S-ar parea ca ma aflu aproape pretutindeni, dar in acelasi timp nicaieri. Daca n-are cine s-aprinda focul in vatra si sa-l ocroteasca, ca la inceputurile istorice ale familiei... Este oare acesta doar un efect al globalizarii si instrainarii?.. Avem noi cu adevarat nevoie de cineva alaturi sau traim doar cu iluzia ca avem pe cineva, dar in realitate am fost si ramanem doua entitati aproape straine, ce ne intersectam incidental... Timpul rezervat pentru deplasarea noastra pe Pamant se scurge si daca am mai reusi sa cultivam o tzarina - n-ar fi rau.

Empatica - capabila de a intra in pielea altuia.
S-ar putea si o persoana aflata la limita varstei pana cand mai poate naste.