DE CE IUBESC ROMÂNIA. Extraordinarul drum al unui intelectual belgian: acasă la profesorul van Itterbeek, vecinul nostru din Cisnădioara. VIDEO

Redactor:
Adrian Popescu
Eugene van Itterbeek trăiește în România de 17 ani.

Profesorul belgian Eugene van Itterbeek a ales să-și petreacă ultima parte a vieții la Cisnădioara, la câțiva kilometri de Sibiu, pentru că a preferat luxul liniștii, al naturii de o frumusețe extraordinară și al unei culturi diverse, în locul confortului de care s-ar fi bucurat în țara sa natală. Este de 17 ani în România și este profund recunoscător acestei țări, care l-a întregit spiritual și cultural și i-a oferit o „experiență cosmică” pe care nu ar fi găsit-o niciodată în Occidentul Europei.

La început, sătenii din Cisnădioara îi ziceau „Belgianu'”, pentru cei mai mulți numele său, Eugene Van Itterbeek, fiind aproape imposibil de pronunțat. Acum, când îi întrebi despre el, spun simplu „dom’ profesor”. S-au trezit că le-a devenit consătean în ’94, când și-a cumpărat o casă cocoțată pe un vârf de deal, la câțiva pași de cimitirul în care își va dormi somnul de veci: „Eu sunt născut catolic, iar cimitirul e evanghelic, dar sunt convins că o să se găsească o modalitate să-mi pot cumpăra un loc de înmormântare acolo. Dacă satul m-a acceptat viu, sigur o să mă accepte și mort, mai ales că cimitirul e după colț, o să mă duc pe jos, n-o să am nevoie de dric!”

„Un veteran sub drapel”

La cei 77 de ani ai săi – pe care nu-i arată însă nicicum, pare cu cel puțin zece ani mai tânăr – profesorul van Itterbeek se consideră, mai în glumă, mai în serios, „un veteran sub drapel”: o carieră universitară de peste cinci decenii – „numai bună pentru Guiness Book!” – împletită cu o prodigioasă activitate de critic și teoretician literar, filosof, poet, prozator, editor și traducător, în neerlandeză -limba sa maternă – franceză și germană.

Aproape 35 de ani – până la ieșirea la pensie, în 1994 – a predat limba și literatura franceză la Universitatea din Leuven (Louvain), unde își făcuse studiile de drept, filosofie și litere și unde s-a întors ca profesor după ce își luase doctoratul la Universitatea din Leyden (Olanda), cu o teză despre opera scriitorului francez Charles Peguy. Pensionarea n-a însemnat însă, câtuși de puțin, sfârșitul carierei universitare și al activității de scriitor, exeget și editor: le-a continuat, cu aceeași pasiune și dăruire, dar nu în Belgia natală, ci în România, noua sa patrie de 17 ani încoace.

„Benevol, fără nici o plată”

În România a pus piciorul, pentru prima oară, în iunie 1991, invitat de Ștefan Augustin Doinaș, Ion Mircea și Grete Tartler, la a doua ediție a Colocviului Internațional al Traducătorilor, organizat la Sibiu. Ocazie cu care a devenit și secretar general al Centrului European de Poezie și Dialog Cultural Est-Vest „Constantin Noica”, înființat atunci la inițiativa lui Aurel Covaci, președinte fiind ales Șt. Augustin Doinaș. Până în acel moment, România fusese pentru el „terra incognita, când am auzit prima dată de Sibiu habar n-aveam dacă e un sat sau un oraș și unde e pe hartă”.

Apoi, în ’92-’93, a revenit de mai multe ori, atât pentru proiectele de promovare a literaturii și culturii române inițiate de Centru, cât și pentru acțiunile de ajutor umanitar desfășurate de „Operation Villages Roumains”, organizație a cărei reprezentanță din România avea să o și conducă, în calitate de vicepreședinte, între 1994-1997. „Momentul zero”, care avea să-i schimbe total viața, a venit în toamna lui ’93: știind că urma să se pensioneze în anul următor, profesorul Dumitru Ciocoi-Pop, rectorul de atunci al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, i-a propus să devină profesor asociat la catedra de Limba Franceză, „pentru că profesorii tineri pe care-i avea din Franța și Belgia erau interesați mai mult de studente, decât de predat la cursuri și seminarii”.

A acceptat imediat și, în toamna lui ’94, își lua în primire postul, „benevol, fără nici o plată”. Singura înlesnire: universitatea plătea chiria și întreținerea apartamentului mobilat pe care i-l pusese la dispoziție în Sibiu, plus abonamentul la telefon. În câțiva ani a ajuns să vorbească fluent românește – nu e săptămână să nu citească măcar o carte în limba română – dar nu se încumetă să și scrie ori să traducă în noua sa „limbă adoptivă”: „E mult prea dificil, româna e o limbă extrem de grea și de complexă, una e să o vorbești cât de cât corect și cu totul altceva să scrii sau să traduci în românește”.

„Sătean de Cisnădioara”

„Efortul financiar” al universității n-a durat decât un an și ceva, după care profesorul Van Itterbeek a devenit „sătean de Cisnădioara”: s-a mutat în casa pe care și-o cumpărase în satul aflat la vreo 12 kilometri de Sibiu, de la una dintre ultimele familii de sași emigrate în Germania. O casă săsească „veche de peste 200 de ani, dinainte de 1785, anul în care baronul Bruckental a făcut o vizită în Cisnădioara”, a dat pe ea 20.000 de dolari, „o nimica toată, în Belgia numai terenul de sub ea ar fi fost de trei-patru ori mai scump”.

Reparațiile și transformările, „făcute de o echipă de meșteri țigani din Șelimbăr, care au lucrat excelent și cu mare grijă să se păstreze tot ce se putea păstra, de la stâlpii și grinzile de stejar până la sobele din teracotă smălțuită și mobilierul care a mai putut fi recondiționat”, l-au mai costat încă de două ori pe atât. Dar a meritat: acoperiș nou, o bucătărie-sufragerie, cu baie alături – „singura modificare de structură” – în locul cămării de provizii de la parter, fânarul transformat în garaj pentru mașină, iar grajdul de alături în bibliotecă-birou, „cu geamul opacizat în mod voluntar, să nu creadă vecina că sunt un voyeur care se holbează la ea când se dezbracă seara”.

Cetățean de onoare al Rășinarilor

Al doilea moment definitoriu pentru destinul românesc al profesorului van Itterbeek a fost cel al întâlnirii cu Aurel Cioran, fratele lui Emil Cioran. Citise scrierile filosofului, „ca orice intelectual occidental cu pretenții”, dar universalitatea gândirii cioraniene avea să i se reveleze abia când pașii l-au purtat, iar și iar, pe ulițele Rășinarilor, în compania lui Aurel Cioran.

„Nu-l poți înțelege pe Cioran cu adevărat, în deplina sa universalitate, dacă n-ai trăit măcar câțiva ani aici, în România, în atmosfera și spiritualitatea unice ale plaiurilor sale”.

Împreună cu Aurel Cioran a înființat aici Centrul de Cercetare Emil Cioran, care organizează anual „Colocviile Cioran” – ajunse anul acesta la a XVII-a ediție – și editează, din 1997, „Caietele Emil Cioran”, publicate simultan la Editura Universității „Lucian Blaga” Sibiu și la Editions Les Sept Dormants din Leuven. Drept răsplată, locuitorii și edilii din Rășinari i-au acordat titlul de cetățean de onoare al comunei, un semn de prețuire și recunoștință de care „nici pomeneală” să aibă vreodată parte în Leuven-ul său natal, „unde sunt privit ca o curiozitate, aproape un străin”.

România – „mai europeană și mai democratică decât Belgia”

Acum 17 ani, când i-a anunțat că vrea să părăsească Belgia și să se stabilească definitiv în România, soția și cei patru copii – are trei fete și un băiat, una dintre fete e măritată în Noua Zeelandă, cea de-a doua în Italia, iar cea de-a treia e căsătorită în Belgia, la fel ca și băiatul – au fost convinși că e vorba de o toană trecătoare.

Aveau să înțeleagă însă repede că se înșelau amarnic: după câteva luni, s-au trezit cu un act notarial prin care deveneau proprietarii spațioasei case din Leuven, cu tot ce era în ea: „Le-am spus: nu-mi trebuie nimic, totul e al vostru, mi-am luat câteva haine într-o valiză și câteva cărți, m-am urcat în mașină și după două zile eram acasă, la Cisnădioara!”

Timp de câțiva ani, până prin 2001, mergea în Belgia în fiecare an, măcar vara în concediu. Apoi a renunțat complet: „Mi-am dat seama că nu mai aveam ce face acolo, nu mă mai interesa nimic, țara mea, casa mea erau aici! Sigur, în România nu am confortul pe care îl aveam în Belgia, dar am un lux pe care nu l-am avut niciodată acolo: liniște, o natură de o frumusețe extraordinară, o comunitate extrem de primitoare și o cultură de o profunzime, o vitalitate și o diversitate incredibile. Bineînțeles că sunt legat în continuare și de cultura neerlandeză, în care m-am născut, dar mă simt tot mai mult român, din toate punctele de vedere, social, psihologic, cultural și al spațiului în care am ales să trăiesc, care îmi oferă ceva fundamental, o experiență cosmică pe care n-aș fi putut s-o găsesc niciodată în Occidentul Europei, mă simt perfect integrat în România și deci român.”

Mai mult decât atât, consideră România „mai europeană și mai democratică decât Belgia”. Și explică: ar fi vrut să aibă și cetățenie română, pentru că astfel universitatea sibiană l-ar fi putut angaja și plăti imediat ca profesor și șef de catedră, n-ar mai fi trebuit să trăiască doar din pensia de profesor universitar la Louvain, de 600 de euro, cât îi rămân după plata impozitului – „în Belgia pensiile sunt impozitate cu minimum 30%” – și a cotizațiilor la asigurări. Numai că legislația Belgiei nu permite dubla cetățenie.

„Dacă aș fi cerut cetățenia română, aș fi pierdut-o automat pe cea belgiană, și odată cu ea și pensia, și asigurarea de viață, și pe cea medicală. Ca să nu mai spun că, dacă aș fi renunțat la cetățenia belgiană în favoarea celei române, până la intrarea României în UE, în 2007, aș fi avut nevoie de viză ca să pot merge în Belgia să-mi văd familia!”

Concluzia? „Din acest punct de vedere – dar nu numai – România e mai europeană și mai democratică decât Belgia, aici am primit fără nici o problemă o carte de rezident permanent, cu drept de vot la alegerile locale, și un permis de muncă, la Cisnădioara am fost acceptat pe deplin de tot satul, la Rășinari sunt cetățean de onoare, în schimb Belgia nu vrea să mă accepte în ruptul capului ca român. Și atunci, cum să nu iubesc România, care mi-a oferit atâtea, care m-a întregit din punct de vedere spiritual și cultural și mi-a descoperit o nouă dimensiune a vieții, pe care Belgia n-avea cum să mi-o ofere?”

Iulia Vântur, disperată după ce a fost găsit mort în casă! Familia lui Salman Khan...
FOTO. Vica, balerina lui Piţurcă, s-a fotografiat goală în pat! Imagini interzise cu vedeta TV
Vestea care șochează! Fiul premierului Ludovic Orban este implicat într-un scandal URIAȘ
Lumea filmului, în doliu. Sylvester Stallone este în șoc
FOTO. Cum arăta Mirela Vaida acum 15 ani. Imagini fabuloase de pe vremea când cânta...
ȘOC în cazul Caracal! Unde ar fi fost văzută Alexandra. A apucat să SPUNĂ că...
România este în topul ţărilor acuzate la CEDO. Cât plătim pentru condamnările de la CEDO
Cum ar putea România să hrănească toată Europa
Iulia Vântur, disperată după ce a fost găsit mort în casă! Familia lui Salman Khan...
Colegii îi furau mereu laptele din frigider. Enervată, Naty a făcut un GEST de care...
A ridicat DRONA să cerceteze o zonă. Când s-a uitat pe filmare a rămas PERPLEX
Mihai Stoica s-a dat de gol! Unde se afla acesta, cu toate că a fost...
Ministrul Sănătăţii, anunţ şoc. Vom avea sau nu restricţii după alegeri?
Alimentul-minune care „repară” ficatul bolnav. TOP 13 alimente în dieta pentru un ficat sănătos
Descoperă România cum nu ai mai văzut-o. Destinaţii de vacanţă magice la doi paşi de...
„Elveţia României”: locurile unde se află cele mai frumoase şase sate din România pe care...
Inchide