Cum era prima zi de ȘCOALĂ în perioada comunistă? Elena Ceaușescu impunea o regulă stranie pentru elevi și nu avea legătură cu învățământul

Gata vacanța! Începând de astăzi, elevii se întorc în băncile școlilor. Emoțiile sunt mari atât pentru elevi cât și pentru profesori, însă nici părinții micuților nu sunt scutiți de acest sentiment unic. Mulți dintre ei își aduc aminte de anii comunismului când prima zi de școală era marcată într-un mod complet diferit de ceea ce se întâmplă astăzi.

În perioada regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu, prima zi de școală era mult mai mult decât un simplu început de an școlar; era un prilej de manifestare a loialității față de conducerea de partid și de proslăvire a „realizărilor” regimului.

Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, începutul anului școlar nu era doar un moment de reîntoarcere în bănci, ci și un eveniment național cu conotații politice.

Uniformele școlare erau obligatorii, manualele erau unice și strict controlate, iar carnetul de note era indispensabil pentru a putea intra în școală.

În această atmosferă, școala nu era doar un loc de învățare academică, ci și un teren pentru educația patriotică și ideologică. Elevii erau instruiți nu doar în materii academice, ci și în „munca patriotică”, fiind implicați în activități care aduceau un omagiu conducerii de partid. Activitățile nu se limitau la orele de curs, ci includeau și muncă pe câmp, atelier și apartenență la organizații precum Șoimii Patriei, Pionierii și UTC, potrivit Playtech.

Cerințele „speciale” pentru prima zi de școală

Pe 15 septembrie 1989, Nicolae și Elena Ceaușescu au deschis oficial anul școlar la Iași, într-o vizită de lucru de două zile. Evenimentul a fost marcat de un discurs care sublinia importanța „pregătirii temeinice” a tinerelor generații pentru misiunile de partid.

Mesajul publicat în ziar afirma că anul școlar debutant era „a 25-a promoție a Epocii de Aur” și că tinerii trebuiau să fie pregătiți pentru „exigențele tot mai înalte ale partidului”.

Ceremonia avea puțin de-a face cu educația în sens tradițional, fiind mai degrabă o demonstrație a „grijii” statului față de educația tineretului și a prezenței constante a familiei prezidențiale în unitățile de învățământ.

„Ceremoniile nu aveau nicio legătură cu învățământul sau cu cercetarea, ci mai degrabă cu prezența familiei prezidențiale în mijlocul elevilor și studenților”, nota Europa Liberă pe 15 septembrie 1989.

În sălile de clasă, portretele lui Nicolae Ceaușescu erau expuse deasupra catedrei, iar manualele erau pline de texte patriotice care subliniau realizările regimului. Uniformele obligatorii și zilele de muncă pe câmp erau doar câteva dintre trăsăturile sistemului educațional din acea perioadă.

În ziua de astăzi, doar în țări precum Coreea de Nord sau așa-zise țări precum Transnistria se mai practică o astfel de „educație” la început de an școlar.

Citește mai mult pe acest subiect: 

Educația pentru fete în România secolului XIX: Cum s-au format primele școli destinate lor și ce schimbări au adus în percepția asupra rolului femeii

Cât a ajuns să coste un buchet de flori pentru învățătoare, diriginte și profesoare în 2024? Părinții sunt exasperați de PREȚURI și lipsa stocurilor