Paula Herlo: „Când m-am întors din Sudan, i-am mulțumit lui Dumnezeu că trăim așa cum trăim”

Redactor:
Diana Marcu
Paula Herlo:  „Când m-am întors din Sudan, i-am mulțumit lui Dumnezeu că trăim așa cum trăim”
Într-un interviu în exclusivitate pentru "Doamne de poveste", Paula Herlo, câștigătoarea premiului Emmy pentru reportaj de televiziune, vorbește ACASĂ despre iubire, culisele unei redacții de știri, campanii de suflet și copii.

Într-un interviu în exclusivitate pentru „Doamne de poveste”,Paula Herlo, câștigătoarea premiului Emmy pentru reportaj deteleviziune, vorbește ACASĂ despre iubire, culisele unei redacțiide știri, campanii de suflet și copii

„Nu mă oprește nimeni la hypermarket, nici nu dau autografe pestradă, nu sunt un star”, spune despre sine Paula Herlo,corespondentul special al Știrilor Pro TV și al emisiunii „România,te iubesc!”. Jurnalista, care a inițiat campanii care au dus laschimbarea legislației din România și care a adus pentru prima datăîn țară, alături de echipa ei, un premiu Emmy, este invitataediției de duminică, 20 martie, a emisiunii „Doamne depoveste”.
Ea i-a vorbit Oliviei Steer despre iubire, culisele unei redacțiide știri, campanii de suflet și copii.

Paula Herlo mărturisește că de șase ani trăiește o relație „aproapeperfectă”, din care lipsesc doar copiii, și nu face din asta unsecret. „Vine un moment în care fiecare femeie își pune așa,lucrurile în ordine, și zice: „Ok; carieră da, copac da, casa da…Acum mă gândesc sincer și profund la un copil, doi, câți or fi,asta îmi doresc, un copil, nu fac un secret din asta”, povesteștePaula. Extrem de discretă, spune că-și ține relația departe deochii publicului. „Noi am decis, încă de la început, să fimdiscreți și să păstrăm relația noastră așa cum e, în discreția carene înconjoară și în viața de zi cu zi. Avem o relație absolutperfectă, nu îmi e teamă că mă judecă nimeni, e un soi de protecțiepe care ne-am luat-o pentru că așa am simțit. Suntem împreunădemult, de mai bine de șase ani, ne respectăm și ne placem foartemult unul pe celălalt”, spune Paula Herlo ACASĂ.

Duminică, la „Doamne de poveste”, de la 16.30, jurnalistarememorează una dintre cele mai tulburătoare campanii pe care le-arealizat, cea care i-a adus și un premiu Emmy: „Tu știi ce mai facecopilul tău”.
„Campania îi viza pe copiii ai căror părinți erau plecați la muncăîn străinătate, era deja un fenomen la momentul acela – primăvaralui 2007. Cifrele erau foarte mari”, își amintește Herlo, „78.000de copii aveau cel puțin un părinte plecat la muncă. Nu asta eraimportant, ci faptul că acești minori rămâneau în grija unei rude,se înregistrau foarte multe cazuri de abandon. Câțiva copii sesinuciseseră din cauza asta. Atunci am început să căutămreportajele”, mai spune aceasta.

Așa a ajuns Paula Herlo la Butea, un sat din Iași, unde a adunatîn curtea școlii toți copiii ai căror părinți erau plecați înstrăinătate. „Când am văzut zeci de copii în curtea școlii mi-amdat seama că e ceva foarte grav: Le-am ascultat poveștile pentru căcei mici sunt foarte sinceri și nu mint niciodată. Cred că de aceeaa fost atât de puternică acea campanie, pentru că a fost făcută cucopii extrem de sinceri care vorbeau deschis despre ceea cesimțeau”, explică Herlo succesul seriei de reportaje.

Jurnalista povestește că a rămas în legătură cu mulți dintrecopiii intervievați. „Când vezi niște copii care îți vorbesc atâtde profund la niște vârste atât de mici îți dai seama cumva căviitorul lor e deja scris și nu e un viitor foarte frumos. Pe dealtă parte, sunt copii, pe care dacă îi prinzi acum și îi ajuți arputea face ceva”.

La copiii ăștia jurnalista Pro TV s-a întors cu calculatoare, pecare cei mici și le doreau. „Unul dintre ei, scăpat din mânabunicii care nu mai făcea față, a rămas repetent și, când m-amîntors la el de Crăciun, l-am întrebat ce-și dorește și mi-a zis căun computer. «Uite, eu anul viitor îți aduc un calculator dacă tutreci clasa», că ăsta era țelul. Nu numai că a trecut clasa, dar atrecut-o onorabil , cu note bune, de 8. Copiii ăștia au nevoie decineva căruia să-i spună succesul lor și de niște oameni care să sebucure, pentru că ei, dacă nu au cui să demonstreze, nudemonstrează. Am rămas în poveștile lor și în ziua de azi”, maispune Paula Herlo, dar privindu-I ochii înțelegi că și ei au rămas,dincolo de cuvinte, în sufletul ei.

Cum la fel s-a întâmplat și cu copiii întâlniți într-o tabără derefugiați din Sudan. La ei a ajuns cu o valijoară plină cudulciuri. „În momentul în care am coborât din mașină și am intratîn tabară și am văzut o mare de copii, care s-au bătut pe o sticlăcu apă, am dat jos rucsacul și i l-am dat învățătorului de acolo.I-am zis: «Faceți ce vreți cu el». L-am lăsat pe el să decidă ce seva întâmpla, pentru că nu am putut să mă uit.
Când m-am întors în țară m-am închinat și am zis mulțumesc luiDumnezeu că trăim așa cum trăim”.

Inchide