Profesorul care te învață să știi să spui NU. „Moartea este negația tuturor lucrurilor pe care fiecare din noi le trăiește, e negația absolută”

Publicat: 27/02/2019, 02:00

„Bill Gates este sau nu sărac?”

De fapt, ce facem spunem „Nu”? Sunt două răspunsuri posibile, care se situează în opoziție și care generează controversă. Când negi ceva, spun unii, te raportezi la ceva ce a spus altcineva înainte. Deci, dacă eu spun: „Bill Gates nu este un om sărac”, dacă spun lucrul ăsta, atunci conform unei abordări a negației, eu am spus prin asta că opun propoziția pe care am formulat-o unei propoziții pe care a spus-o cineva înainte. Prin urmare o negație, conform acestei viziuni, este întotdeauna negația unei alte propoziții pe care a enunțat-o cineva înainte și atuncea asta ar însemna că negația are capacitatea de a nega o aserțiune precedentă, pe care uneori, e adevărat, nu o menționăm ca atare, dar în conversație se simte lucrul ăsta. Vine cineva și spune: „Bill Gates este sărac” și cine aude poate să vină să spună: „Bill Gates nu este un om sărac”. Și-atunci avem o perspectivă asupra negației conform căreia ceea ce negăm este ceea ce s-a spus înainte, iar a doua perspectivă este că nu e obligatoriu să negăm ceea ce s-a spus înainte, ci să ne manifestăm adeziunea la un adevăr pe care îl exprimăm pur și simplu prin intermediul negației. N-a venit nimeni înaintea mea să spună că Bill Gates este sărac, poate să-mi fi trecut prin minte la un moment sat lucrul acesta, dar eu când spun: „Bill Gates nu este sărac”, spun că eu cred în adevărul propoziției, care se manifestă prin negație.

„Nu” este „Da”

Deci negația poate să fie, exact, poate să fie și o afirmație. Acum lucrul interesant este că negația poate să fie, la rândul ei, negată, și atunci chiar ajungem prin două negații la o afirmație. În logică logicienii s-au jucat cu tot felul de lucruri. Ei își pot permite să se joace când e vorba de sisteme de logică, pentru că aceste sisteme sunt artificiale și le poți construi ușor, pornind de la câteva axiome.

Omul și „nu”. Opțiunea pisicii

Animalele nu aleg. Animalele nu au de ales între „da” și „nu”. Ca să dau un exemplu, are cineva o pisică și îi dă de mâncare si pisica se apropie de vas, miroase mâncarea și se întoarce Ce-a tradus el din comportamentul pisicii nu este o alegere între „da” și „nu a pisicii”. Nu e deloc. Este ce simte pisica în raport cu momentul în care vede mâncarea și atât. Ea nu are de ales între „da” și nu. Ea respinge. Pentru că așa e ea în momentul acela. Noi traducem în termenii noștri și credem că n-alege pentru că a alege între „da” și „nu” înseamnă a compune din afirmație negația, dar nici pisicile, nici câinii, nici alte fina nu au ceea ce noi numim sintaxa, adică compoziție de elemente. Când pui de la mănânc la nu mănânc…. Animalele nu au sistemele lor de comunicare așa ceva.

„Nu” și Moartea

Moartea este negația tuturor lucrurilor pe care fiecare din noi le trăiește. Înseamnă că NU mai iubești atunci când iubeai, că nu mai respiri atunci când respirai, că nu îți mai mângii motanul atunci când îl mângiai etc. Asta este negația absoluta. Negația absolută nu poate intra în mintea nimănui în mod rațional. Când creștinismul propune o viziune a morții care înseamnă negația existenței trupului în beneficiul existenței sufletului, el dă dovadă de o excelentă înțelegere a sentimentului real al morții printre oameni. Moartea creștină este o negație partială: doar a trupului. Eu nu cred asta și de aici sentimentul meu că moartea nu poate fi decât absurdă pentru că nicio minte nu este construită ca să se nege pe sine (în afara minților bolnave).

Istoria lui „Nu”!

Oricât de simplu ar părea în momentul în care te apropii de problemă vezi că ea devine destul de greu și din ce în ce mai greu de abordat. De ce? Pentru că dacă vrei să te apropii de problema negației cu mijloace științifice, așa cum încearcă să facă un lingvist, vezi că în jurul problemei negației este adunată foarte multă literatură. Este surprinzător cât de multe lucruri s-au scris de-a lungul timpului despre negație, din diverse perspective, dar mai ales din perspectivă filosofică.

Nu? Start cu Aristotel.

Aristotel asocia ideea de afirmație cu existența și ideea de negație cu non – existența. După Aristotel lucrurile nu s-au simplificat. El a făcut doar câteva observații asupra negației și mai târziu filosofi de orientare diferită și din epoci diferite au reluat tema, semn că tema era de interes pentru ei. Am pus o limită în timp la Aristotel, în filosofia vechilor greci. În partea cealaltă, unul dintre filosofii apropiați de modernitate, dintre cei mai cunoscuți nouă, când zic cunoscuți mă refer la faptul că este cunoscut ca filosof cam de când faci liceul. Este vorba despre Henri Bergson.

Bergson? A dat și un „nu”, și o carte despre râs.

Bergson, atât cât pot eu să vorbesc despre el, este un filosof foarte neașteptat prin temele pe care le abordează. Exact, râsul, negația, cine s-ar fi gândit după aceea să scrie despre durata vitală? A făcut-o el. Bergson lega negația și el tot de inexistență.

Wittgenstein, Frege

Sunt tot felul de filosofi ai secolului al XX – lea, unii foarte mari, Wittgenstein de exemplu, alții foarte buni, nu mari ca Wittgenstein, dar în orice caz filosofi remarcabili, așa cum a fost antecesorul lui Wittgenstein, un logician german și un filosof al matematicii, Gottlob Frege, care și el s-a ocupat de negație. Ceva mai înspre noi a fost altcineva remarcabil în gândirea britanică, filosofia britanică. Este vorba de Peter Strawson. La noi ultimul mare gânditor care a avut legătură cu și care s-a referit la negație, dar s-a referit dintr-o perspectivă foarte specială, pentru că el vorbea despre ființă și despre negarea ființei, a fost Noica. Într-un mod mai puțin spectaculos despre negație a scris într-o carte a sa, intitulată Teoria logicii. Este

Negația și falsul

Dacă zic, de pildă, plouă, și constat că afirmația mea, propoziția mea corespunde cu starea de lucruri la care se referă, atunci în baza corespondenței aceasta cu realitatea sau cu acel aspect din realitate relevant, pe care îl decupez, atunci spun că ăsta este un adevăr. Dacă spun: „Nu plouă”, când văd că afară plouă, acesta este un fals. De aici ar rezulta că adevărul se poate cupla cu afirmația și că falsul se poate cupla cu negația, dar nu e întotdeauna așa, pentru că eu pot să spun ca reacție la ce spune cineva. Cineva spune: „În camera în care ne găsim noi plouă” și eu mă uit pe geam și vă că zgomotele care pot să însemne ploaie pentru cineva, de fapt pot să însemne zgomote pe care le face cineva care a scăpat un pahar cu apă sau niște picături de la etajul superior. Atunci îi spun: „Nu plouă”. În situația asta „Nu plouă” este o afirmație și este adevărul.

„Niciodată” de fapt ce înseamnă? Prezență?

„Niciodată” neagă existența vreunui moment care se fie cuplat cu o anumită stare, că nu să spunem niciodată în absolut. Spunem „nu m-am îmbătat niciodată”, nu e vorba de … „nu am iubit niciodată” și atunci niciodată intervine în felul următor. Așa se numește cu un termen tehnic. Se numește cuantificator. Să spunem că avem un interval alcătuit din momente temporale. Intervalul acesta este limitat, nelimitat. Oricum ar fi când spunem „niciodată”, noi spunem că nu există nici un interval temporal care să fie asociat cu o anumită stare.

Nevoia omenească de a spune „nu”?

u aș spune că disponibilitatea noastră de a spune este o expresie a libertății noastre și este o expresie libertății pe care ne-o dă acest prețios instrument care este limba. Faptul că noi ne însușim foarte repede pe „nu” (voi face imediat o paranteză cuvenită la ce spun), ne însușim foarte repede pe „nu” când ne însușim limba maternă, ne creează deja posibilitatea de a alege între „da” și „nu”. Ești de acord?

Așa pare. Când accepți e greu să mai respingi. Când spui „nu” deja scoți din ecuație o groază de lucruri pe care ar trebui să le efectuezi, te conservi. Nu pare mai conservativ?

Așa cum înțeleg eu fenomenul pe care îl discutăm, s-ar putea să nu vorbim de același lucru, dar vom vedea îndată. Așa cum îl văd eu, există culturi și obiceiuri în care oamenii sunt atașați în general cuvântului dat și atunci dacă spun odată „da” este „da” și dacă spun „nu” este „nu” și culturi în care acest atașament față de cuvânt este mai puțin important și atunci vom descoperi că sunt oameni, cum se numesc, cum le spunem noi așa mai popular paroliști…

„Nu” la office. Respingere

Asta după părerea mea ține de, cum să le numesc eu,convențiile sociale, de convențiile care se stabilesc între oamenii atunci când afirmă și neagă ceva. E un lucru destul de cunoscut că o negație e o respingere. Cum o dai, cum n-o dai.

De unde pericolul? De unde vine pericolul lui „nu”, ca e un pericol în joc…

Să ne gândim puțin, că nu e nimic enigmatic. Nimănui nu-i cade bine să fie respins, pentru că ce înseamnă să fii respins? Înseamnă a ți se respinge o pornire, o nevoie, o dorință, nu? Cine s-a simțit bine, când în momentul în care iubind o fată a fost respins de ea? Nu e limpede de ce? Și lucrurile pot să fie perpetuate. Pai dacă tu te duci și vrei să te angajezi într-un loc la care speri că o sa faci treabă și ești respins bine îți cade? Niciodată, deci, negația nu o să cadă bine în jocul social, nu o să cadă bine pentru că o negațieînseamnă, așa mi se pare mie, respingerea unei dorințe, respingerea unei porniri, respingerea unui sentiment, în cele din urmă respingerea propriei tale ființe, pentru că extindem foarte ușor de la porniri. Pornirile nu sunt doar porniri, sunt pornirile mele, ale individului, personalizate și ridicate la nivelul ființei mele. O respingere a unei porniri din partea mea poate să însemne respingerea mea ca ființă. Mie nu-mi convine asta.

Când spune un decan „nu”?

Un decan spune „nu” când e vorba de cheltuieli. E greu cu „nu”. Nemulțumești întotdeauna pe cineva.

Cine este Emil Ionescu

1976-1980, Facultatea de Litere, Universitatea București (șef de promoție)
2007-prezent, profesor în Departamentul de lingvistică al Facultății de Litere, Universitatea

Cursuri

Curs de lingvistică generală (1990-prezent), Facultatea de Litere, Facultatea de Limbi și
Literaturi Străine)
Curs de fonetică și fonologie a limbii române (1992, Facultatea de Teologie Ortodoxă,
București; 1993,1994, Institutul de Romanistică, Viena)
Curs de lexicologie a limbii române (1992, Facultatea de Teologie Ortodoxă, București; 1993,
Institutul de Romanistică, Viena)
Introducere în gramatica generativă (1994, Institutul de Romanistică, Viena)
Semantica modalităților nonasertive (1995, Institutul de Romanistică, Viena)
Lingvistica în perspectiva științelor cogniției, curs, masterat, Facultatea de Filosofie
Sintaxă și semantică, curs, Facultatea de Litere
Competență și performanță în opera lui Noam Chomsky, curs, Școala Doctorală, Facultatea de
Litere
Conceptele gramaticii moderne (2007-prezent, Facultatea de Litere, București)
Analiza negației (2007-prezent, Facultatea de Litere, București)

Excelența lui „Nu”

„Cum s-a conturat în cazul meu interesul pentru negație? Trebuie să dau un detaliu de biografie intelectuală. S-a întâmplat ca în jurul anului 1999, puțin mai devreme, să fiu atras de modalitatea de exprimare a negației în românește. Știi că în românește putem exprima negația prin „nu”, dar și prin „nu”, împreună cu un alt element. Nu, niciodată, nimeni, de exemplu, astăzi n-a mâncat nimic. „Astăzi n-a mâncat” sau „astăzi n-a mâncat nimic”. „N-a mâncat” este exprimat doar prin negație, dar „n-a mâncat nimic” este exprimat și prin negație și prin al doilea cuvânt. Când spun „n-am mâncat nimic” vreau să spun că nu m-am atins de nici un fel de mâncare. Emfatic, este bineînțeles. Preocupându-mă eu de această problemă am scris un articol care a apărut, spre bucuria mea, a fost acceptat într-o conferință internațională de mare prestigiu, care se numea: Formal Grammar Conference din Olanda, se ține din doi în doi ani. A fost pentru mine o mare reușită intelectuală. A fost o mare reușită să fiu acceptat într-un cerc realmente select și ca să accentuez lucrul ăsta, totul era cu referate anonime, nu era nimic aranjat. Și ca să accentuez lucrul ăsta vreau să spun că acum câțiva ani am repetat experiența și am aplicat din nou cu un articol și mi-a fost respins, așa încât lucrurile arată că oamenii sunt serioși. Mă întorc, spun că a fost această surpriză frumoasă. Am mers. Mi-am prezentat articolul și acolo m-amîntâlnit cu un profesor american care era o autoritate a domeniului, nu neapărat a negației, căruia i-a plăcut ce scrisesem eu acolo și care m-a întrebat: „Și ai de gândit să continui să cercetezi negația?” și eu i-am spus atunci: „Nu. N-am de gând să continui. Am alte proiecte”. Așa a rămas. Da de unde, că ceva a lucrat pe dedesubt și în anii care au urmat eu m-am apropiat tot mai mult de fenomenul negației, astfel încât în 2004 am și am șansa, conducând un proiect de cercetare al Băncii Mondiale, să-mi încurajez câțiva dintre studenții mei să scriem un volum colectiv despre negație și așa a apărut un volum în 2004, la Editura Universității București, care s-a numit Understanding Romanian Negation. Acesta a fost un început, ca să zic așa, e un început care se continuă și azi.”

ŞOC! Bărbatul celebru adorat de întreaga ţară a violat o adolescentă de 16 ani. Mama...
EI au câștigat Asia Express! S-a aflat înainte de finală: „A ieșit o întreagă...”
FOTO. Nepoata lui Petre Roman, apariție controversată în costum de baie!
Alimentul-minune care repară ficatul bolnav. Ce să mănânci pentru un ficat sănătos
Ion Țiriac are o avere de peste un miliard de euro, dar cheltuie pe mâncare...
Cercetătorii au dezvoltat medicamentul pentru diabetul de tip 1, care ar putea înlocui clasica injecţie
Trecerea de la cutie manuală la cutie automată. Avantaje și dezavantaje
BANCUL ZILEI – O blondă dotată, pe plajă la nudiști, intră în vorbă cu doi...
Africa de Sud a detectat o nouă variantă de coronavirus. B.1.1.529 are un număr mare...
EI au câștigat Asia Express! S-a aflat înainte de finală: „A ieșit o întreagă...”
Cât de MARE trebuie să fie? Răspunsul care îi LINIȘTEȘTE pe mulți bărbați
Liviu Vârciu a ajuns de URGENȚĂ la SPITAL
Au fost prinși cu serialul „Squid Game” în Coreea de Nord. Ce a urmat e...
Carantină obligatorie timp de 14 zile. Măsura ȘOC anunțată de Alexandru Rafila
Șoc în România! Decizia luată de KLAUS IOHANNIS! Este absolut revoltător. Președintele a semnat
Raed Arafat, anunț sumbru pentru români. Nimic nu îi mai poate sta în cale. În...
Schimbări majore pe piaţa RCA pentru şoferi. Preţurile de acum vor fi istorie
În urmă cu 15 ani, dădea cu mopul într-un Lidl din Germania, iar acum conduce...