DE CE IUBESC ROMÂNIA. Stefanos Theocharopoulos, grecul cu sânge aromân: În România, pare a fi un haos dar, la sfârșitul zilei, totul devine clar

Redactor:
Victor Rotariu
DE CE IUBESC ROMÂNIA. Stefanos Theocharopoulos, grecul cu sânge aromân: În România, pare a fi un haos dar, la sfârșitul zilei, totul devine clar
În România dacă ești grec te simți ca acasă. E exact aceeași mentalitate. Suntem muncitori, dar ne place să ne distrăm, avem simțul umorului. În general, singura diferență este limba

„În România sunt momente în care nimic nu pare organizat, la locul lui. Dar, în ultima clipă, apare un impuls și totul merge înainte pe calea firească. E o situația foarte apropiată de stilul meu. E ceva minunat în acest haos, în această situație care pare a fi haos, dar care, la sfârșitul zilei, devine clară, când toate piesele se așază la locul lor. E vie, e în viteză și nu știi la ce să te aștepți”. Așa descrie viața în România Stefanos Theocharopoulos, 43 de ani, grecul cu sânge aromân care ocupă funcția de CEO al Cosmote și al Romtelecom, companii cu o cifră de afaceri combinată de peste un miliard de euro.

„În România, dacă ești grec te simți ca acasă. E exact aceeași mentalitate. Suntem muncitori, dar ne place să ne distrăm, avem simțul umorului. În general, singura diferență este limba”, ne-a declarat el, precizând că, alături de peisaje, cultură, oameni și de jobul său, acestea sunt motivele pentru care iubește România.

„Nu am mai plecat acasă. Atât de mult mi-a plăcut. Am rămas aici”

O dovadă în plus că s-a îndrăgostit de România este și faptul că a rămâne aici a echivalat cu încălcarea unei promisiuni, că va rămâne să lucreze în Grecia, după ani buni petrecuți departe de locurile natale.

„Când am ajuns la OTE mi-am promis că nu voi mai pleca să muncesc în alte țări, că voi sta acasă, după atâția ani petrecuți în străinătate. În 2008 a fost nevoie să stau aici pentru un proiect mai important, de șase luni. Și nu am mai plecat acasă. Atât de mult mi-a plăcut. Am rămas aici”, mărturisește Theocharopoulos, a cărui mamă și bunică sunt aromâne.

Prima dată a auzit de România când era mic, de la rudele lui, inclusiv cele mai îndepărtate, din Constanța. „Nu știam multe, nu aveam o imagine clară. România era un loc frumos unde sunt o parte din rudele mele, din familia mea, la Constanța”, își amintește el.

Tot la acea vârstă a auzit și a învățat primele cuvinte în aromână. „Mama mea și bunica mea sunt vlahi (denumirea din acea zonă a Balcanilor pentru aromâni, n.r.). Știam să număr…știam destule cuvinte. Le-am învățat pur și simplu, mai ales că unele dintre ele erau mai ușor de pronunțat decât cele din greacă. De exemplu ‘apa’ în loc de ‘nero’. Sau ‘usa’ în loc de ‘porta'”, adaugă Stefanos Theocharopoulos, care recunoaște că, din păcate, nu a făcut progrese foarte mari în ultimii ani în a învăța limba română pentru a ajunge să o vorbească fluent.

„Am ieșit pe ușa rotativă și am simțit că ceva m-a lovit în față, în piept”

Prima dată când a venit în România, la București, în februarie 2002, nu a avut parte de cea mai frumoasă experiență, din cauza climei, cu care nu era obișnuit.

„Am ajuns la aeroport, am luat mașina și ne-am dus la hotel. Îmi aduc aminte că atunci în București erau doar două hoteluri de cinci stele, Marriott și Hilton. Am ajuns la Marriott, ne-am dus în camere și apoi am ieșit în hol. I-am chemat pe colegi să mergem să vedem orașul. Am ieșit pe ușa rotativă și am simțit că ceva m-a lovit în față, în piept. Am înghețat. M-am întors la colegi și i-am întrebat câte grade sunt afară. Mi-au spus că minus 24. Nu am mai ieșit în seara aceea”, își aduce aminte, vizibil amuzat, Theocharopoulos. El a precizat că, din toate orașele prin care a trecut prin Europa, Bucureștiul și Brașovul i se par cele mai frumoase, peisajele de Valea Prahovei fiind, de asemenea, superbe, mai ales că îi aduc aminte de locuri de natale, orașul său de baștină fiind situat tot într-o zonă muntoasă. „Sunt unele zone din București unde ai un amestesc superb de zone verzi cu case vechi”, spune el.

Diferența dintre „imediat” și „acum” la restaurant

Tot la capitolul experiențe amuzante se numără și felul în care a învățat să comande, la restaurant, în română. La început comanda și i se răspundea „imediat”, dar comanda era adusă după o jumătate de oră. „Am înțeles că imediat înseamnă după jumătate de oră, așa că le ceream ospătarilor să îmi onoreze comanda ”, povestește șeful operațiunilor din România ale gigantului de stat grec, OTE.

În ceea ce privește diferențele dintre Bucureștiul din 2002 și cel din 2008, primul lucru care îi vine în minte sunt mașinile și infrastructura. Dacă în 2002 Capitala era plină de Dacia berlină, după șase ani, când s-a reîntors, a fost uimit de densitatea de Porsche sau Ferrari de pe străzi, care erau acum ceva mai bune, cu mai puține gropi, decât cu șase ani în urmă.

O altă diferență este legată de mentalitatea românilor, care, după câțiva ani de creștere economică susținută, și-au dat seama că pot avea mai mult și au început să vrea mai mult, ca individ sau în mediul de afaceri.

Întrebat de părere are despre angajații români, primul cuvânt care i-a venit în minte șefului Cosmote și Romtelecom a fost „muncitori”. Al doilea cuvânt a fost „inovativi”, care, spre diferență de primul, nu este neapărat ceva bun. „Aici ne asemănăm mult, grecii cu românii. Suntem muncitori, ceea ce e bine, și creativi, ceea ce nu e neapărat ceva bun. Prea multă inventivitate poate strica uneori, pentru că încerci să sari prea multe trepte deodată”, explică el. Un alt dezavantaj la angajații români cu care a lucrat este că, deși știu că sunt anumite probleme, ei nu fac un pas în față pentru a le scoate în evidență. „Dacă îi întrebi ce nu merge, unde este problema, îți răspund de fiecare dată. Dar dacă nu sunt întrebați, nu spun nimic. Ar fi mai util să fie proactivi, să facă ei acest pas în față”, a adăugat el.

Legat de șoferi și comportamentul lor în trafic, Theocharopoulos spune că nu a sesizat diferențe vizibile între români și greci, cu mențiunea că în Grecia drumurile au devenit mai bune, dar șoferii au rămas la fel.

La sfârșitul zilei marfa trebuie livrată. Cum o livrezi dacă nu ai autostrăzi?

În România însă, lipsa unei bune infrastructuri rutiere este puternic resimțită. „Degeaba trăiești în era Internetului, când poți să comanzi online, de exemplu, și degeaba ești productiv pentru că ai angajați buni. La sfârșitul zilei marfa trebuie livrată. Cum o livrezi dacă nu ai autostrăzi? În cât timp ajunge un TIR de la București la Cluj? În 10 ore? E păcat. Reduce mult competitivitatea”, explică el.

Lipsa autostrăzilor se resimte cu atât mai mult, spune el, cu cât în România sunt multe orașe mari, dispersate, ceea ce constituie un avantaj major pentru investitori, care pot produce sau livra marfă mai ușor la nivel local.

Primul job l-a avut la 12 ani, când a fost chelner în timpul vacanței de vară. Ulterior, la 17-18 ani, a ajutat la administrarea fermei familiei, de circa 10 hectare, pe care cultivau bumbac, sfeclă de zahăr și piersici. Așa și-a asigurat banii de buzunar în timpul studiilor la Universitate. Ulterior a lucrat, printre altele, pentru Fujitsu, ca designer de componente GSM, în final ajungând la OTE.

La un moment dat s-a gândit să își cumpere o bucată de pământ în România, pentru a-și face o mică fermă, dar, după cum explică el, până acum nu a avut timp să pună în practică acest plan.

Tot la categoria planuri de viitor se numără și dorința lui de a se implica în muzică, dar nu ca interpret sau compozitor, ci pentru a pune în valoare cunoștințele lui din sfera digitală în acest sector. Până atunci însă, în timpul liber, pentru prieteni sau rude, el își asumă rolul de DJ.

Cât privește retragerea din business, Theocharopoulos spune că nu este genul de om care să stea în casă și să nu facă nimic. „Probabil, când mă voi retrage, îmi voi găsi de făcut ceva care să implice un efort mai mic. Poate o afacere într-un orășel, unde să stau seara cu prietenii la discuții la un pahar cu vin. Cel puțin asta cred acum”, a precizat el zâmbind.

Inchide