DE CE IUBESC ROMÂNIA. Întâlnirea bancherului van Groningen cu inventivitatea românească: cum i-a vândut săptămânal țăranul Vasile „ouă producție proprie” luate de la supermarket

Redactor:
Victor Rotariu
"Țară perfectă nu există și evident că sunt lucruri care nu îmi plac sau pe care nu le înțeleg, poate. Eu mă uit deobicei la lucruri care necesită un efort minim dar totuși nu se fac. De exemplu, cât de greu este să nu arunci o sticlă goală?", spune Steven van Groningen, președintele și CEO-ul Raiffeisen Bank, a treia cea mai mare bancă din sistemul bancar din România.

„Țară perfectă nu există și evident că sunt lucruri care nu îmi plac sau pe care nu le înțeleg, poate. Eu mă uit de obicei la lucruri care necesită un efort minim, dar totuși nu se fac. De exemplu, cât de greu este să nu arunci o sticlă goală?”, spune Steven van Groningen, președintele și CEO-ul Raiffeisen Bank, a treia cea mai mare bancă din sistemul bancar din România.

Primul pas spre România l-a făcut la Olimpiada de la Los Angeles din 1984, când a făcut parte din echipa de canotaj a Olandei. Atunci a cunoscut-o pe cea care i-a devenit, în 1986, soție: Valeria Răcilă, medaliată atunci cu aur la proba de „simplu vâsle”.

România, în persoana soției mele, m-a ales

Van Groningen mărturișește pe blogul personal că nu el a ales România, ci România l-a ales pe el, prin intermediul soției sale. A ajuns însă să se simtă atașat de țară și „într-un fel”, poate să spună că o iubește.

„Sigur, sunt olandez, am plecat din Olanda de 20 de ani și de atunci am trăit în Rusia, în Ungaria și în România. Oamenii sunt foarte deschiși, flexibili, prietenoși. Țara are multe de oferit, e foarte frumoasă. E totuși elementul ăsta că nu totul e perfect. Ai un amestec care e foarte interesant, aceste contraste”, a adăugat van Groningen, care dețin și funcția de președinte al Consiliului Investitorilor Străini (CIS).

Promovează România în rândul prietenilor și rudelor sale învintându-i să o viziteze pentru că, în opinia sa, aceasta este cea mai bună cale de a o prezenta: să o vadă cu ochii lor. „Toți sunt suprinși. Majoritatea revin”, explică el.

Limba română a învățat-o relativ ușor atât pentru că a studiat latina și franceza, cât, mai ales, pentru că a fost foarte motivat. „Dacă ești motivat poți să înveți orice. Eu am fost foarte motivat fiindcă pentru mine era modalitatea în care puteam să îmbunătățesc cumunicarea cu soția mea”, ne-a explicat el, în cadrul interviului acordat exclusiv în limba română.

„Ne uităm foarte mult la individ și mai puțin la colectiv”

Deși este fascinat de Delta Dunării, de exemplu, de mănăstirile din Bucovina, de peisajele din Transilvania și Maramureș, van Groningen recunoaște că mai sunt aspecte la care „trebuie de lucrat”. „Ne uităm foarte mult la individ și mai puțin la colectiv în România și cred că e nevoie și de unul și de celălat. Trebuie să fim dispuși să facem ceva și pentru colectiv”, explică el.

Primul exemplu care îi vine în minte este traficul. Deși spune că acceptă faptul că, la ieșirea din Capitală, vineri după-masă, este aglomerație pentru că foarte mulți bucureșteni pleacă în același timp în scurte excursii, van Groningen nu înțelege de ce „trebuie să ne comportăm așa, ca atunci când un individ încearcă să beneficieze de orice lucru ca să ajungă cu 10 secunde mai devreme” la destinație. Un comportament mai cooperant ar fi mult mai folositor, adaugă el.

Este vorba despre aceleași lucruri mărunte care pot fi făcute fără niciun efort, dar care pot genera rezultate atât de importante, cum ar fi nearuncarea resturilor de la picnic în pădure, de exemplu.

„Nu cred că ne dăm seama de ce România este unică în Europa”

Tanti Baba, Vasile și ouăle de supermarket

Printre experiențe personale mai puțin plăcute pe care van Groningen le-a avut în România se numără și episodul „Tanti Baba”, după cum l-a intitulat pe blogul personal.

Când s-a mutat în România în 1993, alături de soție și cei doi băieți, dintre care cel mai mic avea atunci mai puțin de un an, laptele proaspăt era destul de greu de găsit. Așa a apărut „Tanti Baba”, respectiv Salomnia, o doamnă care a început prin a le furniza sticle cu lapte proaspăt pentru ajunge ulterior aproape un membru al familiei.

„Se juca cu copiii, le făcea felul lor de mâncare preferat (colțunași cu brânză) și ajuta la treburile din casă, unde a spart mai multe pahare, cești și farfurii decât îmi imaginasem că este posibil. Așa se explică, probabil, doza mare de noroc din familia noastră”, precizează bancherul.

Ulterior familia s-a mutat într-o altă parte a orașului și apoi a plecat din România. La întoarcerea în țară, în 2001, Groningenii i-au vizitat pe Salomnia și pe soțul ei, Vasile, restabilind contactul pentru o scurtă perioadă de timp. În 2002, într-o noapte de decembrie, Salomnia s-a stins din viață în timpul somnului.

Nu după mult timp, Vasile a început să-i viziteze o dată pe săptămână pentru a le aduce ouă proaspete. „Găinile lui au devenit remarcabil de productive după moartea Salomniei. (…) Misterul biologic a fost rezolvat când am găsit o urmă de ștampilă, cu data respectivă, pe unul dintre ouă”, scrie van Groningen. Vasile cumpăra ouă de la supermarket, le ștergea urma de ștampilă cu șmirghel și i le vindea drept ouă proaspete.

Citește și Reclamă sau film horror? Fantoma unei fetițe care urmărește o femeie, subiect de scandal – VEZI IMAGINILE ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE

„E un, cum să spun, o poveste…realitatea din România, nu? Nu e niciun mesaj acolo… dar e totuși un element un pic tragic, când încerci să ajuți pe cineva care… și printr-o modalitate în care arăți că ai respect pentru el și cumperi ouăle de la el ca să nu îi dai banii direct”, rememorează acum șeful Raiffeisen. „Dacă vrei să ajuți pe cineva, dacă ajuți pe cineva, principiul meu este că nu îmi place să fiu păcălit, mai ales nu de cineva pe care îl ajut”, a adăugat el.

Mecanicul român, mai bun decât service-ul olandez

Când vine vorba despre primele experiențe legate de România, el își amintește, zâmbind, de un episod petrecut înainte de ’89, după ce s-a căsătorit cu Valeria.

„Am avut odată probleme cu mașina și cineva a zis și ne-am dus acolo. Într-o după masă am demontat o parte din mașină, am reparat motorul, am mâncat și am băut și mi-am dat seama că stilul de viață de aici e altceva. În Olanda m-aș fi dus la un garaj care mi-ar fi înlocuit piesa cu o piesă nouă și care ar fi fost foarte scumpă”, povestește van Groningen.

„Micul Paris” va dispărea dacă se continuă demolarea monumentelor

Întrebat ce crede despre supranumele dat Bucureștiului interbelic, de „Micul Paris”, respectiv dacă se mai potrivește acum, bancherul în vârstă de 53 de ani, spune că Bucureștiul are șarm, dar că nu există unitatea în ceea ce înseamnă aspectele legate de urbanism.

Centrul istoric al Capitalei. Sursă Foto: blogul lui Steven van Groningen

„Singuri îl distrugem. Dărâmăm clădiri vechi care trebuie să fie considerate monumente și care chiar sunt momente în anumite cazuri și le înlocuim cu clădiri mari care nu se potrivesc în zona respectivă”, spune el. Comparația care îi vine cea mai la îndemână este cea cu o pădure: „La un moment dat ai tăiat toți copacii și nu mai este pădure. Așa este cu Micul Paris. La un moment dat nu va mai rămâne nimic”.

Sportivi de performanță

Soții Steven și Valeria Răcila van Groningen sunt, în continuare, foarte apropiați de sport, atât prin contribuția la organizarea Maratonului Internațional de la București, cât și în viața de zi cu zi. Astfel, Raiffeisen a fost anul acesta sponsorul principal al competiției, care a fost organizată cu ajutorul Asociației Bucharest Running Club, al cărei președinte este Valeria Răcilă van Groningen.

Steven van Groningen a participat recent la concursul Ironman Frankfurt, unde, în 11 ore și 44 de minute a înotat 3,8 kilometri, a pedalat 180 de kilometri și a alergat alți 42,2 kilometri, la finalul competiției situându-se în jumătatea superioară a clasamentului final. La competiție au participat circa 3.000 de concurenți din 55 de state.

Inchide