DECIZIE ISTORICĂ a CEDO. România are 6 luni pentru a prezenta un plan de rezolvare a problemelor din închisori

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) cere României, printr-o decizie pilot, să prezinte un calendar pentru introducerea de măsuri pentru a rezolva situația din penitenciare, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a deciziei. Curtea a stabilit că România trebuie să adopte măsuri de reducere a supraaglomerării din penitenciare, dar și să creeze remedii preventive și compensatorii pentru condițiile necorespunzătoare din închisori. Cu toate acestea, CEDO nu impune statului român anumite soluții, lăsând la latitudinea României să găsească soluțiile potrivite. Grațierea nu este pomenită specific în decizia CEDO, deși se arată că dacă România nu poate crea condițiile necesare pentru o detenție în standardele CEDO, este încurajată să „reducă populația din închisori", prin folosirea mai frecventă a pedepselor neprivative de libertate, de exemplu. Din completul de judecată care a dat decizia a făcut parte și judecătoarea Iulia Motoc, fostă judecătoare la CCR. Un judecător polonez a făcut opinie separată, arătând că CEDO formulează recomandări în cazul României, fără să țină cont de realitatea infracționalității din țară și arătând că îmblânzirea politicii penale a unui stat nu trebuie să reprezinte o portiță prin care valorile și drepturile fundamentale să nu mai fie protejate. El dă exemplul OUG 13, care a propus îmblânzirea politicii penale privind corupția și care a provocat proteste masive în România.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a decis să amâne, înainte de adoptarea măsurilor necesare la nivel național, toate cazurile similare la adresa României, considerând că este vorba despre o problemă structurală a sistemului penitenciar din România.

CEDO a decis să aplice procedura pilot împotriva României, într-o cauză în care 4 deținuți din România au chemat în judecată statul român, reclamând condițiile necorespunzătoare de detenție. Este vorba despre deținuții Daniel Arpad Rezmiveș, Laviniu Moșmonea și Iosif Gazsi, deținuți la Timișoara, Pelendava și Baia Mare, precum și de Marius Mavroian, care a fost eliberat din penitenciarul Focșani în 2015. Ei s-au plâns la CEDO de supraaglomerarea, lipsa spațiului și condițiile precare de igienă din penitenciare (șobolani, mucegai pe pereți, acces inadecvat la dușuri și toalete), lipsa luminii naturale, aerisirea necorespunzătoare, calitatea echipamentelor și a mâncării din închisori.

CEDO a stabilit că „situația reclamanților este parte a unei probleme generale, cu originea într-o disfuncționalitate structurală specifică sistemului penitenciar din România”. Curtea a constatat că deținuții respectivi beneficiau de un spațiu mai mic de 3 metri pătrați și că, deși condițiile reclamate nu se încadrează la tortură sau tratamente degradante, ele le-au provocat suferințe persoanelor respective.

CEDO arată că problemele sistemului penitenciar din România au fost identificate încă din 2012, prin decizia semi-pilot din cazul Iacov Stanciu versus România. Atunci, CEDO a stabilit că România ar fi trebuit să facă două lucruri: „Curtea a stabilit că Statul trebuie să introducă: 1. măsuri pentru a reduce supraaglomerarea și a îmbunătăți condițiile materiale ale detenției și 2. remedii (un remediu preventiv și un remediu specific compensatoriu)”.

Măsurile de reducere a supraaglomerării și de îmbunătățire a condițiilor materiale de detenție sunt lăsate la latitudinea României: „Curtea a lăsat la latitudinea Statului, care este subiect de supervizare pentru Comitetul de Miniștri (al Consiliului Europei – n.r.), să ia măsuri practice pe care le consideră necesare pentru acest scop, specificând că acolo unde Statul nu poate să garanteze că fiecare deținut este închis în condiții compatibile cu Articolul 3 al Convenției, este încurajat să ia măsuri de a reduce populația închisorii„.

CEDO arată că dacă România nu poate garanta condițiile de detenție conforme, atunci „îl încurajează să reducă numărul deținuților, în particular prin aplicarea de măsuri neprivative de libertate și prin reducerea la minimum a arestului„.

A doua măsură este cea a remediilor preventive și compensatorii. „Remediul preventiv trebuie să asigure faptul că după emiterea sentințelor, judecătorii și instanțele pot elimina situațiile care duc la încălcarea Articolului 3 al Convenției și pot acorda compensații. Remediul specific compensatoriu trebuie să asigure faptul că o compensare potrivită poate fi acordată pentru orice vioare a Convenției, în ce privește spațiul de detenție inadecvat și/sau condițiile materiale precare„, arată CEDO.

CEDO arată că România este cea care trebuie să stabilească cum și cât va dura implementarea acestor măsuri, dar că are un termen clar de prezentare a acestui calendar: „În termen de 6 luni de la data la care decizia devine finală, Guvernul României trebuie să creeze, în cooperare cu un Comitetul de Miniștri, un calendar precis de implementare a măsurilor generale„, mai arată decizia CEDO.

Conform Ministerului Justiției, decizia rămâne definitivă dacă în termen de 3 luni ea nu este atacată și adusă în fața Marii Camere a CEDO.

CEDO mai încurajează România să „asigure continuitatea reformei și să exploreze posibilitatea facilitării folosirii mai dese a alternativelor la detenție„.

Din completul de judecată format din 7 magistrați a făcut parte și judecătoarea Iulia Motoc, fostă judecătoare la CCR. Judecătorul polonez Krzysztof Wojtyczek a avut o opinie separată.

Opinia separată a judecătorului polonez: Îmblânzirea politicii penale a unui stat trebuie să țină cont de nivelul criminalității. OUG 13 a provocat proteste masive

Judecătorul polonez Krzysztof Wojtyczek arată, în opinia sa separată, că CEDO recomandă ca fiind de dorit reducerea numărului de oameni condamnați la închisoare și își exprimă rezerve cu privire la soluția construirii de noi penitenciare. Polonezul este de acord că științele sociale arată că politicile penale severe nu au efectul scontat, însă arată că nu este jurisdicția CEDO să recomande o anumită politică penală.

„Pentru a formula recomandări corecte despre schimbările de politică penală, este esențial de studiat înainte un număr de elemente, mai ales natura și dimensiunea criminalității în societatea respectivă, legea penală în vigoare și numărul de locuri din închisori, în contextul criminalității existente. (…) Nu pare legitim să faci recomandări de a îmblânzi politica penală a României, fără a demonstra înainte că legea penală din România permite introducerea, în contextul actual al criminalității din societatea acestei țări, a unor pedepse mai puțin severe, fără ca această portiță să prejudicieze protecția legală a valorilor și drepturilor fundamentale. Mai mult, chiar și politicile penale mai puțin represive vor duce la supraaglomerare, dacă numărul locurilor din penitenciare nu este suficient, în raport cu nevoile reieșite din nivelul anumitor infracțiuni”, arată judecătorul polonez.

Notez că că problema alegerii politicii în domeniul aflat în discuție este cu atât mai sensibil, cu cât măsurile luate de guvernul României de a îmblânzi politica penală privind corupția (OUG 13/2017 pentru modificarea Codului Penal și de Procedură Penală) a provocat proteste masive în țară„, își încheie pledoaria judecătorul polonez.

Conform deciziilor CEDO, România va trebui să plătească despăgubiri morale și cheltuieli de judecată, după ce instanța europeană a fost sesizată de patru reclamanți, în legătură cu condițiile din închisorile din România. Statul român va plăti prejudicii morale în valoare de 16.000 de euro celor patru și 1.850 de euro cheltuieli de judecată.

Cei patru deținuți au denunțat condițiile de detenție din penitenciarele din Gherla, Aiud, Oradea, Craiova, Târgu-Jiu, Rahova, Tulcea, Iași și Vaslui. Ei a denunțat în special suprapopularea, lipsa luminii naturale, plimbarea zilnică scurtă și lipsa activităților recreative, condițiile de salubrizare fiind de asemenea inadecvate, lipsa unor programe socio-culturale și educaționale sau cursuri profesionale, fiind și ele o sursă de depresie și umilire.

CITEȘTE AICI DECIZIA PILOT A CEDO (LIMBA FRANCEZĂ)

Ce a făcut până acum Ministerul Justiției

Ministerul Justiției arată, într-un comunicat de presă, că a început deja să facă demersuri pentru schimbarea situației din penitenciare. Astfel, în noiembrie 2016 a fost inițiat proiectul de lege prin care deținuții cazați în condiții necorespunzătoare să primească zile compensatorii, care să fie scăzute din pedeapsă – 3 zile pentru fiecare 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare. Proiectul se află acum în dezbaterea Camerei Deputaților, care este decizională.

Ministerul Justiției a mai inițiat, pe 31 ianuarie 2017, proiectul de lege pentru grațierea unor pedepse, care se află în dezbaterea Senatului.

La nivelul penitenciarelor, în perioada 2016-2017 au fost create 679 de locuri noi de cazare (prin investiții sau reparații), au fost reparate 2.657 de camere de detenție și au fost modernizate 200 de locuri de detenție la penitenciarul Bacău, arată Ministerul Justiției.

Pentru 2017, sunt preconizate 40 de locuri noi de detenție și modernizarea altor 282 locuri de detenție la Penitenciarul Deva, 200 de locuri noi de detenție la Penitenciarul Giurgiu, 96 de locuri noi de detenție la Penitenciarul Găești.

Ministerul Justiției arată și că se lucrează la consolidarea sistemului de probațiune și că dacă la finalul 2015 42.000 de persoane se aflau în regim de probațiune, la începutul anului 2017 erau 56.000 de persoane în probațiune.

Condițiile din închisorile din România rămân în continuare aspre și nu întrunesc standardele internaționale, potrivit raportului anual privind Drepturile Omului al Departamentului american de Stat.

În luna martie, Guvernul român a adoptat noi reglementări pentru închisori și pentru perioada de detenție premergătoare proceselor, în scopul aducerii legilor în conformitate cu legislația penală, aflată în vigoare din anul 2014. Potrivit cifrelor oficiale, suprapopularea închisorilor nu întrunește standardul Comitetului Consiliului European pentru Prevenirea Torturii, de aproape patru metru pătrați destinați fiecărui prizonier. În iulie 2016, în pușcăriile din România erau deținute 28.278 de persoane, deși închisorile aveau spațiul necesar numai pentru 18.826 dintre acestea. În timp ce s-au remarcat anumite îmbunătățiri precum reparații și reamenajare, îndeosebi în spațiile deja existente, condițiile rămân în continuare aspre în cadrul sistemului de detenție. În iulie 2016 au izbucnit mai multe proteste, acestea răspândindu-se la aproape jumătate din închisorile statului român, față de condițiile aspre de trai. Protestatarii au făcut greva foamei, au ars saltele și au aruncat cu sticle în gardieni.

Potrivit rapoartelor Administrației Naționale a Penitenciarelor, în primele opt luni ale anului 2016, 58 de persoane au murit în închisorile românești, trei dintre aceștia sinucigându-se, iar restul din cauza unor boli și afecțiuni de sănătate.

În aprilie 2016, Guvernul a adoptat un plan de investiție ce ar fi trebuit să se întindă până în anul 2023, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai și crearea de spații suplimentare în închisorile din România. Planul a fost adoptat pentru a evita o decizie a Curții Europene pentru Drepturile Omului ce putea sista toate cazurile legate de condițiile de trai din închisori până când situația sistemică urma să fie remediată.

Potrivit unui raport al Asociației Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, un anumit număr al închisorilor din România nu oferă asistență medicală suficientă, calitatea mâncării este proastă și uneori aceasta este insuficientă.

Procedura pilot, așa cum este descrisă în regulamentul Curții Europene a Drepturilor Omului, se aplică atunci când Curtea consideră că pe rol se înregistrează un număr semnificativ de cereri similare a căror cauză este comună și pare să fie o disfuncționalitate structurală sau sistemică în statul pârât. Prin această formă de cooperare cu statul, examinează pentru a stabili dacă există disfuncționalități în plan național, iar dacă acestea există, CEDO fixează un cadru temporal, în care guvernul trebuie să identifice și să implementeze măsuri cu caracter general pentru a remdia neregulile constatate.

Guido Raimondi, președintele Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) a declarat la începutul acestui an că numărul cazurilor împotriva României a crescut cu 108% în anul 2016, adăugând că este vorba de cazuri repetitive care reflectă dificultăți de ordin sistemic sau structural și cere găsirea unor soluții la nivel național.

„În primul rând, în privința Ungariei și României, unde numărul cazurilor a crescut cu 95%, respectiv 108% în 2016, această situație vizează cauze legate de condițiile de detenție. Indiscutabil, acestea sunt cazuri prioritare, pentru că intră sub incidența Articolului 3 din Convenție, dar sunt cazuri repetitive, ceea ce reflectă dificultăți sistemice sau structurale și necesită găsirea unor soluții interne”, a declarat Raimondi în discursul susținut cu ocazia ceremoniei oficiale de început de an judiciar. 

Pentru condițiile inadecvate de detenție, în intervalul 2007-2016, statul român a fost obligat de CEDO să plătească despăgubiri de peste un 1.600.000 euro.

„Din 2007 până la 31 decembrie 2016, CEDO a pronunțat 153 de hotărâri în care a constatat încălcarea de către statul român a art. 3 Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ca urmare a condițiilor inadecvate de detenție suferite de reclamanți. Totalul despăgubirilor acordate de CEDO prin aceste hotărâri se ridică la 1.607.720,75 EUR. Din 1 ianuarie 2017 până în prezent, CEDO a pronunțat 9 hotărâri în materia condițiilor de detenție, cuantumul despăgubirilor acordate fiind de 52.766 EUR”, precizează MAE într-un răspuns la o solicitare din partea MEDIAFAX.

România nu este prima țară membră a Consiliului împotriva căreia se pronunță o astfel de decizie pilot. 

În cazul Italiei, decizia pilot Torreggiani a fost pronunțată în ianuarie 2013. CEDO a stabilit atunci ca supraaglomerarea și condițiile din penitenciarele italiene reprezintă o problemă „endemică și structurală incompatibilă cu Convenția Europeană pentru Drepturile Omului”. În urma hotărârii, statul italian a plătit 8 euro pe zi pentru fiecare zi de detenție, pentru toate persoanele aflate în condamnare, dar și retroactiv. S-a ajuns la suma de 78 de milioane de euro pe an.

De asemenea, CEDO poate recomanda și reducerea populației carcerale, prin limitarea aplicării măsurilor privative de libertate. Tot în cazul Italiei, Curtea a remarcat faptul că mulți dintre cei privați de libertate erau arestați preventiv. Statul italian a primit un termen de 12 luni pentru a pune la punct situația din penitenciare. 

Deciziile CEDO diferă, însă, de la caz la caz. Astfel, în privința Ungariei, CEDO a acordat, în 2015, un termen pentru ca statul să prezinte un set de soluții Comitetului de miniștri. Ungaria își propune acordarea unei indemnizații pecuniare, mai mică cu 40%, adică nu mai mare de 5 euro pe zi față de sumele de bani pe care Curtea le stabilește atunci când constată o despăgubire. Sumele diferă de la o țară la alta pentru că se ține cont și de situația economică a statului pârât.

Ministrul Justiției a declarat, luni, că Executivul a luat deja o serie de măsuri în ceea ce privește condițiile în care stau deținuții și supraaglomerarea, dar speră că „judecătorii europeni nu se așteaptă ca peste noapte noi să fim cei mai buni”. În momentul de față, în România, există închisori în care gradul de ocupare a ajuns la 170%. Ultimul penitenciar a fost construit în anul 1994, la Giurgiu, dar nu a fost finalizat nici azi.

Cu un număr total de 27.308 deținuți la 31 ianuarie 2017, sistemul penitenciar din România, cu tot cu spitale și centre de educare și de detenție, are o capacitate de 27.744 de locuri (pe standardul de calcul românesc, care combină suprafața de 4 metri pătrați cu volumul de aer de 6 metri cubi) sau de 18.970 de locuri (pe standardul european, de 4 metri pătrați pentru fiecare deținut).

Inchide