• Publicat:
  • Actualizat:
Internațional

REFERENDUM ÎN CRIMEEA. Cât de tare suferă Ucraina după pierderea Crimeii. PLANUL în 5 pași al Rusiei

REFERENDUM ÎN CRIMEEA. Cât de tare suferă Ucraina după pierderea Crimeii. PLANUL în 5 pași al Rusiei
Referendumul în Crimeea pentru alipirea la Rusia are rezultate previzibile. Cât pierde de fapt Ucraina în fața Rusiei, într-o analiză Gândul.

Populația de două milioane de persoane a regiunii autonome ucrainene Crimeea votează duminică în cadrul unui referendum pe care autoritățile occidentale și cele de la Kiev îl consideră ilegal, dacă regiunea rămâne parte a Ucrainei sau dacă trece în Rusia, ca teritoriu autonom. Rezultatul referendumului nu poate fi o surpriză pentru nimeni, având în vedere că aproape 60% dintre locuitorii Crimeii sunt ruși, iar aproape 80% din oamenii de acolo au declarat că rusa este limba lor nativă. De altfel, realitatea din teren arată deja că acum Peninsula Crimeea este de facto controlată de Rusia, iar Kievul nu mai are absolut niciun control asupra acestei regiuni.

În timp ce autoritățile de la Kiev consideră, asemenea puterilor occidentale, că referendumul și manevrele Rusiei în Crimeea sunt ilegale și nu respectă tratatele internaționale, președintele Vladimir Putin merge înainte cu planul său de anexare până acum pașnică a Crimeii, folosindu-se de pretextul că apără interesele și siguranța etnicilor ruși din regiune, ba mai mult, este gata să folosească această scuză și pentru o intervenție în regiuni majoritar pro-ruse din estul Ucrainei.

Președintele interimar al Ucrainei, Oleg Turcinov, a înaintat sâmbătă Radei de la Kiev un proiect de rezoluție pentru încheierea înainte de termen a mandatului Consiliului Suprem al Crimeii, în urma unei decizii a Curții Constituționale a Ucrainei, care a stabilit că autoritățile din Crimeea nu respectă Constituția prin declanșarea acestui referendum. De partea cealaltă, Rusia pregătește un act normativ care înlesnește anexarea unor teritorii străine, unde populația și-a exprimat dorința de a deveni parte a Rusiei. În acest context, președintele nou ales de autoritățile regionale din Crimeea, Serghei Aksionov, a făcut apel și la alte regiuni pro-ruse din Ucraina să organizeze referendumuri, ca în Crimeea.

O încercare a Consiliului de Securitate al ONU de a declara că acest referendum este ilegal a fost deturnată sâmbătă de Rusia, care și-a exprimat dreptul de veto, așa cum era de așteptat.

Pasivitatea Ucrainei. Cât suferă de fapt Kievul pentru Crimeea

Deși nu o va recunoaște niciodată deschis, Ucraina nu înregistrează o pierdere grea prin scăparea Crimeii sub controlul total al Rusiei, ci doar una de imagine. În toată discuția privind criza din Crimeea, s-a pierdut următoarea întrebare: consideră ucrainenii că merită să se lupte pentru păstrarea Crimeii? Toate aparențele arată că nu, argumentează o analiză a Foreign Affairs.

„Deși occidentalii și guvernul ucrainean vorbesc despre importanța apărării integrității teritoriale a Ucrainei, celor mai mulți ucraineni pare să nu le pese că cedează Crimeea. Pentru ei, problema este mai mult de prudență, decât de principiu”, arată analiza profesorului Taras Kuzio.

Există trei mari factori care pot explica pasivitatea Ucrainei față de agresiunea Rusiei în Crimeea: fragilitatea conducerii politice de la Kiev, conștientizarea faptului că este foarte dificil să controlezi Crimeea și, cel mai important, faptul că cei mai mulți ucraineni au fost dintotdeauna ambivalenți față de Crimeea.
Fragilitatea noii puteri de la Kiev este evidentă. Doar două din cele patru partide de opoziție care l-au răsturnat pe Ianukovici s-au alăturat guvernării lui Arseni Iațeniuk, aliatul Iuliei Timoșenko. Partidul moderat UDAR al fostului boxer Vitali Kliciko și grupul de afaceriști din jurul lui Petro Poroșenko (fost ministru de Externe pe vremea lui Viktor Iușcenko) au rămas deoparte. De asemenea, guvernarea actuală nu a ajuns la un acord nici cu moderații din estul Ucrainei, aliați ai fostului președinte Ianukovici.

Principala preocupare a guvernării de la Kiev este acum stabilizarea economică și financiară a Ucrainei, nu pregătirea unui răspuns militar eficient față de agresiunea Rusiei. Acest lucru reiese din faptul că Iațeniuk și președintele Turcinov nu au dat ordine clare militarilor ucraineni din Crimeea – nici să se retragă, nici să-și apere pozițiile, drept rezultat acestea rămânând oarecum izolate în Peninsulă, cu mult armament trecut deja în mâinile rușilor sau susținătorilor locali ai acestora.

Dificultatea de a controla Crimeea este un fapt conștientizat de autoritățile ucrainene. Xenofobia puternică a populației ruse de acolo este proverbială, iar noul lider pro-rus Serghei Aksionov, un naționalist cu trecut infracțional, născut în Republica Moldova, este un fan al epurărilor etnice marca Stalin, care a eliminat fizic aproximativ jumătate din populația tătară a Crimeii. Putin a speculat foarte mult acest sentiment xenofob, iar Ucraina nu a marșat pe argumentul că totuși, în Crimeea, rușii sunt doar 60%, restul fiind ucraineni și tătari, și că autonomia lor politică și culturală este garantată de Kiev, ca și până acum.

Indiferența celor mai mulți ucraineni față de Crimeea este însă explicabilă istoric. Regiunea a aparținut Rusiei și a fost făcută cadou Ucrainei în 1954. Rușii simt un atașament mult mai mare față de Crimeea, decât ucrainenii, ba chiar unii dintre ucraineni sunt de părere că Peninsula ar trebui să aibă dreptul la secesiune. Rușii sunt gata să se lupte pentru Crimeea, ucrainenii nu. O pierdere a acestei regiuni către Rusia ar însemna mai ales o lovitură în ego-ul național, însă mulți ar înțelege rapid că de fapt ar scăpa de o povară. E vorba despre imensele subvenții de stat pentru agricultura și turismul Crimeii.

Dar mai ales, este vorba despre faptul că Ucraina fără Crimeea poate să înainteze mult mai rapid pe calea europeană și cea a NATO, fără să mai aibă grija reacțiilor negative ale rușilor din Crimeea. Pierderea Crimeii va naște reacții diplomatice de la Kiev, care va susține mereu că Peninsula aparține de drept Ucrainei, însă atâta tot.

Precedentul Crimeea pentru estul pro-rus al Ucrainei

Pericolul cel mai mare, perceput la această dimensiune atât de de Ucraina cât și de puterile occidentale, este ca pierderea oarecum inevitabilă a Crimeii să nu constituie un precedent pentru Moscova de a proceda la fel și cu regiunile pro-ruse din estul Ucrainei. Putin a obținut acordul Parlamentului să intervină armat oriunde în Ucraina, pentru a apăra etnicii ruși, însă Kremlinul a dat până acum asigurări că nu intenționează să pătrundă militar în aceste regiuni estice ale Ucrainei.

În cazul acestor regiuni, ambivalența Ucrainei față de Crimeea s-ar transforma într-o luptă deschisă, pentru că în ciuda populației ruse considerabile din aceste regiuni, ucrainenii le consideră ale lor, parte istorică și culturală a țării lor.

O ciocnire Rusia-Ucraina pentru regiunile pro-ruse Donețk, Herson, Luhansk, Mykolaiv sau Zaporijia, unde se află concentrată minoritatea rusă din Ucraina, ar rezulta într-un conflict deschis, pe care evident că Ucraina l-ar pierde. Însă, arată o altă analiză a Foreign Affairs, un astfel de pas nu ar fi deloc în interesul pe termen mediu și lung al Rusiei.

Regiunile respective reprezintă cele mai mari găuri negre din economia Ucrainei, care s-ar transfera în urma unui război de cucerire la ruși. Mai mult, populația din aceste regiuni respinge ideea unei unificări cu Rusia, conform sondajelor făcute de Kiev – 67% se opun în Donețk, 76% în Luhansk.

În doar 6 luni din 2013, guvernul de la Kiev a acordat de la bugetul de stat 2,5 miliarde de dolari acestor regiuni. În 2014, Rusia și-a estimat un deficit de 11 miliarde de dolari, ceea ce ar însemna că anexarea acestor regiuni ucrainene ar crește deficitul cu 45%. De asemenea, regiunile Luhansk și Donețk găzduiesc industria ucraineană de cărbune, care este o gaură neagră a economiei – Kievul bagă anual între 1 și 1,5 miliarde de dolari în ele, iar arieratele cu salariile în aceste regiuni au ajuns în 2013 la 15 milioane de dolari.

De altfel, și situația economică a Crimeii nu este deloc îmbucurătoare pentru Rusia. În 2013, aproape 6 milioane de turiști au venit în Peninsulă, un sfert din Rusia, restul din Ucraina și doar 5% străini. După anexare, ucrainenii vor evita cel mai probabil să vină în Crimeea, ba chiar ar putea să apară interdicții de călătorie sau vize. Crimeea depinde de asemenea de electricitatea, gazul și apa livrate din Ucraina, astfel că după o anexare ar putea să apară întreruperi care ar crea haos.

Toate acestea trebuie puse în contextul în care economia Rusiei nu se mai află pe val, banii nu mai curg așa cum se întâmpla acum 14 ani, când Putin venea la putere.

Planul în 5 pași al Rusiei pentru anexarea Crimeii ajunge la final

Potrivit experților, au fost necesare doar două săptămâni pentru militarii ruși și milițiile proruse pentru a separa Crimeea de restul Ucrainei.

Iată cum, în cinci etape, Moscova a pus Ucraina și comunitatea internațională în fața faptului împlinit și a preluat de facto controlul asupra unei regiuni înaintea unui referendum care va antrena alipirea sa la Federația Rusă, conform analistului Volodimir Fesenko.

1. Instalarea unei noi puteri prin forță

La cinci zile după îndepărtarea de la putere a președintelui Viktor Ianukovici la Kiev, persoane înarmate proruse preiau controlul clădirilor Parlamentului și Guvernului regional din Simferopol, capitala Crimeii, și înalță acolo drapelul rus. Un deputat prorus local, Serghei Aksionov, este ales rapid premier regional interimar și Parlamentul votează alipirea la Rusia și organizarea unui referendum la 16 martie.

Noile autorități preiau controlul poliției locale și, sprijinindu-se pe milițiile „de autoapărare”, încep să recruteze soldați care depun jurământ de supunere față de viitorul „stat”.

2. Preluarea controlului teritoriului

Mii de militari ruși – dintre care mulți provin aparent de pe navele Flotei Ruse la Marea Neagră – sunt mobilizați rapid în peninsulă, imediat ce Guvernul trece în mâinile forțelor proruse.

Potrivit grănicerilor ucraineni, prezența lor ar putea fi cifrată în această săptămână la circa 30.000 de persoane.

Acești militari, bine echipați dar fără însemne prin care să poată fi identificați, încercuiesc rapid zonele militare ale ucrainenilor. Aceștia din urmă refuză să se predea sau să plece. Au fost câteva tiruri de somație, dar până în prezent nu au fost confruntări violente.

În paralel, flota rusă blochează vasele marinei ucrainene, în special în portul istoric Sevastopol.

3. Trasarea frontierelor

Separarea peninsulei Crimeei de restul țării este un lucru relativ ușor.

Abia ajunse, forțele ruse stabilesc puncte de control pe cele două mari rute care duc către peninsulă. Și, ca un semn al faptului că forțele ruse sunt acolo pentru multă vreme, afișele anunță prezența unor mine.

Pe aeroportul din Simferopol, zborurile care vin sau pleacă spre Kiev sunt anulate, fiind autorizate doar zborurile de legătură cu Moscova. Cel puțin un zbor de la Kiev a fost nevoit să aterizeze la Odessa, înainte de a se întoarce din drum. Milițiile sunt mobilizate în gara din Simferopol pentru a controla pasagerii ce vin din restul Ucrainei.

4. Controlarea comunicațiilor

Transmisia celor șase canale de televiziune ucrainene a fost întreruptă în această săptămână, pentru a fi înlocuită de canale rusești. Jurnaliștii ucraineni și străini au fost descurajați și uneori agresați, așa cum s-a întâmplat cu cinci reporteri ucraineni care au fost bătuți de membri ai forțelor proruse în timp ce relatau despre o tentativă a acestora de a ocupa o bază aeriană.

5. Organizarea unui referendum

Locuitorii din Crimeea vor trebui să aleagă duminică între alipirea regiunii lor la Rusia și revenirea la o autonomie extinsă – o independență de facto – de care se bucurau în conformitate cu fosta Constituție din 1992. Menținerea statu quo-ului în cadrul Ucrainei nu este luată în considerare. În pofida numeroaselor critici care pun la îndoială legalitatea acestei consultări, oficialii proruși afirmă că votul va fi organizat onest, adăugând că nu există nicio îndoială cu privire la voința unei vaste majorități de a se alătura Rusiei.

„Ulterior, fie Crimeea va fi absorbită rapid de către Rusia, ceea ce va ridica o problemă gravă pentru securitatea regională și internațională, fie va deveni un fel de Abhazie, un conflict înghețat”, apreciază Volodimir Fesenko, referindu-se la acest teritoriu separatist georgian a cărui independență, proclamată în 1992, nu a fost recunoscută decât de cinci state, între care și Rusia.

Inchide