• Publicat:
Financiar

NO BON’S LAND

La aproape doi ani de la primul reportaj cu camera ascunsă la "Ghețărie", Gândul a realizat o nouă filmare incognito la depozitul frigorific din sectorul 6 din București. De această dată, nu ne-am mai uitat doar la condițiile în care sunt depozitate produsele, ci și la latura fiscală a afacerii, respectiv dacă se dau bonuri. Concluzia: chiar dacă a existat o ameliorare a condițiilor în care operează „Ghețăria", bonurile fiscale și casele de marcat sunt o raritate.

Gândul a derulat în urmă cu doi ani o amplă campanie în care arătam cum funcționează, în sectorul 6, un depozit frigorific insalubru cunoscut sub denumirea de „Ghețărie”. Într-o filmare cu camera ascunsă, se putea observa cum carnea, mezelurile, lactatele și peștele erau vândute direct de pe niște lăzi, vitrinele frigorifice fiind scoase din prize.

Mai multe instituții – între care Direcția Sanitară Veterinară, Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, Garda Financiară, Poliția Capitalei – au dat amenzi și au plecat. La acea vreme, datele obținute de gândul de la DSVSA arătau că existau decizii definitive ale instanțelor de judecată, inclusiv una a Tribunalului de arbitraj de la Washington, care suspendau activitatea depozitului. Firmele ce vindeau aici au contestat deciziile DSVSA de interzicere a activității și nu exista o decizie definitivă și irevocabilă a instanței pe această contestație.

Rând pe rând, autoritățile statului, între care Garda Financiară, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Instituția Prefectului București și Primăria Sectorului 6, și-au declinat competența de a închide hala care funcționa ilegal. La rândul ei, Poliția anunța atunci că a identificat la „Ghețărie” „aspecte de natură penală”, prin săvârșirea de către administratorii unor societăți a unor infracțiuni de evaziune fiscală”, potrivit informațiilor furnizate de Poliția Capitalei la acea vreme.

„Ghețăria” funcționează și azi.

„Ghețăria”, doi ani după prima investigație Gândul

La aproape doi ani de la primul reportaj cu camera ascunsă la „Ghețărie”, gândul a realizat o nouă filmare cu camera ascunsă la depozitul frigorific din sectorul 6.

Deși este o schimbare vizibilă în aspectul halelor, vitrinele frigorice sunt funcționale și multă marfă este păstrată în condiții proprii, totuși în depozit există în continuare și produse perisabile care nu sunt ținute în vitrinele frigorifice și sunt vândute direct din lăzi. Totodată, aici se pot cumpăra în continuare și produse ce nu au termen de valabilitate.

În plus, bonurile fiscale sunt o raritate, pentru că nu există case de marcat la fiecare tejghea. În cele mai multe cazuri, bonul fiscal ți se dă doar dacă îl ceri.

Ce am găsit în depozit

Ca la un semn, armata de pensionari înarmați cu sacoșe cu rotile descinde din tramvaiul 25, aproape de capăt de linie, în sectorul 6.

Cu toții merg la „Ghețărie”. Răsuflă din greu, dar nu se opresc decât când ajung la prima hală. Vânzătorii îi cunosc pe mulți din ei și îi salută. „Domnul vine la noi de multă vreme”, îl salută pe unul din ei vânzătoarea din spatele unei tejghele. Cu brânzeturi. „Vreau o bucată mai mare”, răspunde el.

„Ghețăria” îi întâmpină cu vitrine lustruite „de ochii soacrei”, dar și cu lăzi cu costițe afumate, cârnați sau pește lângă vitrine. Ouă „XL” se vând și afară, la temperatura ambientală, pe buza unui chioșc. Cine se riscă are parte de ofertă – 0,35 lei bucata. Fără bon fiscal.

Prețurile sunt în general cu câțiva lei mai mici decât în piețe: pulpe de pui – 6,75 lei, ciocănele – 8,5 lei kilogramul, brânză de capră – 15 lei kilogramul, brânză de vacă – 11,99 lei kilogramul, macrou – 6 lei kilogramul, lapte bătut – 3,2 lei o sticlă de 900 de ml, ouă – 0,35 lei bucata.

Din niște lăzi se ițesc niște „pulpe de pui de Mihăilești” de până în 7 lei pe kilogram.

La câțiva metri mai în față, un vânzător ne lămurește. „Nu sunt românești. Toate-s de import. Care zice că sunt pulpe românești are nasul mare”, zâmbește el pe sub mustață.

„Cât doriți să cumpărați? Vă servesc?” „Dați și bon fiscal?”, întreb, deși nu văd nici urmă de casă de marcat. „Cum să nu! Și ștampiluță, dacă vreți să decontați”, zice bărbatul din fața mea, ștergându-și mâinile de halatul pătat.

Și la brânzeturi sunt prețuri mai mici decât în piețe. Brânza proaspătă, e drept, fără proveniență specificată, costă 7,5 lei kilogramul. Brânza de capră costă 15 lei kilogramul. Fără casă de marcat.

„(…) E extraordinar de bună. Chiar are gustul de capră. E adevărată. Vă dau să gustați?”, spune vânzătoarea.

„Mie îmi dați o bucată mai mare”, vine o comandă fermă din partea altcuiva.

„Aceea e de vacă de Baia Mare. O minunăție. Domnul știe. Vine la noi în fiecare zi. La două zile. E ecologică”, își face reclamă la marfă vânzătoarea.

Îmi cere să aștept când îi cer bon.

„Imediat, să nu plecați, vă rog”, spune ea, apoi fuge la câteva tejghele mai încolo, sub privirile vizibil nemulțumite ale pensionarilor care mai așteptau la rând. Se întoarce după 3-4 minute cu bonul pe care mi-l vâră în palmă.

„Eu sunt un simplu angajat. Patroana mea mi-a zis să dau bon fiscal și eu dau”

Lângă, baxuri de câte șase sticle de lapte bătut, de 900 de ml, se vând ca pâinea caldă. O sticlă costă 3,2 lei. O familie de pensionari vâră repede un bax într-o sacoșă cu rotile. „Ce termen are?” întreabă el. „6 iunie”, răspunde vânzătorul. „Două luni”, spune el. „Nu, o lună”, îl corectează consoarta.

„Luați din raft pe care vreți”, ne îndeamnă vânzătorul. Are termenul (de expirare n.n.) pe capac”, adaugă el, luând o sticlă să îmi arate. Constată însă că pe capac nu era trecută nici o dată. Și nici în altă parte pe sticlă. „Ia uite, se miră el. Asta nu are. Nici asta”, zice parcă pentru el. Uitați-vă, asta are. 5 a doua, pardon, 2 a cincea”, se corectează repede.

Pe lângă restul până la ultimul bănuț, îmi întinde și bonul fiscal. Remarc că este primul care mi-a dat bon fiscal, după ce alți trei înaintea lui nu am primit bon decât dacă am cerut. „Eu sunt un simplu angajat. Patroana mea mi-a zis să dau bon fiscal și eu dau. Controalele ne-au ocolit deocamdată”, adaugă el.

Istoria interzicerii activității depozitului

Depozitul frigorific a fost înființat în 2004. În 2006, ca urmare a nerespectării programului asumat de modernizare și restructurare, a fost emisă ordonanța de suspendare temporară a activității.

Dosarul a fost soluționat definitiv și irevocabil de către Curtea de Apel București la data de 18 martie 2010, în sensul menținerii ca legală și temeinică a ordonanței de suspendare temporară.

În anul 2009, pe 16 aprilie inspectorii au constatat că faptul că Continent Marine Enterprise funcționa ilegal, dispunându-se interzicerea desfășurării activității de recepție, depozitare, livrare și comercializarea produselor alimentare. Totodată, unitatea a fost amendată cu 50.000 de lei.

Această măsură a interzicerii activității a făcut obiectul unui alt dosar, soluționat de Curtea de Apel București în 21 februarie 2011, definitiv și irevocabil, cu mențiunea ca temeinică și legală a ordonanței de interzicere a activității.

În 2010, la controlul efectuat în 15 decembrie, SC Continent Marine Enterprise desfășura activitate neautorizată sanitar- veterinar, motiv pentru care s-a dispus din nou interzicerea activității și aplicarea unei sancțiuni contravenționale în valoare de 10.000 de lei.

Continent Marine Enterprise a formulat plângere contravențională ce face obiectul unui dosar soluționat în fază de fond la 6 februarie 2012, de către judecătoria sectorul 6 București, prin respingerea ca inadmisibilă a cererii îndreptată împotriva procesului verbal de aplicare a amenzii contravenționale.

Procesul Spyridon Roussalis împotriva României, la Tribunalul de la Washington

Omul de afaceri grec Spyridon Roussalis, care controlează firma Continent Marine Enterprise, care deține depozitul frigorific, a dat statul român în judecată în 2007 la Centrul de Reglementare a Diferendelor Relative la Investiții (CIRDI) din Washington DC. 

El acuzat statul român, printre altele, de „măsuri abuzive” dispuse împotriva firmei Continent Marine Enterprise.

În 2007, DSVSA București a fost informată că un consorțiu format din societățile de avocați CMS Cameron McKenna SCA și Morgan Lewis & Bockius LLP a fost mandatat de Ministerul Finanțelor în vederea reprezentării statului român la CIRDI din Washington DC.

„S-a specificat faptul că din memoriul depus de reclamantul Spyridon Roussalis (asociat unic al SC Continent Marine Enterprise Import Export SRL, care la rândul lui era acționar majoritar la SC Continent Marine Enterprise SA) în dosarul de arbitraj, a rezultat faptul că unul din capetele de cerere avea ca obiect daune morale pretinse ca urmare a unor acte și măsuri abuzive dispuse împotriva  SC Continent Marine Enterprise SA de către Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București”, se arată în datele furnizate în 2013 de DSVSA București, la solicitarea gândul.

Statul român a câștigat la Washington, arbitrajul cu Spyridon Roussalis.

România a cheltuit în acest proces o sumă de aproximativ 10 milioane de euro.

Gândul a contactat la acea vreme și reprezentanții firmei Continent Marine Enterprise, cărora le-am comunicat că am intrat în posesia unor documente de la ANSVSA din care reiese că depozitul de pe B-dul Timișoara nr 82 funcționează ilegal. „Nu avem nimic de declarat”, a sunat răspunsul reprezentanților Continent Marine Enterprise.

Întrebat dacă în opinia lor depozitul funcționează în condiții normale din punct de vedere sanitar-veterinar, răspunsul nu a întârziat: „Este absolut în regulă”, ne-a comunicat reprezentantul firmei.

DSVSA București a efectuat controale în 2012 la societățile comerciale care desfășurau activitatea în depozitul firmei Continent Marine Enterprise.

Inspectorii au constatat că nu erau îndeplinite normele sanitar veterinare, fiind aplicate sancțiuni  contravenționale în valoare totală de 14.500 lei. DSVSA a dispus interzicerea activității de comercializare de produse de origine animală prin emiterea a 35 de ordonanțe de interzicere a funcționării.

Inchide