ROMÂNUL CARE SCRIE NOUL „SHOGUN”: „Iertați-mă că nu sunt japonez”, captivanta poveste de viață a lui George Moise, ginerele lui Tata-san

Redactor:
Raluca Ion
"Japonezii au 21 de zile de concediu și, din bun simț, își iau 4". Dezvăluiri extraordinare dintr-o lume pe care n-o vom înțelege niciodată.

„Giogi-san, ochii tăi sunt … sunt altfel”, îi spune lui GeorgeMoise nepoțica lui Kana, în vârstă de trei ani, care apoi îiturtește nasul, mult prea ascuțit pentru Japonia. Orice ar faceKana și oricât ar încerca să îi repare nasul, bărbatul va fi mereualtfel decât cei printre care trăiește acum. Însă cumva e altfel șidecât cei pe care i-a lăsat în urmă.

Vacanțe de o singurăzi

De trei ani, românul George Moise locuiește în peninsulaShizuoka, orașul Ito, la două ore de Tokyo, unde familia soțieisale, Miwako, are un ryokan, o pensiune tradiționalăjaponeză. Oaspeții sunt întâmpinați de soacra lui sau de soția lui,ambele îmbrăcate în kimono, și sunt serviți cu ceai verde. Întimpul vizitei li se pun în față 10 feluri de mâncare, fiecaregătite în alt mod, și li se dă posibilitatea să facă tradiționalelebăi termale fierbinți. Relaxarea în pensiunea aflată pe un deal depe care se vede golful Ito durează, însă, doar o zi.

„Relaxarea dăunează grav ritmului în care se muncește, iarjaponezii nu sunt obișnuiți cu atâta dolce farniente. Dacălucrează într-o corporație, un japonez are concediu legal de 20-21de zile din care, din bun simț, își ia patru pe an. Dacă japonezulse numește Miwako și e soția mea, nu prea are concediu. Cei carelucrează în hoteluri, pensiuni, restaurante nu prea au concediu,mai ales în criza economică, dublată de criza după cutremur”,povestește românul în vârstă de 37 de ani, care a publicat recent,la editura Curtea Veche, cartea „Iertați-mă că nu sunt japonez”,despre experiența lui în Țara Soarelui Răsare. S-a împrietenit cuun japonez, Kotaro-san, care are 70 de ani și s-a retras laShizuoaka. „După ce ani de zile a muncit la restaurantul lui detăiței, din Tokyo, s-a mutat aici la țară, unde și-a deschis unrestaurant tot cu tăiței. N-o face pentru că e avid de bani saupentru că are de întreținut copii. Ci pentru că așa e el”, aobservat scriitorul.

Însă vârstnicii nu se uită cu ochi buni la tinerii care au camuitat să scrie, folosesc foarte mult calculatorul și telefonul,sunt pasionați de high tech și merg cu turul pantalonilor lăsați,ca în Bronx. „Vârstnicii spun că cei din generația lor aveau douătrei joburi, iar tinerii fac mofturi la un part-time”, povesteșteGeorge Moise.

Ai impresia că cineva îidirijează să nu se ciocnească între ei

Și acum, după trei ani de stat în Japonia, scriitorului i separe că trăiește într-un film. „Mi se întâmplă uneori, când stauîntre ei și îi aud cum sorb tăițeii, să mă uit în jos dupăsubtitrare. Am senzația uneori că sunt într-un film japonez. Perețide hârtie, femei în kimono, stăpânul casei care mârâie. Așa vorbescbărbații pe aici”. Și așa vorbește și socrul său. Tata-san, pe carel-a poreclit Shogunul. În afară de felul în care vorbesc bărbații,Japonia i-a mai stârnit lui George Moise o mirare auditivă.”Printre primele lucruri care m-au frapat a fost sorbitultăițeilor. Știam că japonezii pun mare preț pe politețe și mi s-aspus toată copilăria să nu sorb la masă. Și ei sorb ca elefanții larâu. Ulterior am aflat că eticheta cere să-i sorbi cu zgomot. Sorbca să îi răcească”, explică George Moise. Un alt lucru care l-auimit în Japonia a fost că nicăieri, nici chiar în cele maiaglomerate orașe, nu se aud claxoane. „Ce m-a mirat la început laTokyo și la Yokohama este că, deși sunt orașe mai aglomerate decâtBucureștiul, nu se aud claxoane, nu se înghesuie nimeni în stații,se merge pe sensuri. De asta ai și prima impresie că ai de-a facecu niște roboți, că cineva îi dirijează să nu se ciocnească întreei. Au înțeles că sunt foarte mulți și sunt foarte conștienți depropriul lor volum”, crede românul.

Cum a trăit românulcutremurul

Însă cel mai emoționant lucru legat de japonezi este spiritullor de sacrificiu, pe care o lume întreagă l-a putut vedea dupătsunami. „După cutremur, au fost oameni care au pierdut pe cinevadin familie, soția – copilul de câțiva ani. Oamenii ăia s-auînscris în echipele de voluntari, să caute supraviețuitori, ca sănu treacă și alții prin ce trec ei. E, dacă vreți, un invers alunui specific românesc, aici se practică resuscitarea capreivecinului”, spune George Moise care a văzut că și astăzi suntoameni care nu pornesc instalațiile de aer condiționat ca să facăeconomie la energie electrică, extrem de prețioasă după incidentelede la centrala de la Fukushima. Când s-a petrecut cutremurul,George Moise era la pensiune. „De obicei ei sunt destul de calmi,așteaptă să se termine, apoi își văd de treabă. Atunci părea că nuse mai termină, dar am zis să nu zic eu primul că e cam lung și s-ozbughesc afară. Am așteptat să zică unul dintre ei: ‘E cam lung,nu-i așa?’ după care am ieșit ordonat afară. Ne-am îngrozit abiadupă ce am văzut imaginile la televizor”, spune George Moise careva dona banii rezultați din vânzarea cărții victimelor cutremuruluidin Japonia.

Dintr-o agenție depublicitate pe un vas de croazieră, iar apoi înJaponia

Absolvent de jurnalism și scenaristică, George Moise a lucrat înRomânia într-o agenție de publicitate și se vedea la acea vremefăcând ani buni meseria de copywriter. Apoi au început frustrărilealimentate de neînțelegerile cu șeful său, directorul de creație,despre care spune că „își masca incompetența prin zgomot”. Așa căs-a decis să renunțe la job și s-a angajat ca fotograf pe un vas decroazieră. „Mi-am dat demisia și am ieșit, fără să am niciun plan.Dar când sari din avion nu te gândești la aterizare, ci la cât defrumos o să zbori”, povestește românul. În croaziera FortLauderdale (Miami) – Acapulco, pe când fotografia îmbarcareapasagerilor, i-a atras atenția o tânără japoneză. „O vezi pe fataaceea? Este viitoarea mea soție”, i-a spus el colegului său, unenglez. Apoi, Miwako și el și-au tot întâlnit accidental privirilepe vas, s-au întâlnit și față în față și, în cuvinte puține, pentrucă ei, precum multora dintre japonezi, îi era frică să vorbeascăengleza, au stabilit că își vor scrie. Cartea ei de vizită s-apierdut însă printre ale altor pasageri, românul nu i-a scris, iarîntr-o zi a venit, pentru el, un mail pe adresa companiei. Era dela Miwako, care îi mulțumea pentru poze și îl întreba de ce nu i-ascris. Apoi George Moise a plecat în Japonia, cu o viză turistică,de două săptămâni.

„Când am ajuns acolo, a fost ca și când cineva m-ar fi luat de mânădintr-o mulțime de oameni agitată și m-ar fi așezat pe o bacă, sămă liniștesc puțin”. Și-a promis să revină și a reușit să o facăaproape un an mai târziu, în 2008, când a reușit să facă rost debani pentru a se înscrie la o școală de japoneză. Altfel i-ar fifost imposibil să obțină viza care să-i permită să stea în ȚaraSoarelui Răsare.

Cine sunt românii carelocuiesc în Japonia

„Titlul cărții, ‘Iertați-mă că nu sunt japonez’, nu este unregret sau o renegare a originilor cum mi s-a mai reproșat. Vine dela faptul că orice străin care ajunge aici încalcă, fără să vrea,regulile locului și ceilalți îl corectează cu mai multă sau maipuțină blândețe. La început vorbeam tare, nu stăteam frumos lamasă, că îmi amorțeau picioarele, nu mă înclinam cum trebuie,intram încălțat, iar ea mă corecta. La care eu i-am zis: ‘Ei, nupot, iartă-mă că nu sunt japonez'”, spune George Moise. Acum, el aînvățat regulile locului și nu doar atât: în afară că se ocupă deturiștii de la pensiune, are în paralel un mic business pe parteade fotografie copii, românul mai gătește, ocazional, sushi înrestaurantul pe care familia îl are la Yokohama.

Potrivit autorului, comunitatea românilor care locuiesc înJaponia este alcătuită în mare parte din femei, căsătorite cujaponezi. Unele au fost înainte hostesse în baruri, altele au venitaici pentru că s-au îndrăgostit de cineva și au vrut să îșiîntemeieze o familie. Lucrează, acum, ca profesoare de engleză, înagenții de publicitate sau în companii. „Sau fac meseria de mamă,care nu e ușoară”, adaugă George Moise, care spune că atunci cândva avea un copil îl va învăța limba română: „Nu neapărat dintr-omândrie națională, dar mă gândesc că limba asta a noastră ciudatăîi va deschide orizonturile spre italiană, spaniolă, franceză,limbi pe care le va învăța mai ușor”.

Un nou TUN financiar dat de Gigi Becali în plină criză de coronavirus. Patronul de...
România, lovită năprasnic de un ciclon! Va fi prăpăd. Vin ninsorile
FOTO. Daniela Crudu, imaginile pe care le-ar vrea șterse: cum arăta fără operații estetice! Nu...
FOTO. Sandra Izbașa, în costum de baie! Imagini hot cu fosta gimnastă: arată fabulos la...
Ce salarii sunt în Poliție – cât câștigă lunar un subofițer și cât primește un...
Începe „Rabla pentru electrocasnice”. Iata valoarea voucherului pentru fiecare dintre echipamente finanţate
Guvernul danez, somat să exhumeze milioanele de nurci din gropile comune. Cazul provoacă noi tensiuni...
România, lovită năprasnic de un ciclon! Va fi prăpăd. Vin ninsorile
Tatăl Ralucăi Pastramă și-a ieșit din minți după ce a aflat că fiica sa a...
REGINA care nu se putea abţine să FACĂ sex. După ce PRINDEA un bărbat...
ȘOCANT! Mihai Malaimare, la un pas de a-și pierde viața! Cum era să moară îndrăgitul...
Anunțul lui Nelu Tătaru în noapte pentru milioane de români. Cum vine vaccinul
Nu China, ci altă țară este sursa coronavirusului care a bulversat planeta. Noile dovezi
Simptomul înșelător al COVID-19, pe care pacienții nu-l observă. Semnalul de alarmă tras de medicul...
Industria care explodează în pandemie. Posibilităţile de creştere sunt uriaşe
Viaţa tumultoasă a unuia dintre cei mai bogaţi oameni din lume. A crescut în orfelinat,...
Cum a fost surprinsă Loredana Groza ieșind de la salon! Artista arată demențial la 50...
Inchide