Cazul Mihalea, 29 de ani de la crima care a șocat România. Anchetator în speța morții artistului: „A devenit prioritatea zero pentru Compartimentul Omoruri de atunci. Unele publicații nu au acceptat că doi tineri anonimi au comis fapta. Voiau să fie cineva cunoscut!” – DECLARAȚII EXCLUSIVE

Cazul Mihalea, 29 de ani de la crima care a șocat România. Anchetator în speța morții artistului: A devenit prioritatea zero pentru Compartimentul Omoruri de atunci. Unele publicații nu au acceptat că doi tineri anonimi au comis fapta. Voiau să fie cineva cunoscut! - DECLARAȚII EXCLUSIVE
Publicat: 30/11/2022, 16:07
Actualizat: 30/11/2022, 17:47

Se împlinesc 29 de ani de când Ioan Luchian Mihalea, fondator al grupurilor Song şi Minisong, cântăreț și compozitor – alintat de prieteni Oanță – nu mai este printre noi. Pe 15 decembrie ar fi împlinit 71 de ani. Personalitate admirată și îndrăgită a acelor vremuri – una din cele mai în vogă apariții la începutul anilor ’90 – artistul a fost ucis pe 29 noiembrie 1993, la vârsta de 42 de ani. „Măcelul” s-a declanșat chiar în apartamentul acestuia din cartierul bucureştean Drumul Taberei.

Dirijorul faimosului cor „Song” a fost omorât de doi indivizi de doar 19 ani, pe numele lor, Nelu Florian Gavrilă, zis „Bobița Neagră” și Ionel Păun, scopul crimei fiind jaful. Aceștia l-au lovit pe artist cu un box metalic şi cu un ciocan de lipit, strangulându-l apoi cu două cabluri găsite prin apartament.

Vestea morții artistului a răscolit printre alte amintiri dureroase, deoarece cu patru ani înainte, în noiembrie 1989, cântăreața Mihaela Runceanu fusese și ea ucisă în propriul apartament, acolo unde a fost găsită aproape carbonizată.

Homosexualitatea, subiect tabu al acelor vremuri

La momentul tragediei, „Oanţă” era căsătorit de trei ani şi avea un băieţel de patru ani. Moartea artistului a scos la iveală şi amănunte legate de orientarea sexuală a lui Mihalea – homosexualitatea fiind un subiect tabu la acea vreme. Dezvăluiri care au deschis drumul către discuții și speculații interminabile, dar și o alunecare a cazului în zona secretomaniei și a teoriei conspirației.

Cei doi criminali au fost prinși după 40 de zile, fiind condamnați la închisoare pe viață și încarcerați la Penitenciarul Giurgiu. Nelu Florian Gavrilă a fost ulterior eliberat condiționat în 2015, iar complicele său, Ionel Păun, un an mai târziu. Ioan Luchian Mihalea este înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

Ioan Luchian Mihalea, fondator al grupurilor Song şi Minisong, cântăreț și compozitor

Ce a scos la iveală investigația anchetatorilor în cazul morții lui Mihalea?

Compozitor, dirijor şi realizator tv, Ioan Luchian Mihalea a fost fondatorul şi conducătorul grupului vocal “Song”, dar şi al corului de copii “Minisong”, din care au făcut parte  Alina Sorescu și Dana Rogoz. Reamintim că, în perioada comunistă, grupul Song devenise un adevărat fenomen, bucurându-se de o imensă notorietate și popularitate.

Ioan Luchian Mihalea era soț și tată. Pe deasupra, un artist cunoscut, îndrăgit și iubit de foarte mulți copii, cărora le-a deschis drumul și le-a îndrumat pașii spre muzică, învăţându-i pe cei mici piese din folclorul românesc şi universal, titluri celebre din muzica de film, canţonete și muzică din operete. Grupul condus de el a avut numeroase turnee pe mai toate scenele ţării, dar şi în străinătate.

Cu toate că părea să ducă o viață care, la o primă vedere nu lăsa loc de prea multor necunoscute existențiale, investigația anchetatorilor a scos la iveală informații care au șocat, la acea vreme, opinia publică. Ioan Luchian Mihalea ducea o viaţă secretă, informație care nu apăruse niciodată în presă, până la momentul morții. Mai exact, artistul ar fi fost homosexual.

După cum reiese din rechizitoriul anchetatorilor, „Oanţă” se cunoştea de multă vreme cu Nelu Gavrilă, unul dintre cei doi criminali, cu care avusese și o relație. Mai mult, anchetatorii au găsit în apartamentul artistului fotografii cu Gavrilă, înfăţişat în diferite ipostaze pe litoral. S-a aflat și că Nelu Florian Gavrilă era cunoscut în cercul homosexualilor sub porecla de „Bobiţa Neagră.”

„Relaţia dintre cei doi (n.r. – Ioan Luchian Mihalea și Nelu Gavrilă) s-a încheiat la începutul anului 1993 din cauza geloziei victimei şi a unor neînţelegeri de ordin financiar”, susțin anchetatorii, potrivit Jurnalului Național, care a reconstituit ultimele 24 de ore din viața artistului. 

Un jaf premeditat transformat în crimă

Nelu Gavrilă – cel care mai fusese în apartamentul artistului – a pus la cale, împreună cu Ionel Păun, coleg de serviciu, jefuirea lui Mihalea. Ziua aleasă pentru a-și pune în aplicare planul: 29 noiembrie 1993, undeva în jurul orei 18.00. Cei doi nu bănuiau, atunci când au pus la cale jaful, ce întorsătură macabră vor lua lucrurile.

Gavrilă și Păun aveau fiecare 19  ani și veniseră din Baldovineşti (jud. Olt) la Bucureşti pentru a-şi găsi un rost. Lucrau amândoi la Metrorex, însă banii din salarii nu le ajungeau deloc, cheltuindu-i pe jocuri de noroc, haine și băutură.

„Ionel, colegul meu, avea un box pe mână, iar eu, un ciocan cu vârful ascuţit”

Nelu Gavrilă a povestit într-un interviu pentru Libertatea cum a ajuns planul de jefuire al artistului să se transforme într-o crimă care a îngrozit la acea vreme România.

„Când am intrat, Mihalea s-a speriat de noi. Ionel, colegul meu, avea un box pe mână, iar eu, un ciocan cu vârful ascuţit. Le luasem şi ca să-l intimidăm, dar şi ca să spargem uşa de la intrare. Victima a început să ţipe şi lucrurile au luat-o razna. Am intrat în panică şi am început să dăm fiecare unde a nimerit… Când ştii că o să fii prins, nu te gândeşti ce faci…

La un moment dat, l-am strangulat cu cablul de la telefon. Îmi amintesc că Ionel a zis atunci să ne oprim, că-l omorâm. Ne-am oprit când nu murise, dar ştiam, aveam o presimţire, că o să se sfârşească în urma loviturilor primite. Am luat nişte prostii. Un casetofon şi, efectiv, alte nimicuri”, a mărturisit Gavrilă.

După ce l-au omorât pe Mihalea, făptașii au furat apoi din apartamentul acestuia un aparat video, un radiocasetofon, o cameră de filmat, o combină muzicală, un lănțișor, o brățară și o verighetă de aur, un ceas de mână, o geacă și pantaloni de blugi, plus 400 dolari și 30.000 lei.

Pete de sânge şi urme de luptă între victimă şi asasini

Ajunși la fața locului, anchetatorii au descoperit lângă pragul uşii un ecuson, iar de la uşă până în holul de la baie, acolo unde se afla cadavrul, au identificat o mulţime de pete de sânge şi urme de luptă între victimă şi asasini. Artistul fusese atacat în holul locuinţei cu un obiect contondent, care îi sfărâmase oasele craniului, apoi a fost strangulat cu două cabluri găsite în apartament.

„Mi-am pus boxul metalic pe mâna dreaptă, pe sub mănuşă şi am început să îl lovesc şi eu în faţă pe Mihalea. Ne aflam pe holul de la intrarea în casă, pe lângă uşa de la bucătărie, când Gavrilă l-a lovit ultima oară cu letconul în cap, iar Mihalea s-a dezechilibrat şi a căzut lângă uşa de la intrare cu capul orientat spre uşa de la debara.

Eu l-am tras pe Mihalea de picioare prin sufragerie până în holul de lângă baie, iar Gavrilă mergea după mine. L-am lăsat pe Mihalea în holul respectiv şi l-am mai lovit de câteva ori cu pumnul în piept, iar Gavrilă l-a lovit cu letconul tot în cap. M-am dus apoi la baie şi mi-am spălat mănuşile albastre de sânge, pentru că nu puteam să plec cu ele aşa murdare. De asemenea, am dat cu apă şi pe petele de sânge aflate pe hainele cu care eram îmbrăcat.

În timp ce mă spălam, Gavrilă a strigat la mine şi mi-a zis să vin la el în sufragerie. L-am văzut când a smuls un cablu de alimentare electrică de la un aparat pe care l-a înfăşurat în jurul gâtului lui Mihalea. El mi-a zis să trag de un capăt al cablului, dar eu am refuzat iniţial. Însă el a insistat şi am tras de un capăt. Cablul s-a rupt la un capăt, dar Gavrilă a adus un alt cablu pe care l-a înfăşurat în jurul gâtului lui Mihalea, dar de capetele acestuia am tras foarte puţin”, a povestit Ionel Păun, unul din criminali.

Anchetator în cazul Mihalea: „Am fost acuzați că am «confecționat» acești doi autori pentru a ascunde identitatea adevăraților sau adevăratului autor!”

După o carieră de 23 de ani în poliție, dintre care 17  petrecuți la Omoruri, colonelul în rezervă Dan Antonescu – anchetator în speța morții lui Ioan Luchian Mihalea – a povestit într-un interviu pentru Gândul care au fost provocările vremii în legătură cu acest caz, unul extrem de mediatizat, ținând cont de notorietatea victimei. Un caz deloc ușor, cu un volum de muncă uriaș din partea anchetatorilor.

Cazul asasinării artistului a stârnit în 1994 – imediat după arestarea lui Nelu Gavrilă și a lui Ionel Păun – o adevărată sămânță de scandal. Mai exact, mare parte din presa de atunci a afirmat că polițiștii ar fi “confecționat” doi făptași, pentru a ascunde adevăratul vinovat, care ar fi fost o vedetă.

La 29 de ani de la moartea artistului, Dan Antonescu mărturisește, prin ochii anchetatorului de atunci,  ce l-a marcat și ce l-a frapat la cazul care avea să șocheze, sub toate aspectele sale, o întreagă Românie.

Colonelul în rezervă Dan Antonescu, anchetator în speța morții lui Ioan Luchian Mihalea

Expert criminolog: „În primele zile de anchetă, cei doi au fost extrem de sinceri, au colaborat cu anchetatorii”

Reporter: Dan Antonescu, au trecut 29 de ani de la moartea artistului Ioan Luchian Mihalea. Ești printre cei care s-au ocupat de cazul morții artistului, un caz extrem de mediatizat la acea vreme și cu multe dezvăluiri neașteptate despre viața unui om foarte iubit și îndrăgit de public. Care au fost provocările pentru cei care s-au ocupat de această anchetă?

Dan Antonescu: Două aspecte din punct de vedere, hai să le spunem criminologic, zic eu că merită aduse în discuție. Unu, cât a contribuit comportamentul victimei la producerea acestei tragedii. Doi, Mihalea, fie liniștit acolo unde este, a greșit cumva permițând accesul în casă a unor persoane pe care nu le cunoștea suficient.

Probabil a vrut să-l impresioneze pe acel tânăr (n.r. – Nelu Gavrilă), cu care a avut o relație, care însă nu a fost înțeleasă la fel de cei doi. Tânărul a fost impresionat, nu neapărat de valoarea lui Mihalea ca artist, cât de valoarea obiectelor din casă, care i-au atras atenția.

Și atunci, împreună cu prietenul lui (n.r. -Ionel Păun), au pus la cale această tâlhărie. Aici am vrut să accentuez încă o dată lucrurile. Domnule, cu cine îți începi o relație? Cât de bine îl cunoști, în așa măsură încât să-i permiți accesul în locuință? Au fost împreună și la mare, că așa am aflat despre „Bobița Neagră”, cum i se spunea lui Nelu Gavrilă. Mihalea avea și o fotografie cu el pe plajă.

Mai este un aspect care zic eu că merită luat în calcul. Copiii ăștia doi, în primele zile de anchetă, au fost extrem de sinceri. „Bobița Neagră” ne-a spus că geaca de pe el o furase de la Mihalea, la Ionel Păun acasă am găsit camera de luat vederi a lui Mihalea, demontată în mare parte, voia s-o vândă. Au colaborat cu anchetatorii. Ne-au dus și ne-au arătat unde au aruncat obiectul vulnerant – acel ciocan de lipit, de cupru – cu care l-au lovit pe Mihalea. Existau încă fire de păr, de sânge pe acel obiect.

„Unele publicații voiau ca autorii sau măcar instigatorii să figureze printre personalități, fie din lumea artistică, fie din cea politică”

Știu că, la un moment dat, cei doi și-au schimbat declarațiile și nu și-au mai recunoscut fapta. Cât de mult a îngreunat acest lucru ancheta și de ce această schimbare de macaz? 

Ei au colaborat perfect, numai că, la un moment dat, au fost rău sfătuiți – fie de colegii de celulă din perioada arestului preventiv, fie de către avocat și, zic eu,”ajutați” și de câteva publicații care nu acceptau ideea că o astfel de personalitate a fost omorâtă de niște oameni fără vreo valoare artistică, fără să fi fost personalități, că doi tineri anonimi au comis fapta asta.

Mass-media și, mai ales, unele publicații voiau neapărat ca autorii sau măcar instigatorii să figureze printre personalități, fie din lumea artistică, fie din cea politică. Doar să fie cineva cunoscut. Atunci ne-au acuzat pe noi că am inventat, că am confecționat acești doi autori pentru a ascunde identitatea adevăraților sau adevăratului autor. Ei bine, toate acestea la un loc, sfaturile celor din celulă, sfaturile avocaților și comentariile tendențioase din mass-media la adresa Poliției, i-au făcut pe cei doi să-și schimbe declarațiile.

În aceste condiții, pe parcursul anchetei penale, fiecare declarație a trebuit verificată, reverificată, în așa fel încât în momentul în care s-a dus în instanță, judecătorii să aibă imaginea reală, cea care era de la începutul anchetei, care a presupus foarte multe activități pentru a demonstra că ei, de fapt, după ce au recunoscut, au început să mintă.

Acest comportament duplicitar și oscilant le-a adus pedeapsa maximă, pentru că ei puteau foarte bine – fiind niște tineri fără antecedente penale, fără probleme cu justiția, fără să fie cunoscuți cu un comportament violent – să scape cu o pedeapsă poate mai mică. Așa, acest comportament al lor le-a adus pedeapsa maximă, detențiune pe viață.

„Presiunea media în acest caz a fost, într-adevăr, foarte mare pentru că Mihalea era o personalitate”

Privind în urmă cu vreo 29 de ani, atunci, dar și acum ce vi s-a părut cel mai greu la acest caz? A fost presiunea media, a fost notorietatea victimei, a fost reacția opiniei publice?

Categoric a fost presiunea media! A fost presiunea IGPR-ului, pentru că a fost unul dintre puținele cazuri în care ofițerii au venit în așa sprijin și îndrumare, dar era mai mult un control, o supraveghere care punea o presiune, cumva, artificială asupra noastră.

Așa a fost atunci, după care nu s-a mai întâmplat așa ceva, fiecare a fost lăsat să-și vadă de treaba lui, în contextul respectiv. Dar, presiunea media a fost, într-adevăr, foarte mare, pentru că Mihalea era o personalitate, asasinarea lui fiind un șoc pentru foarte mulți. Noi, cei care lucram în cazul acesta, simțeam că trebuie să găsim cât mai repede autorul pentru a putea să ne vedem liniștiți și de celelalte dosare. Pur și simplu, acesta a devenit o prioritate 0 pentru tot Compartimentul Omoruri de atunci din serviciul judiciar.

„Mihalea era cunoscut în evidențele poliției, respectiv ale miliției, era știut că are o asfel de înclinație sexuală”

Cazul morții lui Ioan Luchian Mihalea a deschis și un subiect tabu pentru acele vremuri și anume orientarea sexuală a artistului, o informație care a produs un fel de șoc general atunci când a apărut în media. Cum „a atârnat” pentru anchetatori această informație? 

Nu era un secret (n.r. pentru anchetatori), dar când a apărut în media era o noutate. El era cunoscut în evidențele Poliției, respectiv ale Miliției, că are o astfel de înclinație sexuală. Atunci când aceste lucruri erau supravegheate de polițiști, el a picat în foarte multe astfel de acțiuni, în locurile în care se întâlneau cei cu astfel de orientări. Erau legitimați, apoi puși într-o anumită evidență.

Nu era o noutate. Nu era mediatizat, pentru că acest lucru nu se făcea public la vremea respectivă. Acum nu mai este nicio problemă pentru cei care au o astfel de orientare sexuală să și-o afirme sau să-și vadă de viața lor într-un mod mai discret. Atunci, regimul comunist nu permitea nici măcar ideea că ar putea exista astfel de oameni în societate și, de aceea, chiar dacă se știa despre astfel de situații, nu erau făcute publice.

„Cei doi au fost identificați exact la 40 de zile de la decesul lui Mihalea, ceea ce, în Ortodoxie, reprezintă un prag”

Când te gândești la cazul morții lui Ioan Luchian Mihalea, ce simți că te-a marcat, că te-a frapat atunci, dar și acum, la 29 de ani după?

M-au frapat două aspecte. În primul rând, am văzut cum doi tineri și-au distrus viitorul, și-au distrus tinerețea. Erau la început de drum în viața, spre maturitate, și toată perioada asta frumoasă și-au petrecut-o în penitenciar. Două destine frânte, dacă pot să spun așa…

Un alt aspect, din punctul meu de vedere, doar așa statistic, este acela că cei doi au fost identificați exact la 40 de zile de la decesul lui Mihalea, ceea ce, în Ortodoxie, reprezintă un prag, a conchis expertul-criminolog Dan Antonescu, colonel în rezervă, în interviul acordat Gândul.

Cei doi criminali au fost eliberați condiționat

Mai întâi, Nelu Florian Gavrilă a fost eliberat din închisoare, pe 18 februarie 2015, după 21 de ani de ispășire a pedepsei.

„Mi-am dat seama că sunt mai vinovat decât colegul meu. După trei zile de la crimă am vrut să mă sinucid. Am înghiţit 150 de pastile de Diazepam. M-a salvat Ionel, care m-a dus la spital. Am stat în comă câteva zile. Când mi-am revenit, am luat iar acele pastile. Iar m-a salvat Ionel și din nou am stat în comă.

Apoi, am înţeles că Dumnezeu nu vrea să mor, ci să plătesc în viaţa asta pentru ce am făcut. Eşti credincios? Mă rog la Dumnezeu în fiecare seară, cerându-i iertare. Asta nu înseamnă că sunt credincios sau ateu. Cred în Dumnezeu. În Bărbosu, aşa cum îi zic eu”, a declarat acesta pentru ziarul Libertatea, într-unul dintre puținele interviuri acordate. 

Nelu Florian Gavrilă, unul dintre criminalii lui Ioan Luchian Mihalea

Cei doi  au primit pedeapsa cu închisoarea pe viață, după ce l-au ucis pe artist, în anul 1993. După două decenii și ceva, Judecătoria Găeşti a admis propunerea de eliberare condiţionată formulată de Comisia Specială a Penitenciarului, după ce făptașul a ispășit 21 de ani de detenție.

În tot acest timp, celălalt criminal, Ionel Păun, a încercat și el să obțină eliberarea, însă cererile lui au fost respinse, pe motiv că nu a demonstrat că s-a reabilitat, având un comportament neadecvat în anii de detenție. Cu toate acestea, la sfârșitul anului 2016, și acesta a fost eliberat.

Mara Răducanu
Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul Zilei, Adevărul, Mișcarea de Rezistență, Alephciteste mai mult
Urmărește Gândul.ro pe Google News și Google Showcase