• Publicat:
  • Actualizat:
Internațional

Declinul „invincibilei” Iulia Timoșenko. Cum a reacționat „Doamna de Fier” a Ucrainei în momentul arestării

Publicațiile internaționale au surprins în imagini "declinul" Iuliei Timoșenko, una dintre cele mai puternice femei ale Ucrainei de acum câțiva ani

Publicațiile internaționale au surprins în imagini „declinul” Iuliei Timoșenko, cea mai influentă femeie din Ucraina în ultimii ani.

După pronunțarea sentinței de către magistrații ucrainieni, care au condamnat-o la de șapte ani de închisoare, fostul prim-ministru a fost arestată de polițiști sub privirile fiicei sale, Evghenia, care încerca să-și încurajeze mama.

Timoșenko a încercat să nu-și trădeze dezamăgirea și supărarea, dar în zadar. Cu mâinile încrucișate, pumnii strânși și capul plecat, cea supranumită „Doamna de Fier” a Ucrainei sau „Prințesa Gazului”, Iulia Timoșenko nu a reușit să-și mascheze surprinderea și încordarea.

Potrivit lucrării „Limbajul trupului”, de Allan Pease, mâinile încrucișate în față traduc teama și chiar panica, fiind un gest defensiv, pe care interlocutorul îl adoptă atunci când, involuntar, se simte atacat și vrea să se apere.

„A te ascunde după o barieră de protecție este o reacție umană firească cu care ne-am deprins din fragedă copilărie. Când ne simțeam amenințați, ne ascundeam după obiecte solide, ca mesele, scaunele, alte obiecte de mobilier sau după fusta mamei. O dată cu trecerea anilor, această atitudine va deveni mai rafinată. […] Am învățat să ne împletim strâns brațele pe piept sau în față ori de câte ori ajungeam într-o situație de amenințare. Încrucișând un braț sau amândouă, pe piept se formează o barieră care, în fond, nu este altceva decât o încercare de a ține la distanță o amenințare sau un eveniment nedorit”, notează autorul american.

Capul plecat și evitarea privirii potențează starea de încordare, denotând „dorința de agresivitate, dar și supunere”. Pumnii strânși trădează de asemenea o stare de irascibilitate.

Deși a purtat o rochie elegantă și simplă, de culoarea fildeșului și nu a renunțat la coafura sa, neschimbată din ultimii ani – împletitura din creștetul capului care aduce cu halo-urile din icoanele ortodoxe – Iulia Timoșenko nu a mai avut timp să-și vopsească rădăcinile brunete, semn de neglijență, fostul politician nemaiavând probabil timp să se preocupe de aspectul fizic. Machiată discret în timpul procesului, fostul premier a renunțat la accesorii, păstrând doar un medalion la gât.

Iulia Timoșenko în plină glorie politică (2005)

Revista Forbes o plasa, la 28 iulie 2005, pe locul al treilea în clasamentul celor mai puternice femei din lume, după Condoleezza Rice, ministrul de externe în administrația Bush și Wu Yi, vicepremier și ministrul sănătății al Chinei.

Astăzi, după trimiterea ei după gratii, Timoșenko insistă că este victima unei răzbunări a președintelui Viktor Ianukovici, găsită vinovată de abuz de putere. „Acest caz penal a fost fabricat și verdictul a fost și el fabricat. Ianukovici revine la sistemul din anul 1937″, le-a declarat fostul premier reporterilor, referindu-se la epurările politice orchestrate în acel an de dictatorul sovietic Iosif Stalin. De asemenea, inculpata trebuie să achite companiei Naftogaz Ucraina 1,5 miliarde de grivne (188 de milioane de dolari/ 136,5 de milioane de euro).”

În ianuarie 2009, Iulia Timoșenko – premier la acea vreme – și-a folosit autoritatea și prerogativele în scopuri infracționale, comițând acte care depășesc clar drepturile și autoritatea sa”, a afirmat marți, 11 octombrie, judecătorul Rodion Kireev, cel care a anunțat verdictul la sfârșitul ședinței de judecată.

Născută în 1960, în estul Ucrainei, fosta economistă, în vremea URSS, a făcut parte, după 1991, din conducerea principalului importator de gaze ucrainean. Ulterior a intrat în politică, devenind în decembrie 1999 vice-prim-ministru în Guvernul Viktor Iușcenko, unul din liderii importanți ai Revoluției Portocalii. În această perioadă unele dintre publicațiile din Occident au denumit-o Ioana D’Arc a acestei mișcări politice.

Între decembrie 2004 și 8 septembrie 2005 a fost prim-ministru al Ucrainei, ulterior fiind demisă de președintele Iușcenko, sub pretextul problemelor de corupție. În urma alegerilor parlamentare din 2007, blocul condus de Timoșenko și blocul Ucraina Noastră, susținut de președintele Viktor Iușcenko, au câștigat majoritatea în legislativul ucrainean, iar Iulia Timoșenko a devenit din nou premier al Ucrainei, continuând lupta fără precedent împotriva fostului aliat Viktor Iușcenko.

Inchide