De ce ar trebui legalizat fondul clasei

Redactor:
Gândul
De ce ar trebui legalizat fondul clasei
Într-un stat normal, educația și sănătatea ar trebuie să fie principalele domenii în care să se investească. Această propoziție a devenit demult un clișeu în România, iar autoritățile o tratează ca atare.

Într-un stat normal, educația și sănătatea ar trebui să fie principalele domenii în care să se investească. Această propoziție a devenit demult un clișeu în România, iar autoritățile o tratează ca atare. An de an se cer mai mulți bani pentru educație și se primesc tot mai puțini, pentru că, întotdeauna, se găsește ceva mai important.

Un nou început de an școlar este o nouă bătaie de cap pentru mulți părinți. Ghiozdan, rechizite sau îmbrăcăminte sunt lucrurile obligatorii pe care trebuie să le asigure fiecărui copil atunci când îl trimite la școală.

În România, învățământul este obligatoriu și „gratuit” – între clasele 0 – X, cel puțin asta ne spune Constituția și Legea Educației. Realitatea este însă alta: anual, părinții contribuie la așa-zisul fond al clasei cu cel puțin 70 de milioane de euro, bani prin care completează suma insuficientă trimisă de autorități.

„Am cumpărat cretă, burete, săpun, detergent sau dezinfectant pentru grupurile sanitare, hârtie, toner pentru imprimantă…hârtie igienică”, asta spun părinții care au copii la școală. Pentru toate aceste consumabile extrem de necesare fiecare părinte din România plătește, în medie, cel puțin 100 de lei de lei pe an.

„Am cumpărat bancă”, „Am cumpărat tablă”, „Am cumpărat xerox”, „Am cumpărat videoproiector”… sunt alte situații unde banii părinților au asigurat bunul mers al sistemului de învățămănt.

Zilele trecute într-un târg educațional, un părinte îmi spunea: „Nu contează, pentru copilul meu dau oricât. Important este ca el să învețe”. Doamna în cauză părea una cu venituri mari, însă fiecare părinte responsabil investește în educația copilului lui, după resursele financiare pe care le are.

Mulți dintre acești părinți știu că statul este incapabil să asigure condiții decente în școlile în care învață copiii lor, astfel contribuie cu bani, în cele mai multe cazuri ilegal, la aceste instituții de învățământ. Finanțarea legală a școlilor de către părinți este, practic, aproape imposibilă în acest moment în România. Singura formă legală este constituirea unui ONG de către părinți prin care ei să finanțeze școala. Aceasta este însă o variantă limitată. Un ONG  necesită și el niște cheltuieli pentru apariția și menținerea lui, plus că elevii cresc, ajung la alte școli, universități … devin adulți, iar părinții nu mai au nici-o motivație să susțină ONG-ul.  Mergând pe logica aceasta, la fiecare patru ani ar trebui creat un nou ONG de către familiile care vor să finanțeze legal școala în care studiază copiii lor.

În acest context, gândul demarează campania „Școală nouă” prin intermediul căreia își propune să determine parlamentarii și ministerul Educației să creeze cadrul legal astfel încât plățile pe care părinții le fac an de an pentru a suplini lipsurile din școli să devină legale, ușoare și să nu le mai dea bătăi de cap.

Prin campania campania „Școală nouă”, gândul propune în acest sens legalizarea fondului clasei, la care toți părinții contribuie în prezent. Acest lucru se poate face prin deschiderea unui cont în fiecare școală destinat donațiilor. În același cont, părinții ar putea să își doneze și cei 2% din impozitul reținut pe venit. În acest moment, școlile au conturi deschise prin Trezorerie, în care pot face operațiuni numai instituțiile publice. Sunt însă cazuri în care administrația locală retrage din cont din banii pe care i-a trimis școlii pentru că, fie nu au fost cheltuiți, fie este nevoie de ei în altă parte.

Un cont de donații este, însă, o soluție unitară în toate școlile din România, chiar și în cele aflate în mediul rural. Acest cont ar putea elimina stresul și cheltuielile pe care le presupune un ONG. Un cont de donații ar face legale cele 70 de milioane de euro prin care părinții cofinanțează anual școala.

Din acest cont de donații legal școala poate completa fondurile insuficiente pentru asigurarea unei educații de calitate elevilor.

Un astfel de cont ar elibera părinții de corvoada de a cumpăra manuale – pentru că fie copiii lor nu au primit de la școală, fie cele primite sunt depășite sau degradate – sau materiale auxiliare, care reprezintă deseori o sursă de rotunjire a veniturilor pentru profesori sau inspectori. Nu ar mai trebui să caute ei bănci, table sau să meargă în hipermarket pentru cretă, burete, lipici, săpun, hârtie igienică etc. – consumabile care lipsesc din multe dintre unitățile de învățământ din România.

În zilele următoare, gândul va publica, în cadrul campaniei „Școală nouă”, o serie de articole prin care va arăta cât îi costă pe părinți crearea unor condiții decente pentru copiii lor în școlile de stat din România și cum sistemul îi obligă să pună umărul la înflorirea afacerilor editurilor care publica auxiliare și manuale, dar și la cele ale after school-urilor. Pe de altă parte, gândul va prezenta situația școlilor în care contribuțiile părinților au devenit legale prin constituirea lor într-o organizație non-profit.

Inchide