DE CE IUBESC ROMÂNIA. Cercetătorul Daniel David a construit la Cluj realitatea virtuală din Matrix cu 2 milioane de euro. VIDEO

Redactor:
Magradean Vasile
Cei care nu pot vorbi în public, au rău de înălțime sau se tem să se urce într-un roller - coaster își pot trata spaimele într-un "Cub virtual", amenajat la Facultatea de Psihologie a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Este sătmărean, născut în urmă cu 39 de ani, dar este legat de Cluj-Napoca, unde a dezvoltat, în premieră, un laborator de realitate virtuală, cu ajutorul căruia tratează fobiile românilor, și de New York, unde a studiat la una dintre cele mai prestigioase școli de medicină, Mount Sinai.

Stă cu un picior în România și cu unul din SUA, putea să predea psihologie într-una dintre marile universități americane, dar a preferat să își desfășoare activitatea de cercetare în țară. Pentru că iubește România.

Din mai multe motive, așa cum spune Daniel David pentru gândul, Țara Codrului din Satu-Mare, Universitatea „Babeș-Bolyai” și Cluj-Napoca, fiind cele mai puternice.

Daniel David a lăsat America pentru universitatea din Cluj. Foto: Raul Ștef

Daniel David este doctor în psihologie, șeful Catedrei de Psihologie Clinică și Psihoterapie din cadrul Facultății de Psihologie a Universității „Babeș-Bolyai” (UBB) din Cluj-Napoca. Nu a împlinit încă 40 de ani, dar este împlinit în plan profesional. A lăsat SUA pentru România, a lăsat o carieră academică și de cercetare într-o universitate americană, pentru a trata, la Cluj, fobiile clujenilor și românilor.

„Am creat la Cluj un laborator de realitatea virtuală, o oportunitate de a lucra într-un mediu foarte performant”, după cum povestește profesorul. „Laboratorul a fost o oportunitate oferită de România pentru a face cercetare performantă. Este o combinație interesantă între tehnologie și psihologie, între realitatea virtuală și robotică, unică în România și printre cele mai rare la nivel național. Combinația de la noi este mai avansată decât lucrurile pe care le-am văzut când am gândit acest proiect”, spune Daniel David.

Imagine din Cub. Profesorul David stă de vorbă cu una dintre pacientele sale care se teme de zborul cu avionul. Foto: Raul Ștef

Echipa lui Daniel David de la Catedra de Psihologie Clinică și Psihoterapie a inaugurat anul trecut „Cubul virtual” într-o clădire a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației a UBB Cluj-Napoca unde totul pare că are legătură cu SF – ul: clădirea se numește AVALON, acronim pentru Advanced Virtual Applications Laboratories of Napocensis), laboratorul unde se află cubul poartă denumirea „Star Trek – Holodeck”, iar tot ansamblul face parte din Platforma de Roboterapie și Psihoterapie prin Realitate Virtuală – PsyTech – Matrix. Dotarea este unică în România, investiția depășind două milioane de euro.

Clădirea AVALON din Cluj. Foto: Raul Ștef

Cum se tratează fobiile clujenilor și nu numai

„Noi utilizăm realitatea virtuală în psihoterapie. Aparatura pe care o avem și toate instalațiile fac ca această platformă să fie printre primele zece din lume la nivel mondial. Când am inaugurat-o noi, nu exista așa ceva. Nici acum nu are nimeni în țară ceva la fel de complex. O folosim pentru trei tipuri de activități, de cercetare, didactice și servicii pentru comunitate. Am avut pacienți cu probleme diverse, legate de fobii: frică de înălțime, de a vorbi în public, frică de a zbura cu avionul sau de a se urca într-un roller-coaster. Până acum au beneficiat de serviciile cubului peste 100 de persoane”, explică psihologul clujean.

De ce a lăsat America pentru România

Daniel David are o bogată experiență practică și clinică în psihologie și psihiatrie în universități și instituții americane, cum ar fi Tennessee University, Albert Ellis Institute, Mount Sinai Medical Center și Mount Sinai School of Medicine.

S-a reîntors în România în anul 2002, după ce a terminat programul post-doctoral, dar este legat mai departe de SUA, în condițiile în care este profesor asociat la Mount Sinai School of Medicine din New York.

„M-am întors în România pentru că sunt legat de locuri, de oameni. M-am gândit dacă să mă întorc în țară, sau să rămân în SUA, mai ales că aveam diverse oferte pentru poziții academice în universități americane. Elementul hotărâtor care m-a determinat să rămân a fost o discuție cu colegii de la UBB și am înțeles că voi avea oportunități pentru a dezvolta tot ceea ce doresc. UBB mi-a oferit oportunitățile pe care, probabil, într-o universitate americană nu le-aș fi avut”, afirmă profesorul David.

„Sigur, și acolo în SUA m-aș fi integrat în comunitate, aș fi făcut cercetare foarte performantă, dar nu aș fi putut avea aceste oportunități pentru a dezvolta mecanisme instituționale: am dezvoltat un laborator foarte performant, am înființat un departament de psihologie creat în 2007, la care am atras oameni care au studiat în străinătate. Sunt cu un picior în România și cu unul în SUA, deoarece sunt profesor asociat la Mount Sinai School of Medicine.

Merg în SUA câte două-trei luni pe an, am diverse granturi în echipele de acolo. Câteva luni pe an sunt în SUA, pentru că mediul de cercetare din România încă nu este foarte bine dezvoltat. Sunt în țară insule de excelență, dar oceanul e unul mai mediocru. Și a rămâne numai în România, fără a fi conectat cu unități de cercetare din străinătate, s-ar putea să te ducă la plafonare în câțiva ani. De aceea mai țin această legătură. Activitățile mele aici se întind, Satu-Mare, Cluj, New York”, mai spus psihologul clujean.

Cu toate astea, David susține că există posibilitatea realizării profesionale și în România, dar cu anumite condiții.

Ce înseamnă să-ți iubești țara în mediul academic

„Dacă nu ai conexiunea cu universitățile de top din străinătate, dacă nu ai legătura cu mediul universitar încă este foarte greu ca numai pe baza a ceea ce ai în țară să poți să faci știință foarte avansată. De aceea este bine, din când în când, să vezi ce se întâmplă în străinătate, să călătorești, să stai o perioadă acolo, pentru că, încă, mediul universitar din România nu este extrem de competitiv internațional.

Dacă ții la această țară, cum țin și eu și alți români care sunt în străinătate, trebuie să te întorci, să folosești oportunitățile care există, să contribui la dezvoltarea acestui mediu universitar, fiindcă dacă se dezvoltă acest mediu universitar, se dezvoltă, practic, România.

Noi vizăm o societate vizată pe cunoaștere, care oferă un nivel de trai ridicat. Cine oferă cunoaștere? Aceasta este oferită de cercetare și de universități. Cred că poți să ai această contribuție extraordinară pentru a fi satisfăcut profesional, dar și să conștientizezi că în România succesul tău profesional poate să aibă un impact extraordinar asupra mediului academic și, în final, asupra țării. Cred că asta înseamnă a iubi România pentru un om din mediul academic”, mai spune David.

În cât timp se vindecă temerile în Cubul Virtual

Șeful Catedrei de Psihologie Clinică și Psihoterapie a Facultății de Psihologie a UBB își ia ochelarii 3D și pășește în interiorul „Cubului Virtual”, testând aplicația pentru teamă de înălțime. Se învârte între cei trei pereți ai cubului care redau digital un peisaj de munte și o punte de piatră sub care curge un râu. Se plimbă pe punte, privind la hăul de dedesubt și continuă cu precizările legate de modul de funcționare a cubului.

Pentru a trata o fobie sunt necesare 10 – 12 ședințe. Foto: Raul Ștef

„Dacă cineva are o fobie simplă, ca de exemplu frica de înălțime, și îl expui repetat la înălțime, treptat, legătura între stimul și reacția de anxietate se rupe. Asta înseamnă că practic, controlezi fobia. Deci trebuie să expui subiectul la diverși astfel de stimuli. Începi treptat, cu o înălțime mai mică, astfel încât pacientul să se simtă confortabil în timp ce intră în cub. Proiectăm pe pereții cubului o punte de piatră, sub care curge un râu, iar subiectul trebuie să treacă peste punte. Sau să îl pui pe acoperișul unui bloc. Totul treptat.

Te asiguri că nu are o stare de rău, se măsoară indicatorii fiziologici, avem camere video, cu care măsurăm comportamentul subiectului care se află în cub și îl întrebăm tot timpul cât se află în cub cum se simte, pentru a măsura nivelul anxietății. Când vezi că tolerează înălțimea scăzută, te muți mai sus, gradual. Cercetările arată că o astfel de tehnică blochează legătura dintre stimulul fobic și reacția fobică, la nivelul creierului”, a explicat David.

Așa arată ochelarii 3D

Potrivit acestuia, tratamentul durează în funcție de cât de complexă este fobia, de câți ani o are un pacient.

Pentru o fobie simplă – teamă de înălțime, de zbor cu avionul sau de păianjeni – tratamentul presupune cam 10-12 ședințe.

Înainte de ședințele de realitate virtuală, unde se folosește cubul, au loc ședințe de diagnostic și evaluare, iar ședințele efective de realitate virtuală, care presupun intrarea în cub, ar fi cam șase la număr.

„În cazul fobiilor simple, nu trebuie să ne temem de cuvântul vindecare. Dacă avem un tratament adecvat, bine făcut și nu sunt alte complicații, nu ar trebui să ne temem să folosim cuvântul vindecare”, spune încrezător Daniel David.

Dacă un pacient are nevoie de tratarea unor fobii, va trebui să plătească ședințele de psihoterapie, care sunt între 60 și 80 de lei, și care includ și terapia cu „Cubul virtual”. Un tratament de zece ședințe pentru tratarea fobiilor se ridică, astfel, la circa 600 de lei.

Profesorul Daniel David în Cubul virtual. Foto: Raul Ștef

„Cei care au teamă de înălțime, de exemplu, sunt oameni care lucrează sau au birouri la înălțime, sau ar dori să meargă pe munte, dar din cauza fobiei, nu pot să își facă așa cum doresc concediile”, mai spune psihologul, ieșind din interiorul cubului.

„Oamenii buni își obțin singuri banii”

Daniel David e convins că și în România se pot face lucruri deosebite și se poate face cercetare de vârf, dacă ai alături o echipă de oameni foarte bine pregătiți, cărora li se oferă oportunități și sunt lăsați să facă ceea ce știu ei cel mai bine.

„Selectarea resursei umane de calitate este cea mai importantă. Dacă nu sunt aduși oameni foarte performanți și nu le creezi oportunități și îți aduci oameni slabi, care vrei să te asculte și să facă numai ce spui tu, sigur că nu se dezvoltă nimic. Nu trebuie acestor oameni nici măcar să le dai bani, pentru că dacă sunt buni, își obțin banii singuri, din granturi, din servicii către comunitate, din diverse activități care implică atragerea de bani prin performanță”, spune șeful Catedrei de Psihologie Clinică și Psihoterapie.

Tot ce e făcut în clădirea AVALON – aparatură și infrastructură – e din finanțări obținute în urma unor granturi naționale, internaționale, inclusiv bani europeni.
Psihologii clujeni din echipa lui Daniel David au planuri mari pentru viitor. „Cubul virtual” va fi upgradat, urmând să îi fie montat al cincilea perete deasupra, astfel încât „imersia” să fie mult mai puternică, și vor putea fi generate noi scenarii, în funcție de alte fobii.

Inchide