Omul care și-a propus să nu îl lase pe Vladimir Putin să câștige și acest război. ARMA lui este simplă, dar eficientă

Încă de la izbucnirea EuroMaidanului, la sfârșitul lui 2013, propaganda rusească a intervenit violent pentru a încerca să influențeze percepția ucrainenilor, a rușilor și, în definitiv, a lumii, cu privire la ceea ce se întâmpla în Piața Independenței din Kiev: cine erau protestatarii, cine îi finanța, cine a tras primul, care erau adevăratele lor intenții. După EuroMaidan, a venit războiul, iar mașinăria de propagandă rusească s-a dovedit a fi una dintre cele mai puternice arme ale Moscovei în acest conflict. Este o armă în care se investesc resurse incredibile, atât umane, cât și financiare.

Iată, spre exemplu, una dintre dovezile rușilor că zborul MH17 al Malaysia a fost doborât de forțele guvernamentale ucrainene, în iulie 2014:

Avionul prezentat de televiziunea publică rusă în imaginea de mai sus este luat, de fapt, de pe Google Images, fiind o ilustrație pe care a fost pusă în Photoshop sigla Malaysia Airlines – prea aproape de partea frontală a avionului, însă:

Oricât de nerealist ar putea suna în urechile celor mai cinici dintre noi, există un mic grup de voluntari ucraineni care și-a propus în urmă cu un an să se lupte cu mașinăria de propagandă rusească. Acești voluntari au creat, în martie 2014, proiectul StopFake.org, prin care demontează propaganda rusească – și, ocazional, și falsurile din presa ucraineană sau din cea occidentală cu privire la conflictul Rusia-Ucraina.

Proiectul StopFake împlinește, luna aceasta, un an. S-a născut din dorința lui Yevhen Fedchenko, director al Facultății de Jurnalism din cadrul Academiei Mohyla, din Kiev, dar și din speranța colegilor și a studenților săi de a putea sparge monopoul rusesc asupra comunicării mediatice cu privire la ce se întâmpla în Crimeea. Era perioada anexării peninsulei, care, amintim, a fost precedată de o ofensivă mediatică din partea Rusiei. În ciuda tuturor evidențelor, Federația condusă de Vladimir Putin a negat o perioadă îndelungată ce se întâmpla în Crimeea. „Ucraina nu putea informa lumea despre ceea ce se întâmpla aici. Ne-am adunat și ne-am gândit la posibile idei – ce ar ajuta mai mult?”, rememorează Yevhen, într-un interviu acordat ziarului gândul.

Nu a fost nevoie să caute prea mult o idee, pentru că propaganda rusească era greu de ignorat. Mai mult: era foarte eficientă și din ce în ce mai agresivă, iar Ucraina nu făcea față.

Citește și: Cele mai mari minciuni ale rușilor, în câteva imagini

Citește și: Este acum pace în Ucraina? Adevărat sau fals?

Citește și: A pierdut deja Ucraina războiul informațiilor cu Rusia?

Echipa StopFake are opt membri – profesori, dar și foști sau actuali studenți de la facultatea de jurnalism la care el este director. Toți sunt voluntari la StopFake.org și se lucrează atât în rusă, cât și în engleză, pentru ca știrile demontate să poate fi văzute de toată lumea. Pentru a accentua caracterul independent al proiectului, StopFake este susținut de Academia Mohyla din Kiev. O dată pe săptămână, publică un jurnal de știri false, în format video și în rusă și engleză.

De cele mai multe ori, ajung să verifice declarații pe baza unor „ponturi” . Li se atrage atenția că a apărut ceva neplauzibil în presa rusească sau rusofonă, ori în presa internațională în ansamblul său – căci există multe preluări „pe nemestecate” ale informațiilor apărute în Rusia.

Alteori, Fedchenko verifică din proprie inițiativă gradul de adevăr. Celor de la StopFake le poate atrage atenția o neconcordanță în materialele de presă sau în declarațiile unor lideri politici apropiați Moscovei. Verifică și fotografii sau imagini ale propagandei rusești (fie manipulate digital, fie din alt context, precum tancul de mai jos, folosit de presa rusească într-un material despre războiul din Ucraina, în condițiile în care imaginea este din China, din 1989).

Sursa foto: colaj NATO

Nu de puține ori, cei de la FackCheck verifică virale de pe rețelele de socializare și ajung să descopere „personaje recurente”, cum este femeia de mai jos:

Sursa: Twitter

„Chiar de la începutul Maidanului, viralele de pe rețelele de socializare au avut un impact foarte puternic și au fost atât pozitive, cât și negative în raport cu evenimentele care se desfășurau. Desigur, ele sunt folosite recurent pentru propagandă, rețelele de socializare fiind probabil cel mai rapid și cel mai eficient canal pentru a atinge segmente ale populației la care altfel probabil că nu s-ar putea ajunge prin alte mijloace. Verificăm, deci, și informații de pe rețelele de socializare și pentru că aici e și mai puțină grijă pentru acuratețea informațiilor publicate. De multe ori, aceste informații sunt pur și simplu aruncate aici”. Diferența față de aceste practici și cele pe care le întâlnim deseori în presa pro-Putin din Rusia nu este chiar atât de mare, spune ucraineanul. „Nici presa mainstream din Rusia nu se bazează pe informații verificate, ci aruncă în spațiul public ce vrea ea și nici nu se sinchisește să spună care este sursa, care sunt faptele pe care se bazează, ci pornesc de la o sursă anonimă și construiesc pe asta, pentru a spune ce vrea să spună”, este portretul presei rusești făcut de profesorul ucrainean.

Îl întrebăm pe Yevhen dacă verifică doar propaganda care are legătură cu războiul. E greu să mai delimitezi ce are și ce nu are legătură cu războiul, răspunde el. Până la urmă, acum totul are legătură cu războiul. „De multe ori, sunt povești diverse, care încep cu războiul din est, dar care pot pune știrile din est într-un context mai larg. Propaganda rusească nu se ocupă doar cu știri de război, ci cu o paletă mult mai largă de subiecte: legitimitatea guvernului ucrainean, situația economică, starea armatei, relația Ucrainei cu alte țări”, explică Fedchenko.

Deși mare parte din munca lor vizează mass-media rusofonă sau din Rusia, Yevhen spune de câte ori își prezintă proiectul că verifică și informații din presa ucraineană, doar că fact checking-urile de acest fel sunt mult mai puține, din simplul motiv că rușii domină, prin cantitate și impact, comunicarea în masă din acest spațiu. „Pe site-ul nostru, puteți găsi informații din presa și de pe rețelele de socializare ucrainene, pe care le-am verificat și le-am demontat, dacă am descoperit că erau false”, spune profesorul, care crede că nu există, în Ucraina, un efort coerent și organizat din partea guvernului de contrapropagandă. „Nu există contrapropagandă ucraineană, pentru că Ucraina nu poate concura cu Rusia la niciun capitol”, crede Fedchenko.

„Dacă ne uităm la propaganda rusească, la numărul de oameni antrenați în acest efort și banii investiți, chiar dacă ar vrea să facă asta, Ucraina nu ar avea succes. În al doilea rând, eu cred că nu ar trebui să ataci propaganda cu contrapropagandă. Ar trebui să te lupți pentru adevăr”. Asta fac ei, la StopFake, ne spune. Arătând adevărul, bucată cu bucată, lovești propaganda, o arăți în adevărata formă. „Nu este scopul nostru să producem o altă propagandă”, punctează el.

Poți să fii obiectiv în vreme de război?

În schimb, vor să le explice oamenilor câteva lucruri simple: „există o propagandă rusească; este uriașă; nu vizează doar Ucraina, ci este un efort global”. Au, pe site-ul lor, aproximativ 300 de povești care le susțin unele sau toate aceste „lucruri simple” pe care vor să le demonstreze.

Yevhen vorbește foarte mult despre obiectivitate și nepartizanat în activitatea StopFake. Totuși, este posibil să fii cu adevărat imparțial atunci când scrii despre o țară care a atacat-o, într-un fel sau altul, pe a ta? Apărarea lor, ne explică ucraineanul, este că nu au conținut propriu, asupra căruia să intervină cu viziunile lor despre evenintele la zi, despre război sau despre Rusia. Ei nu fac decât să arate că există dovezi care contrazic o anumită poziție a rușilor pe un anumit subiect. „Practic, noi luăm niște mesaje deja existente și le demontăm. Vrem să fim obiectivi, pentru că aici este cheia credibilității proiectului nostru, iar oamenii care ajung pe site-ul nostru se așteaptă să fim o sursă de încredere. În plus, amintește el, StopFake este un proiect dintr-o școală de jurnalism, ceea ce produce anumite rigori și, spune profesorul, „garantează că nu e o propagandă care atacă o alta, ci că informațiile sunt tratate în cel mai moderat și obiectiv fel posibil pentru niște jurnaliști profesioniști”.

„Sigur că putem fi nemulțumiți de anumite știri, putem fi copleșiți de numărul mare de informații cu care suntem asaltați de Rusia”, admite el. „Da, trăim într-o țară care e la război cu emițătorul acestor informații, dar asta nu influențează verificarea lor”. Munca lor, subliniază, este „jurnalistică”, nu „un act de patriotism în vreme de război”.

Internetul – lamă cu două tăișuri

Într-un articol de pe un site de specialitate din Marea Britanie, Jan Leptun, un alt membru al echipei StopFake.org, spunea că rețelele de socializare sunt cea mai mare oportunitate a Ucrainei și a Europei de a combate dezinformarea rusească. Totuși, Internetul s-a dovedit o lamă cu două tăișuri, admite Fedchenko, în interviul acordat ziarului gândul: „Rolul Internetului în general, al rețelelor sociale în special, este uriaș, pentru că este cel mai rapid mediu pentru a crea și transmite știri false. Este o lamă cu două tăișuri. Odată ce știrile false ajung pe Internet, este foarte greu să mai oprești diseminarea lor”.

Chiar și când descoperi că anumite informații au fost false sau au fost folosite incorect, explică ucraineanul, este greu să mai oprești „bulgărele de zăpadă” care se rostogolește. „Au deja propria viață pe Internet, oamenii le redistribuie. Sigur că le poți demonta, dar nu va avea niciodată impactul știrii inițiale. Pe de altă parte, ajută să vii repede cu știrea adevărată, care să poată concura cu cea falsă într-o anumită măsură”.

Totuși, rețelele de socializare reușesc să ajungă la un public la care media tradiționale nu ajung: „În Ucraina și în Rusia, televiziunea rămâne importantă. În Rusia, peste 90% din oameni își iau știrile de la televizor, în Ucraina procentul este de peste 80%. Tot mai mulți oameni folosesc rețelele de socializare pentru știri”. O explicație este că oamenii nu au încredere în ce văd la televizor. Preferă să citească știrile în care au încredere prietenii lor. „Oamenii nu doar că distribuie ce publicăm, dar intră în conversații și vor să intre în legătură cu tine, să îți dea ponturi despre ceea ce scrii”.

A pierdut deja Ucraina războiul informațiilor în fața Rusiei?

Când a lansat StopFake, Fedchenko spunea că Ucraina risca să piardă războiul informațiilor. Nu l-a pierdut deja?, îl întrebăm. „Pentru Ucraina, nu e important să câștige războiul informațiilor, ci să nu îl piardă. Dacă ar pierde, ar pierde în primul rând în interiorul Ucrainei, ceea ce i-ar face pe oameni să renunțe la eforturile lor. Toate evenimentele recente din Ucraina – începând cu EuroMaidanul și sfârșindu-se, sper, cu războiul din est – ne-au demonstrat că dacă pierzi lupta pentru valori, ești terminat”.

Pe scurt, Ucraina nu câștigă, dar, spune Fedchenko, nici nu pierde. Sau, cel puțin, nu a pierdut încă. „Dacă ar pierde, Ucraina ar dispărea de pe radarul comunității internaționale. La fel și în interiorul Ucrainei: cui i-ar păsa să lupte pentru o țară care nu e importantă? Atât timp cât oamenilor – din interior și din exterior – le pasă de Ucraina, înseamnă că Ucraina nu pierde”.

„Noi arhivăm aceste lucruri pentru istorie”

Faptul că o parte din presa rusească face jocurile Kremlinului – și nu doar fiind partizană, ci făcând propagandă și dezinformând – nu e o noutate pentru nimeni. Nu era nici când Fedchenko și colegii lui au lansat StopFake.org. Totuși, a reușit acest proiect să schimbe ceva, să aibă un impact asupra discursului mediatic sau a percepției oamenilor?

„În răspunsul la această întrebare stă însăși rațiunea de a fi a acestui proiect”, spune Yevhen. „Uneori, oamenii spun: dacă zici că nu putem compara cu mașinăria de propagandă rusească, ce sens are să mai faci acest proiect? Cel mai important lucru e să arăți că există propagandă, care nu este tocmai atât de evidentă pentru public precum noi, jurnaliștii, am crede. Dacă îi facem o arhivă și o adunăm într-un singur loc, oricine ar fi interesat ar putea să vină pe acest portal și ar vedea că propaganda aceasta există, ar vedea și ce amploare are”, explică el.

„Noi arhivăm aceste lucruri pentru istorie, pentru că, dacă propaganda nu e adunată într-un singur loc, oamenii nu pot înțelege că este vorba despre un sistem. Dar ei pot să vadă acest sistem ca un flux de știri. Un al aspect foarte important este că, dacă noi nu am ține toate aceste lucruri la un loc, ele ar începe să dispară – dispar deja. Dacă ne uităm acum la unele dintre articolele demontate, nu le vom mai găsi altundeva pe Internet, pentru că au fost șterse. Este foarte important să ții o evidență. Ele nu dispar din rațiuni tehnice, ci pentru că sunt dovezi ale propagandei și duc la atrocități militare”.

Efectul descoperirilor lor: atacuri cibernetice

Securitatea cibernetică a fost un aspect pe care l-au ignorat în primă fază, recunoaște Yevhen. Totuși, nici nu au apucat să demonteze prea multe știri rusești, că cei de la FactCheck au început să aibă probleme: „Am fost ținta atacurilor informatice de la început, de când am creat site-ul”, povestește el.

Atacurile au fost foarte puternice și i-au determinat pe ucraineni să își mute serverul într-un loc secret, în speranța că vor reuși să se protejeze.

Yevhen vorbește și despre lupta cu „trolii” sau cu „postacii” care îi atacă pe rețelele de socializare. „Rusia e celebră pentru angajarea unui număr foarte mare de postaci, al căror unic scop este să perturbe discuțiile, să îi facă pe oameni să plece de pe aceste forumuri”, explică el.

Urmăriți mai jos interviul integral acordat de Yevhen Fedchenko ziarului gândul:

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis