EXCLUSIV – Procurorul General, Codruța Kovesi, intervievat de Cristian Tudor Popescu: Voi propune CSM ca identitatea „victimelor colaterale” din stenograme să fie protejată. VEZI VIDEO

EXCLUSIV – Procurorul General, Codruța Kovesi, intervievat de Cristian Tudor Popescu: Voi propune CSM ca identitatea „victimelor colaterale” din stenograme să fie protejată. VEZI VIDEO
Procurorul general al României vorbește la INTERVIURILE GÂNDUL despre stenogramele din dosarul Vîntu, dosarul ALRO și încrederea cetățenilor în justiție

– Stimată doamnă procuror general, bine ați venit înredacția ziarului Gândul…

– Bine v-am găsit!

… ca să discutăm despre un subiect care, așa cumdovedesc accesările, a preocupat mult pe cititorii ziarului. Estevorba de stenograme. N-o să discutăm numai de stenograme, o sădiscutăm și de alte lucruri legate de acest capitol esențial pentrufuncționarea României, care este Justiția. Mai întâi aș vrea să văsesizez un aspect pe care mi-l amintesc de dinainte de 1989. Atuncise discuta în șoaptă pe la colțuri, pe la burlan, cum se maispunea, în wc… Exista acea crispare continuă a oamenilor înlegătură cu posibilitatea de a fi ascultați, interceptați,posibilitatea ca Securitatea să afle ce discută ei… Și înainte de’89 nu existau nici telefoane mobile, teoretic nici posibilitateade înregistrare ambientală, nici toate sculele superperformante deînregistrare de astăzi. Dar această stare poate fi regăsită, acum,printre cetățenii României, profesorii în cancelarii, medicii laspital, funcționarii când au ceva de spus, de discutat, ceconsideră că ar fi mai delicat, dintr-o dată se crispează, încearcăsă vorbească în locuri mai ferite, din nou a apărut acestsentiment. Vi se pare ciudat faptul că a apărut asta, după numărulmare de stenograme, înregistrări, interceptări ale unor convorbiriîn scopuri de cercetare penală, care, însă, au ajuns publice, auajuns să fie subiecte de mare senzație în presă?

– Cred că trebuie să lămurim modul în care aceste redări aleinterceptărilor ajung în presă. În activitatea de urmărire penalăsunt dosare în care procurorii apelează la aceste interceptări.Dacă ar fi să mă refer la o statistică în Ministerul Public, credcă în sub 10% din dosarele pe care noi le avem în instrumentare seapelează la acest procedeu. Avem structurile DNA și DIICOT, undefaptele prin natura lor fiind mai grave, legea oferă posibilitateaanchetatorilor să folosească această metodă de probațiune. Dar nueste un procent foarte mare de dosare în care se folosesc astfel deprocedee probatorii. Problema interceptărilor care au ajuns înpresă se poate explica, dacă vreți, în următorul mod: o dată plecatdosarul de la Parchet, înregistrându-se la instanța de judecată, eldevine public. El poate fi consultat de persoana care este trimisăîn judecată…

VEZI AICI VIDEO- PRIMAPARTE A INTERVIULUI ACORDAT DE CODRUȚAKOVESI

VEZI AICI VIDEO- ADOUA PARTE A INTERVIULUI ACORDAT DE CODRUTAKOVESI

– … avocat…

– …de avocat, și poate fi consultat inclusiv de jurnaliști. Eunu neg: au fost situații în care poate astfel de interceptări s-auscurs și din Ministerul Public, dar vă asigur că, în ultimaperioadă, scurgerea de informații pe surse din Ministerul Publiceste mult mai limitată față de anul 2006, dacă vreți, când ampreluat această funcție. Am avut multe situații în care persoana afost cercetată, a plecat de la Parchet, s-a dus într-un studio deteleviziune și a comentat dosarul… A explicat ce a căutat laParchet… Deci, situațiile de acest gen, noi nu le putem opri…

– Dar este legal ca astfel de înregistrări să apară înspațiul public?

– Din moment ce dosarul a ajuns la instanța de judecată, iarprin natura lor, ședințele de judecată sunt publice, astfel deinformații pot apărea public…

Ședințele de judecată sunt publice, dar dosarul epublic?

– Asta voiam să explic:dacă dosarul ajuns la instanță poate să fie făcut public saunu. Și aici am să fac o trimitere la Regulamentul CSM, încare se prevede că părțile care sunt în dosar au dreptul să-șiconsulte dosarul și apărătorii lor, la fel, și mai este odispoziție specială pentru jurnaliști, care pot avea acces ladosar, dacă fac o cerere și dacă purtătorul de cuvânt saupreședintele instanței aprobă acest acces. Au fost multe situațiiîn care dosare care au fost mult mediatizate au ajuns la instanță,jurnaliștii au cerut acces, li s-a permis accesul la dosar, și amvăzut chiar și imagini în diverse ziare, în care jurnaliștii pozaucu telefonul diverse stenograme…

– Deci, ei necomițând ceva ilegal, în acelmoment…

– Accesul la dosar s-a făcut legal, s-a făcut pe baza unuiregulament, care a fost întocmit de CSM.

Perfect. Și atunci, situația care se creează cuprivire la persoanele neimplicate în cercetarea respectivă, careapar în astfel de convorbiri înregistrate…
– Da…
– De pildă, în cazul Vântu. Și în alte cazuri. Jurnaliștii cu carediscută dl. Vântu, care face obiectul unei cercetări penale, nu aunicio legătură cu respectivul caz penal, în care este cercetat dl.Vântu. El li se adresează, le spune tot felul de lucruri, care suntconsiderate de către procurori relevante în cazul respectiv. Eu nucalific relevanța sau nerelevanța spuselor d-lui Vântu în legăturăcu respectivul caz. Asta o să hotărască justiția, dacă ce prezintăprocuratura e relevant… Însă există acolo niște persoane care semulțumesc să răspundă monosilabic, uneori, celor spuse de domnulVântu, unele dintre stenograme nu au niciun fel de relevanță, dupăcapul meu și, cred, al oricărui om normal. De pildă, o stenogramăîn care dl. Stelian Tănase îi cere voie lui Vântu să se ducă laTeleviziunea Română, și dl. Vântu spune „du-te, că și acolo totRealitatea TV o reprezinți. Noi ne distribuim”, n-am înțeles,pentru ce o astfel de stenogramă, care era relevanța ei? Care erarelevanța stenogramei cu întrebarea adresată de dl. Petrișor Obaelui Vântu în legătură cu vânzarea postului Realitatea TV? Și chiardiscuțiile, de pildă, dintre dl. Vântu și dl. Bușcu în legătură cupolitica editorială a Academiei Cațavencu. Erau niște discuțiirelevante pentru breasla noastră, interesante… Ele vor rămâne,categoric, în arhivele presei din România, ca niște documentesemnificative pentru ceea ce însemna jurnalismul în România astăzi,însă nu înțeleg de ce, dacă astfel de stenograme tot ajung lacunoștința publicului, deci ele nu mai au statutul, să spunem, dedocumente secrete, oare nu ar fi normal ca, în astfel de cazuri, săse procedeze ca la CNSAS, unde în dosarele care se înmânează celuicare solicită, adică exact așa cum jurnalistul solicită la instanțărespectivul dosar cu stenograme, și un cetățean poate solicita laCNSAS dosarul, în care sunt barate numele anumitor persoane careapar acolo, prin lege. Nu vi s-ar părea normal să se procedeze așași în cazul unor astfel de înregistrări?

– Sunt mai multe întrebări în ceea ce ați spus dvs., să răspundla ultima. Din moment ce Regulamentul CSM permite jurnalistului săaibă acces la dosar așa cum este el făcut de procuror, deocamdatăîn aceste cazuri și până în acest moment, legislația a fostrespectată. Dacă ea se va modifica pe viitor și poate că este unpunct de plecare în a discuta dacă acest regulament trebuiemodificat sau modul în care anumite date se fac publice.Ce ține de Ministerul Public,pot să vă spun cu certitudine, că noi protejăm datele cu caracterpersonal, și am avut situații în care ni s-au cerut copii dupădosare, și atunci noi am acoperit nume de persoane, numere detelefon, date privind adresa, date privind boala. Totdeaunaam făcut acest lucru. Însă, aici în cazul în care dumnneavoastră măîntrebați, aș face câteva precizări, dar de principiu, n-aș vrea săcomentez exact această speță. Notele de redare pe care noi le facemîntr-un dosar penal, noi nu le facem ca să fie livrate publicului,noi le punem pentru judecător, ca să le aibă în considerare atuncicând, în ansamblul probelor, apreciază vinovăția unei persoane saunu. Deci, în momentul în care un procuror a făcut o notă de redarea unei convorbiri, el este obligat să respecte legea în ceea ceprivește modul de întocmire. Acest lucru ce presupune? Că eltrebuie să spună cine cu cine discută, de pe ce posturi telefonicea sunat, la ce oră, în ce zi, și conținutul întregii convorbiri.Dacă, spre exemplu, într-oconvorbire telefonică se discută 10 minute despre chestiuniprivate, iar la final se discută despre fapta penală, procurorul nupoate să scoată acel pasaj, să-l pună la dosar. El esteobligat, potrivit legii, să pună întreaga discuție. Apoi, ca săapreciezi dacă o anumită convorbire telefonică are relevanță pentrucaz, acest lucru poate să-l facă doar procurorul careinstrumentează dosarul, și doar judecătorul care, analizând întregprobatoriul, consideră că este relevantă sau nu, pentrusoluționarea dosarului…

VEZI AICI VIDEO- ATREIA PARTE A INTERVIULUI ACORDAT DE CODRUTAKOVESI

Bun. Să zicem că s-a decis că această convorbire esterelevantă, așa au decis procurorul, judecătorul…

– … Voiam să spun un pic despre criteriile pe care le auprocurorii, când apreciază asupra relevanței unei discuții.Potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, obiectulprobatoriului nu e doar fapta penală comisă, ci trebuie să adunămși date privind circumstanțele personale ale făptuitorului, săstrângem date despre modul în care a acționat, modul în caregândește, modul în care încearcă să influențeze anumiți martori sauanumite persoane. Or, în cazul în care dumneavoastră ați făcutreferire, vorbim despre o infracțiune care aduce atingereînfăptuirii justiției. Deci, anumite convorbiri care au fostinserate acolo sunt de natură să arate circumstanțele personale alecelor care au comis presupusele fapte penale și care pot dovedimodul în care s-a încercat influențarea justiției. N-aș vrea săintru în exemple…

Păi unde este influență… influențarea justiției, caree un lucru grav, nu e prezentă în discuțiile cu Doru Bușcu, îndiscuția cu Stelian Tănase, în discuția cu Obae…

– Modul în care influențează, modul în care gândește, modul încare încearcă să influențeze justiția și opinia publică, modul încare își exprimă atitudinea față de instituțiile statului, față dehotărâri judecătorești, poate fi…

Justiția sau opinia publică? Dacă e vorba deinfluențarea opiniei publice…

– Aici trebuie să avem în vedere întreg spectrul. Aș vrea să văspun că în acest dosar la care facem referire au fost foarte multenote de redări, care erau la dosar, sunt file întregi, dacă nu măînșel, sunt câteva sute de pagini de interceptări. Procurorul cânda pus anumite discuții la dosar, el nu le-a pus cu scopul de a fifăcute publice, ci de a fi folosite ca probă într-un dosar penal,și aș vrea să spun că, oarecum, anumite pasaje care au apărut înmass-media au fost scoase din context. Deci n-au apărut…
n-au apărut integral…

– … n-au apărut integral, au apărut câteva fragmente. Acum nueste vina…

… care dădeau o imagine nedreaptă asupra unora din ceiaflați în aceste…

– … nu este vina procurorului…

… stenograme…

– …că dintr-un volum de câteva sute de interceptări, anumitefraze au fost extrase din context, și au fost comentate, ca să-țifaci o opinie dacă o anumită discuție are relevanță sau nu trebuiesă citești tot dosarul. V-aș putea da un exemplu: poate apar ladosar, că apar sigur discuții care, „hai la mine, hai să facem oplimbare”, chestiuni de genul ăsta care, la prima vedere, îți spuică nu are nicio relevanță. Are relevanță, dacă eu vreau să dovedesccă o anumită persoană are relație de prietenie cu altă persoană șiacest lucru e important pentru anchetă…

– Doamnă procuror general, eu nu am o problemă cudecizia procurorului de a avansa o astfel de înregistrare ca probărelevantă în dosar. Așa decide dânsul, mă rog, că acele lucruri vorfi de folos… Problema este că dvs. știți foarte bine că ele vorajunge publice, deși ele nu sunt destinate publicului, aici econtradicția. Deci, procurorul le pregătește pentru examinarenepublică de către instanță, și ele ajung publice… Nu credeți căaici este un lucru incorect și nedrept în ceea ce priveșteprotecția datelor persoanei de care dvs., iată, ținețiseama?

– Dacă vreți să mă refer strict la persoane care intră încontact cu persoana ascultată și care sunt, cu ghilimelele derigoare, victime colaterale, sigur că intenția procurorului cândpune astfel de interceptări, nu este asta, de a crea și victimecolaterale, dar, dacă pentru dovedirea faptelor este necesar caprocurorul să pună acea discuție la dosar, atunci interesul privattrece în subordinea interesului public.

– Dar nu poate fi barat numele respectivului, care n-arenicio relevanță?

– Se pune problema dacă este necesar să apară o lege ca înmomentul în care un dosar este făcut public să fie protejate datelepersonale, să poată fi protejată identitatea sau alte date aleinterlocutorilor…

– … care nu sunt implicați în cazul de cercetarepenală…

Cu această problemă, eusunt de acord cu dumneavoastră și chiar am să pun în discuțiaConsiliului Superior al Magistraturii să găsim împreună un mod de arezolva această problemă. Nu este primul caz în care note de redareajung publice. Vreau să vă spun că, în acest caz, ținta noastră nuau fost jurnaliștii. Și am tot văzut în spațiul public că sediscută despre faptul că ascultăm jurnaliștii. Noi nu ascultămjurnaliștii. Noi, dacă avem suspiciuni că o persoană comite o faptăde natură penală și este necesar pentru dovedirea acelei fapte săprocedăm la acest mijloc de probă, atunci punem interceptări. Legeaprevede foarte clar condițiile în care se poate dispune ointerceptare. Însă, vă asigur că în niciunul din dosareleMinisterului Public nu am ascultat jurnaliști pentru că eraujurnaliști. Așa cum sunt și procurori care comit fapte penale, saualte categorii profesionale…

– Am înțeles. Dar niciunul dintre interlocutori nu esteacuzabil, nu are nicio sarcină penală, nu e cercetat și nimic dince spune nu face referire la obiectul anchetei…

– Și dacă vă uitați cu atenție pe acele note sunt discuții încare vorbește mai mult persoana care este cercetată. Exact cum ațizis și dvs. Celălalt îi răspunde, da, nu…

– Veți cere ca propunerea dumneavoastră în legătură cuprotecția datelor pentru persoanele neimplicate să se aplice și încazul înregistrărilor făcute de DNA, care are un serviciu propriude înregistrări, diferit de al SRI?

– Se va aplica tuturor structurilor.

VEZI AICI VIDEO – APATRA PARTE A INTERVIULUI ACORDAT DE CODRUȚAKOVESI

Aș vrea să vă întreb ceva, doamnă procuror general:credeți că domnul Vântu, în momentul în care vorbea, așa cum vorbeaîn aceste stenograme, credeți că era conștient de faptul că eraînregistrat?

– Nu pot să comentez acest lucru. Și nici nu vreau să-lcomentez. Eu am discutat ca o situație de principiu. Ce pot să văspun? Poate că sunt situații în care doi interlocutori vorbesc petelefon, mai în glumă, mai în serios, toate afirmațiile pe care unprocuror consideră că le poate folosi ca probă, sau le poate folosipentru obiectul probațiunii, aici intrând și circumstanțelepersoanei care comite fapta, trebuie coroborate cu alte probe. V-așda un exemplu. Dacă dumneavoastră aveți o discuție telefonică cumine, și spuneți că mâine, nu știu, veniți la Parchet să faceți ofaptă penală, da’ poate o spuneți în glumă. Dacă eu acel lucru nupot să-l coroborez cu alte probe, și nu pot să rămân doar cu odiscuție, sigur că el nu va fi folosit ca probă. De aceea, tot ceapare pe discuțiile telefonice trebuie coroborat și cu alte probe.În majoritatea dosarelor alte probe sunt: documente bancare,expertize, declarații de…

– De ce vă întrebam în legătură cu faptul că domnulVântu era conștient sau nu că e înregistrat, pentru că acestediscuții pot fi reinterpretate, dacă ne gândim că domnul Vântu jucaacolo niște teatru, știind foarte bine că este ascultat. Existăreferiri directe făcute de domnul Vântu la organele de anchetă,adică întreruperea bruscă a convorbirii cu interlocutorul șireferire, mai mult sau mai puțin obscenă, la posibiliiascultători?

– Eu nu știu ce s-a discutat și cum s-a discutat. Eu, sigur, amavut dosarul pentru a verifica legalitatea actului de sesizare ainstanței, am citit dosarul, am citit notele de redare, dar nu potsă vă spun dacă există una din astfel de situații. Însă, persoanacare este cercetată și față de care se folosește ca probă aceastăinterceptate, poate, ori în fața procurorului, ori în fațajudecătorului, să explice cu privire la fiecare notă de redare,care este reținută ca probă împotriva sa, să explice ce a vrut săspună și cum a vrut să spună.

Domnu Vântu a explicat, prezentate fiindu-iprobele?

– În fața procurorilor nu a dat niciun fel de declarații…

Deci nu a contestat nimic din aceste stenograme, nu adorit să asculte proba audio…

– Nu, nu a dorit să asculte proba audio, din ce știu de laprocurori, a semnat prezentarea materialului de urmărire penală,fără să ceară probe noi și fără să facă niciun fel de declarație înfaza de urmărire penală. Însă vreau să vă spun că sunt situații încare au fost cercetate alte persoane și față de care s-au folositastfel de mijloace de probă, și cu ocazia prezentării materialului,când au citit conținutul tuturor notelor de redare, persoanele careau fost cercetate au spus „uite în discuția care am avut-o cu X saucu Y, eu cred că ar fi o probă care îmi este mie favorabilă”.Atunci procurorul este obligat să facă redare pe acea convorbire,și s-o pună la dosar, pentru că noi trebuie să strângem probe și înapărarea, și în învinuirea persoanei. În acest caz, nu s-a făcutacest lucru.

– Deci, reținem și asta e o știre, reținem că doamnaprocuror general consideră că nu este corect, nu este în regulă, canumele acestor oameni care nu au niciun fel de treabă cu cazul sămai apară în public. Ele pot să apară, firește, atâta vreme câtdosarul este nepublic, cât lucrează organele cu el, dar că trebuieprotejată apariția lor în public și veți face chiar o întâmpinare,o propunere, către CSM în această direcție.

– O să punem în discuția Consiliului Superior al Magistraturiiaceastă problemă, pentru că nu este prima dată când astfel destenograme au apărut în public…

– Și nici ultima… vor apărea în continuare…

– Au fost și alte cazuri în care au fost implicați chiar șimagistrați, care au apărut în presă și care, la fel, nu aveauniciun fel de vinovăție din punct de vedere penal, nu eraucercetați; însă numele lor au apărut în aceste discuții care s-aufăcut publice și sper să găsim împreună cu Consiliul Superior alMagistraturii o modalitate în care, dacă astfel de documente suntfăcute publice, datele personale sau numele celor care n-au nici unfel de implicare în dosar să nu fie făcute publice.

De pildă, alte stenograme, mai noi, vorbesc de cazulALRO și acolo avem o adevărată piesă de teatru, pe care au scris-odomnii procurori, pentru că e vorba de Trump, este vorba dePrietena, este vorba de Comandantul și persoanele respective suntidentificate, se discută codificat, spun domnii procuri, iaridentificarea o fac dânșii într-o legendă, într-o notă de subsol,mă rog, Prietena – Elena Udrea, Comandantul – Traian Băsescu, darnoi ne uităm la acele stenograme ca spectatori. Vedem textul, vedemlegenda, dar noi n-avem de unde să știm pe ce bază spun procuroriică tocmai acel comandant era Traian Băsescu.

– Aceeași problemă și aceeași întrebare mi-am pus-o și eu,pentru că la dosar există doaro coală de hârtie, în dreptul căreia sunt trecute poreclele șiniște nume, fără ca procurorul să indice ce probe sunt sau modul încare ajung la acele nume. Explicația asta cred că trebuie să o deaprocurorul de caz, procurorul care a instrumentat dosarul, săexplice cum s-a ajuns de la o poreclă la un anumit nume. Pentru cănota de redare, potrivit legislației, în momentul în care se face onotă de redare, persoana care dă telefon și vorbește, dacă nu seidentifică cu nume, prenume, se scrie domn, doamnă. Deci,dacă eu sun și zic „Sunt Codruța Kövesi”, în momentul în care seface redarea, se scrie numele și prenumele. Dacă eu nu mă identificcu nume și prenume, cel care face redarea, are ca regulă să scriedomn, doamnă. Deci modul în care sunt interpretate anumite poreclesau anumite nume din convorbiri, trebuiesc asociate și identificatepe baza unor probe de la dosar.

Ceea ce nu apare… Opinia publică nu vede decât acestescenete în momentul de față… În legătură cu eficiența acestorstenograme… Stenograme au fost în cazurile Costiniu, Cășuneanu,Locic, Popoviciu, Becali, Diaconescu, Vântu… Toți acești oameni, pebaza instrumentării dosarului de către procurori, au fost arestați,iar în clipa de față… au fost eliberați și-și văd de treburi. Cumarată asta în legătură cu imaginea eficienței procuraturii înRomânia… Deci, dacă nu într-un singur caz, ci în două, trei, șapte,nouă, alcătuirea dosarului s-a dovedit neconformă cu legea, pentrucă probabil de aceea instanța eliberează, ce faceți cu procuroriidvs., doamnă procuror general?

– Dacă în cursul unei investigații, un procuror consideră căpersoana pe care o cercetează prezintă un pericol concret pentruordinea publică, se duce la judecător, solicită arestareapreventivă. Această noțiune de pericol social concret pentruordinea publică nu este definită de legiuitor. De aceea ea trebuiedovedită prin diverse mijloace de probă. Faptul că propunerea nueste însușită de către un judecător nu înseamnă că dosarul nu estebine făcut sau că nu sunt suficiente probe. Este doar o măsurăpreventivă. Sunt foarte multe situații în care, chiar dacăinculpatul nu este arestat preventiv, el este trimis în judecată șicondamnat. Sau judecătorul consideră că nu prezintă pericol concretpentru ordinea publică și dispune o altă măsură; de exemplu, a-lobliga de a nu părăsi țara, care este tot o măsură preventivă.Însă, dacă vreți dinperspectiva cetățeanului, cred că este o problemă care ține deîncrederea în justiție, atunci când procurorul spune că prezintăpericol și judecătorul spune „nu, nu prezină pericol public”.Pentru oameni este foarte greu să înțeleagă de ce doi magistrațicare au aceeași pregătire și lucrează după aceeași lege,interpretează diferit legea. Este ceea ce noi numim practicăjudiciară neunitară și care, cred eu, că aduce foarte marideservicii sistemului judiciar, pentru că oamenii înțeleg foartegreu de ce pe aceeași situație, de fapt soluțiile sunt diferite. Șiatunci, la începutul anului 2008, noi am făcut o analiză pe acestesituații, în care procurorii propuneau arestarea, iar judecătoriinu erau de acord cu propunerile procurorului, și am constatat căexistă interpretări diferite ale acestei noțiuni, pericol concretpentru ordinea publică. Atunci am sesizat CSM și am spus că artrebui să existe niște întâlniri, niște discuții în cadrulsistemului judiciar pentru a identifica cele mai bune soluții de arezolva această problemă de practică judiciară neunitară. Pentrucă, repet, ele creează neîncredere. A fost un caz foarte multmediatizat în care s-a făcut o cercetare sociologică pe o perioadăde o săptămână, dacă nu mă înșel, când persoana bănuită că a comis fapta afost arestată, iar la 7 zile a fost eliberată, timp în careîncrederea cetățenilor în justiție a scăzut cu 4 procente.Și asta doar pentru că un procuror…

– Despre ce persoană e vorba?

– Este vorba despre cazul de favorizare a infractorului desprecare am discutat mai devreme…

– De dl. Vântu…

– … cazul dl. Vântu. Deci, dacă un procuror a considerat că esteun pericol pentru ordinea publică, un judecător a admis propunereași a ajuns la un complet în care doi judecători n-au fost de acord,un judecător a făcut opinie separată, iată că au fost patrumagistrați, în care doi au considerat într-un fel, doi auconsiderat în alt fel; darpublicul a pierdut încrederea în justiție și procentul e de 4%,ceea ce mi se pare foarte mult.

E mult, dar e normal, pentru că, chiar în acea zi cânda fost arestat dl. Vântu, la prima declarație pe care o făceam lateleviziune, mă întrebam cât va sta în arest dl. Vântu, princomparație cu predecesorii săi, pe care i-am enumerat la începutulîntrebării mele…

– Dar în toate cazurile acestea despre care am vorbit, motivulpentru care ei au fost puși libertate n-au fost motive delegalitate. Au fost motive care țin de pericolul pentru ordineapublică care este o chestiune subiectivă și de apreciere, nu aufost puși în libertate pe motive de nelegalitate sau de încălcare alegii…

– … deci ne spuneți că este urgentă nevoie ca pericolulsocial să fie definit mult mai exact prin lege, astfel încât,atunci când o arestare este făcută, în 95% din cazuri, ea să fievalidă, să spunem, adică să nu se facă așa pentru plimbare prinfața televizoarelor sau atunci când nu e cazul, să nu fie făcută,să nu mai avem aceste plimbări cu cătușele pe sus ale diverselorpersoane, pe la arestul Poliției…

– Apropo, de plimbatul cu cătușele… Există o condamnare aRomâniei de către CEDO, dar este pe speță, cred, de prin anul’97-’98, în care statul român a fost condamnat exact pentru acestmotiv, că persoana care era cercetată a fost prezentată publiculuicu cătușe la mâini în interiorul instituției. De aceea, noi amîncercat să limităm accesul jurnaliștilor în interiorulinstituției. Ceea ce se întâmplă de la ieșirea din instituție înexterior, noi nu avem cum să controlăm. Știți, odată un jurnalistmi-a spus „doamna procuror general, în clădirea dvs., scările suntale noastre, ale jurnaliștilor”. Și atunci sunt foarte multesituații în care, persoanele care sunt cercetate, dacă se află căsunt în interiorul Parchetului, uneori anunță ele că sunt acolo,uneori anunță avocații, uneori, pur și simplu, jurnaliștii caresunt la Parchet îl văd, și atunci ce se întâmplă în afarainstituției, nu putem să cenzurăm…

– Păi, în afara instituției, cătușele au devenit un felde dans ritual al acestor personaje, care le ridică, și cu asta îșifac imagine de victimă, cu care după aceea, eventual, candidează lafuncții în politică… În altă ordine de idei, alegerile pentruviitorul CSM sunt în plină desfășurare, luni vom avea un nou CSM…Însă avem un caz și aici, unii dintre membrii CSM candidează dinnou pentru un al doilea mandat, deși legea spune că un magistratpoate avea un singur mandat în CSM…

– Da… Este un caz care se află pe rolul instanțelor și o săîncerc să nu comentez această situație… Pot să vă spun că în cursul acestui an noiam făcut un punct de vedere oficial al Ministerului Public cătreConsiliul Superior al Magistraturii cu privire la o situațiesimilară, în care mi-am exprimat poziția că nu se poate candidapentru un nou mandat. Cu privire la această decizie de a secandida din nou de către unii membri din CSM, o asociațieprofesională a făcut o acțiune la instanță și este un dosar în curspe care nu-l comentez, însă, cred că singura soluție pentru ca, însituația în care, acești membri care candidează vor fi realeși sănu aibă tot mandatul sub semnul întrebării, eu cred că instanța dejudecată care are pe rol această problemă trebuie să rezolve câtmai rapid. Ar fi fost de preferabil ca această situație să fi fosttranșată înainte de a se face alegerile, pentru că, în situația încare, judecătorul va spune că nu este legal, atunci vor trebuirepetate…

– … alegerile…

– … alegerile. Dacă judecătorul va spune că este legal acestlucru, sigur că…

– Dar nu există un organism care să valideze, pentru căașa se petrece la orice candidaturi, într-o organizație, trebuie săexiste un organism care să valideze candidaturile, să permitărespectivilor să intre în concurs?

– Candidaturile au fost validate la Consiliul Superior alMagistraturii, însă etapa finală ține de Senatul României dinParlament, care de fapt a declanșat procedura pentru alegerea unormembri din societatea civilă. Probabil când va ajunge procedurafinală la Senat, și Senatul va avea un cuvânt de spus cu privire laaceastă chestiune.

– Mulțumesc foarte mult.

– Vă mulțumesc și eu.

Inchide