• Publicat:
  • Actualizat:
Magazin

Doamna Ionescu, patroană de bordel din anii ’30. Cum arăta „abonamentul” la stabiliment

Fotografii înfățișând un abonament la o casă de toleranță apar pe zeci de bloguri, în ultimele zile, făcându-se haz de politețea practică a „antrepenoarei" doamna Ionescu, matroana unui astfel de stabiliment, situat în hotelul Minerva.

Fotografii înfățișând un abonament la o casă de toleranță aparpe zeci de bloguri, în ultimele zile, făcându-se haz de politețeapractică a „antrepenoarei” Ionescu, matroana unui astfel destabiliment, situat în hotelul Minerva.
„Noaptea întreagă se socotește 2 Numere. La mai multenumere se face rabat. Cu stimă, Antreprenoarea”, stă scrispe un astfel de abonament, care în anii ’30 costa 50 de lei șiincludea 10 vizite sau „numere”. Clienții fideli primeau dreptbonus o vizită în plus față de cele 10 plătite. Din scrisul de mânăal doamnei Ionescu reiese că duminicile și în zilele libereafluența clienților la casa de toleranță era mai mare, astfel încâtprogramările de ultimă oră nu se puteau face decât dimineața.”Duminică și sărbători visitele se primesc numai dimineață dincauza aglomerației”, sună mesajul scris de mână.

CLICK PE POZĂ PENTRU A MĂRI

Prostituția în perioada interbelică

În perioada interbelică funcționau în mod legal mai multe casede toleranță. De asemenea, multe femei practicau prostituția pecont propriu, fiind înregistrate în evidențele poliției. Acesteaerau verificate periodic și examinate de medic pentru a se prevenirăspânirea bolilor venerice. Totuși, majoritatea prostituatelorlucrau clandestin, de obicei în braserii, cârciumi sau”varieteuri”.


Erau și „damele de lux” care își făceau veacul la cabareturileAlhambra, Chat Noir sau restaurantele selecte ale unor hoteluriprecum Bulevard, Lido, Continental, Ambasador, Hotel deFrance.
Odată cu venirea comunismului, prostituția a fost interzisă,”mititelele”, „podăresele” sau „taliencele” – denumiri pentruprostituate în argoul vremii – fiind nevoite să se reprofileze.

Inchide