Gândul a făcut RECENSĂMÂNTUL MOAȘTELOR: extraordinarul drum al oaselor sfinte prin bisericile din România

N-o să ghicești niciodată câte moaște sunt în România!

Câte moaște sunt în România? „Numai Dumnezeu știe câte sunt răspândite în România și în lume”, ne spune un preot, realizator de emisiuni pe teme religioase de la Trinitas TV. Aceeași dilemă o are și Patriarhia: „Nu știm câte moaște sunt în România pentru că Biserica este descentralizată”, măturiște pentru gândul purtătorul de cuvânt al Patriarhului Daniel, părintele Constantin Stoica.

România a devenit țara tuturor moaștelor. Jurnalele de știri nu contenesc să arate mulțimi de credincioși făcând cozi interminabile la moaștele Sfântului Dumitru, la moaștele Sfintei Parascheva sau la moaștele Sfintei Filofteia, ca să numim doar câteva dintre punctele fierbinți ale calendarului creștin ortodox de peste an. Chiar zilele acestea, mii de oameni au așteptat ore întregi pentru a săruta moaștele Sf. Dimitrie la Patriarhie și pentru a-și atinge hainele, batistele, certificatele medicale și chiar portofelele de racla sfântă.

Tânără care se închină la racla Sfântului Dimitrie cel Nou

Un recensământ al moaștelor nu a fost încă făcut în România. De aceea, încercarea gândul de a afla câte oseminte sfinte sunt venerate anual în bisericile autohtone s-a lovit de limite aproximative. 700, 1.000, 10.000, 13.000? În funcție de sursele consultate, cifrele diferă.

Într-un inventar făcut de gândul în urma consultării unor site-uri „creștin ortodoxe”, în România ar fi nu mai puțin de 700 de moaște localizate în peste 250 de biserici și mănăstiri. Părintele Constantin Diaconașu de la o biserica Spitaului Județean Suceava a explicat însă pentru gândul că „nu se poate târnosi (sfinți -n.r.) o biserică fără ca aceasta să aibă sfinte moaște pe pristol (masa din mijlocul altarului, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei – n.r)”, ceea ce înseamnă că cifra este mult mai mare. Cum în România, potrivit Patriarhiei, sunt peste 13.000 de biserici, asta înseamnă că numărătoarea ar trebui să înceapă de la 13.000 în sus, iar limita maximă este greu de estimat, în condițiile în care am găsit biserici care conțin zeci de oseminte sfinte.

Astfel, biserica cu hramurile „Izvorul Tămăduirii” și „Sfântul Ierarh Nicolae” a Spitalului Județean din Suceava se laudă cu peste 70 de moaște, printre care părți din osemintele Sf. Gheorghe, ale Sf. Ioan Botezătorul, ale Sf. Ana, mama Mariei, ale celor trei Ierarhi Vasile, Grigore și Ioan, ale lui Dionisie Aeropagitul sau ale Mucenicilor uciși de Irod. „Sunt și fragmente din mâini și din cap, adică părți din craniu și degete. Nu știu exact pentru că au fost adunate pe parcursul a 15 ani”, ne-a declarat părintele Constantin Diaconașu.

Credincioși care sărută racla Sfintei Parascheva

Acesta a mărturisit că aducerea osemintelor sfinte în această biserică „a fost un obiectiv în sine, pentru care s-au făcut multe eforturi. Reprezentanții bisericii și ai Arhiepiscopiei (din județ – n.r) au ținut foarte mult ca o biserică aflată sub oblăduirea unui spital, să aibă cât mai multe moaște, pentru a veni în ajutorul bolnavilor”.

„Noi ajungem la Dumnezeu prin sfinți. Sfintele moaște sporesc evlavia. Acestea au fost făuritoare de multe minuni în cazul celor care au apelat la acest tip de ajutor. Dacă am tăcea noi, ar vorbi pietrele de minuni”, a mai spus părintele Diaconașu, în opinia căruia sfinții, și nu vedetele de televiziune ar trebui să fie exemple demne de urmat.

Drumul oaselor. Cum tranzacționează bisericile osemintele sfinte

Dar cum ajung moaștele în proprietatea unei biserici? Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a declarat că moaștele sfinților sunt donate de la o biserică la alta, fiind însoțite de un certificat care atestă autenticitatea lor. Părintele Diaconașu spune că, pe lângă donație, există și posibilitatea „răscumpărarii” moaștelor.

„Pentru moaștele Sfântului Gheorghe am oferit unei mănăstiri din Grecia o icoană de argint poleită cu aur, iar pentru cele ale Sfântului Nectarie, am dat un veșmânt arhieresc cu fir din aur, de câteva mii de euro”, a explicat preotul.

Odată ce o biserică are în tezaur moaște, le poate împrumuta și altor lăcașuri de cult. Criteriul care stă la baza ,,schimbului de moaște” este accesibilitatea. ,,Nu e vorba de un schimb, ci de un prilej de pelerinaj, care se practică între biserici și mănăstiri din diferite zone pentru ca toți credincioșii să aibă acces la ele. De exemplu, Sfântul Grigore Decapolitul de la Mănăstirea Bistrița, Vâlcea, a fost adus și în București, precum și în Transilvania, pentru a tămădui sufletește și trupește pe credincioși”, a declarat pentru gândul Florin Epure, directorul Direcției pentru Cultură și Culte Vâlcea.

Credincioși pe 26 octombrie, adunați pe Dealul Mitropoliei

Cum se explică că moaștele unui sfânt se regăsesc în mai multe biserici din aceeași țară sau chiar din țări diferite? „Problema moaștelor e una foarte complexă. Atunci când a fost descoperită Crucea Mântuitorului de către Sfânta Împărăteasă Elena, întreaga lume a vrut să se bucure de binecuvântarea ei și, astfel, s-a purces la împărțirea acesteia către întreaga creștinătate. La fel s-a procedat și în cazul moaștelor. Anumite biserici s-au bucurat de prezența moaștelor și, astfel, s-a purces la fărâmițarea în bucățele mici. Nu trebuie judecată în termeni de profanare, sunt fragmente foarte mici”, ne-a explicat părintele Irinel Cojocaru, profesor de Liturgică. Acesta a precizat că cele mai multe moaște care se află în bisericile din România au fost fost răscumpărate de la Constantinopol de domitorii Țării Românești și ai Moldovei. „Astfel, moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au fost aduse în Moldova de către Ștefan cel Mare, iar cele ale Sfintei Parascheva, de către Vasile Lupu”, a adăugat Cojocaru.

Cum ajung oasele moaște

La câțiva ani de la deces, mormântul unde este așezat un călugăr sau preot, care se presupune că ar putea fi sfânt, este deschis de membrii comunității în care a trăit. Atunci se trag și primele concluzii. „Dacă trupul este găsit întreg, neatins de nicio stricăciune și răspânditor de miresme, dând impresia că acel om doarme, atunci acesta este supus la mai multe încercări în ideea de a fi canonizat. Rămășițele lumești sunt mutate într-o criptă supraterană, unde rămân în contact permanent cu aerul. Dacă nici de această dată, trupul nu este afectat în niciun fel, se înaintează un memoriu către arhiepiscopie (de care apaține comunitatea respectivă -n.r.), prin care se aduce la cunoștință această descoperire. Apoi se fac slujbe de dezlegare, timp de 40 de zile, după pravila bisericească și slujbă de parastas. Un preot de mir sau un arhiereu oficiază o rugăciune de dezlegare, pentru iertarea păcatelor mari sau a blestemelor, ce ar putea împiedica ca trupul să putrezească”, a explicat pentru gândul un doctorand în Teologie Ortodoxă.

În cazul în care nu intervine nicio schimbare, este anunțată Patriarhia, iar Sinodul BOR decide dacă locul unde se află trupul poate deveni un sălaș de pelerinaj. Arhiepiscopia de județ deschide un dosar de cercetare canonică a vieții acelui om. Apoi se ia în calcul ipoteza canonizării. „Toate acestea pot dura chiar și zeci de ani”, ne-a precizat doctorandul.

În unele cazuri însă, canonizarea poate trece peste aceste etape. „Înainte de a fi canonizat, rămășițele lumești ale Sfântului Ioan Iacob Hozevitul au fost descoperite la Hozeva, într-o peșteră, în anul 1980, la douăzeci de ani de la moarte. Acestea emanau un miros foarte plăcut, iar pe chipul stafidit al acestuia era imprimat un zâmbet. În acest context, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române au luat hotărârea să-l declare sfânt, iar osemintele lui au fost declarate moaște”, a povestit realizatorul de emisiuni pe teme religioase de la Trinitas TV.

În așteptarea moaștelor

De la oseminte la bucățelele de pânză îmbibate cu mir

În categoria moaștelor intră doar osemintele, spun specialiștii, chiar dacă este vorba doar de un „un vârf de unghie”. Bucățile din lemnul Sfintei Cruci și bucățile de pânză sau vata îmbibate cu mir sunt considerate relicve religioase.

Osemintele sfinților nu pot fi judecate în termeni de comparație. ,,Nu există o ierarhizare a moaștelor, adică nu putem considera că moaștele Sfântului Andrei sunt mai importante sau mai puțin importante decât cele ale Sfântei Parascheva. Fiecare sfânt și-a manifestat în timpul vieții sale sfințenia pe o anumită cale. Moaștele fiecăruia, odată devenite sfinte, sunt la fel de importante și cinstite în egală măsură. Sfințenia nu impune măsuri”, a mai spus preotul care realizată emisiuni pe teme religioase.

O bătrânică aduce flori la moaștele Sfântului Dimitrie

Reminiscențe păgâne: frecarea batistei de racla sfântă. Ce spune Biserica?

Oamenii care vin să se închine la moaște sunt dispuși să aștepte ore întregi, uneori chiar zile, la cozi de câtiva kilometri pentru a se ruga și a săruta osemintele sfinte. De ce nu fac asta și în zilele obișnuite, în cazul bisericilor care adăpostesc moaște tot timpul anului?

,,În ziua respectivă, sfântul ale cărui moaște sfinte sunt prăznuite, revarsă asupra credincioșilor daruri speciale, pe care le-a primit la rândul lui de la Dumnezeu înainte de trecerea la cele veșnice. Atunci e un moment prielnic pentru a le oferi celor aflați în nevoie, ajutor mai mare”, a explicat pentru gândul preotul Diaconașu.

În ceea ce privește însă obiceiul credincioșilor de a freca batistele, hainele, certificatele medicale sau chiar portofelul de racla sfântă, preoții spun că acestea nu sunt „practici care țin de învățătura creștină, sunt reminiscențe ale practicilor păgâne”.

„Credincioșii nu se dau în lături de la aceste practici pentru că le consideră aducătoare de prosperitate și ajutor de la Dumnezeu. Ei cred că astfel Dumnezeu le ascultă cererile. Importantă e credința, iar apoi întâlnirea cu sfintele moaște”, a conchis părintele Constantin Diaconașu, care slujind la o biserică din curtea unui spital, spune că le permite rudelor bolnavilor să-i așeze sub patrafir sau să atingă de moaște o pijama sau un prosop.

Sobor de preoți cu moaștele Sfântului Andrei

Care sunt moaștele care atrag cei mai mulți oameni

Cele mai mari praznice de peste an, care pun în mișcare zeci de mii de oameni sunt: Sfânta Parascheva, serbată pe 14 octombrie și ale cărei moaște se găsesc în Mitropolia de la Iași, moaștele Sfântului Dumitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul Bucureștiului, aflate în Catedrala Patriarhală din Capitală, și Sfânta Muceniță Filofteia, prăznuită pe 7 decembrie, ale cărei rămășițe pământești se află în biserica mănăstirii de la Curtea de Argeș.

Alte moaște care atag mulți credincioși se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Timișoara și aparțin Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, celebrat pe 15 septembrie, ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, aflate în aceeași mănăstire și care este sărbătorit pe 2 și 24 iunie. Pe 11 aprilie e zi de sărbătoare în Mănăstirea Cernica din apropierea Capitalei, lăcașul păstrând moaștele Sfântului Ierarh Calinic. Moaștele Sfinților din Dobrogea, Halmyris, Epictet și Astion sunt păstrate la Mănăstirea Niculițel din Tulcea și sunt celebrate pe 7 iulie, iar cele ale lui Sfinților Mucenici Zoticos, Atalos, Camasis și Filip, prăznuiți pe 3 și 4 iunie, sunt găzduite de Mănăstirea Cocoș din același județ.

PENTRU COMENTARII, VĂ AȘTEPTĂM PE PAGINA SPECIALĂ FACEBOOK GÂNDUL

Inchide