• Publicat:
  • Actualizat:
Magazin

The Hurt Locker, dezamorsat de geniștii români: „Oi fi tu american, dar respecți procedurile, ce naiba!…”

The Hurt Locker, dezamorsat de geniștii români: „Oi fi tu american, dar respecți procedurile, ce naiba!…”
"Ce adrenalină?! Păi îl iei și-l trimiți la refacere, la psihiatru, nu îngroși tușele-astea posttraumatice așa de tare, încât să mă faci să cred că fiecare acționează la ordinul adrenalinei", se înfierbântă Alex, genist al Jandarmeriei Române, urmărind scenele hard din The Hurt Locker

„Ce adrenalină?! Păi îl iei și-l trimiți la refacere, lapsihiatru, nu îngroși tușele-astea posttraumatice așa de tare,încât să mă faci să cred că fiecare acționează la ordinuladrenalinei”, se înfierbântă Alex, genist al Jandarmeriei Române,urmărind scenele hard din The Hurt Locker, în care un „omolog”american se joacă nebunește cu bombele presărate pe străzile dinBagdad. Sunt câteva ore de când producția a câștigat șase statueteOscar, printre care și distincția de cel mai bun film, și geniștiiromâni sunt „la datorie”, în sala de Consiliu din Băneasa, urmărindpe un laptop, cu pixul în mână, derularea evenimentelor.

La impresia artistică, filmul e jos pălăria. Construcția epică e”interesantă, dramatică, un film bun până la urmă”, dar paralel curealitatea, dacă stai să analizezi un pic utilizarea tehniciimilitare și a procedurilor, ne spun gazdele noastre.

Pentru un militar, un film despre militari nu este o distracție,ci o muncă serioasă. „Hai să fim serioși, cine face ceva de capullui într-o misiune, oriunde și oricare ar fi ea”, spune Marius cuochii la film. „Da, și cu un grup în spate, pe care îl pui înpericol”, îl completează Alex, aflat în stânga lui, la fel de atentla acțiune. „Oi fi tu american care luptă în Irak, dar respecțiprocedurile, ce naiba…” continuă, implicat.

Am revăzut ieri The Hurt Locker, împreună cu o „echipă despecialiști din cadrul Inspectoratului General al JandarmerieiRomâne, care se ocupă de aspectele de tehnică militară șiarmament”, pe un laptop, în sala de consiliu a sediului dinBăneasa. Gazdele noastre – patru specialiști în dezamorsareabombelor, cărora le vom da doar prenumele, „din motive desecuritate”, după cum ne-au rugat – s-au arătat foarte pasionați destory, pe care l-au considerat bine strunit, dar au avut obiecțiiserioase în legătură cu „realismul” unor scene, observații pe careși le-au notat în agende, în timpul vizionării, și pe care ni le-aucomunicat la sfârșit. Nu și-au reținut însă mici ironii în timpulscenelor hard, care îi țin pe spectaorii profani din cinematografecu sufletul la gură.

Cu toții au fost de acord că „realitatea tehnică” scârțâiebinișor, deși, la impresie artistică, filmul e jos pălăria:pelicula premiată cu șase Oscaruri este „interesantă, dramatică, unfilm bun până la urmă”, dar paralel cu realitatea, dacă stai săanalizezi un pic utilizarea tehnicii militare și aprocedurilor.

„Eu înțeleg că este un film, dar…”

„Eu înțeleg că este un film, iar ceea ce vedem este o opțiuneregizorală, dar dacă mă întrebați pe mine ce văd acolo, ei bine,văd o mulțime de greșeli și riscuri nepermis asumate, într-un grupde soldați, unde ordinea se face câte-odată cu palma, alteorideloc. Iar pentru mine, tensiunea artistică nu mai e aceeași, badimpotrivă”, deschide Ștefan seria observațiilor.

„Păi cine, vreodată, își pune echipamentul și pleacă de capullui să dezamorseze o încărcătură, atunci când i se spune căunitatea are tot ce-i trebuie, inclusiv un robot, care să-și facătreaba, că d-aia a fost inventat”, revine Marius la ideea inițială.”Ei da, dar dacă plecăm de la mottoul filmului, care ne spune căprea multă adrenalină creează dependență…”, se arată Tudorconciliant. „Păi atunci îl iei și-l trimiți la refacere, lapsihiatru, nu îngroși tușele-astea posttraumatice așa de tare,încât să mă faci să cred că fiecare acționează la ordinuladrenalinei”, rezistă Alex. „Poate i se permite, or fi avândgeniști puțini”, replică Tudor. „Puțini, dar costă mult. Nu-țipermiți să pierzi câte unul la fiecare eveniment, că vrea el să fieartist”, conchide Marius. Geniștii Jandarmeriei Române nu vor sălase de la ei. Amendează fiecare „licență poetică” a unui film carevrea să deschidă fereastra către măruntaiele Bagdadului.

Ce nu le-a plăcut
• „Păi, ce să caute un căruțde ev mediu, legat de un robot de ultimă generație?”.
• „Cum să te duci să tragipicioare în portbagajul unei mașini, încărcate cuexplozibil?”.
• „Ce-i aia să arunci pesteumăr un detonator dezamorsat, în mijlocul străzii? Și bombele cuile lași?!”.
• „Ca să încerci să-i scoțivesta plină de explozibil unui kamikaze, tăindu-i lacătele cucleștele, o fi uman, o arăta caracter, o demonstra fiabilitatealacătelor irakiene, dar, sincer vorbind, în război nimeni nu-șipune echipa în pericol. Iar asta nu e o opțiune, este oprocedură”.
• „Cum să te duci în misiuneși să nu folosești un echipament de bruiaj, dând posibilitatea unuiterorist să te arunce în aer, cu telefonul mobil, după ce te rogide el să nu-l folosească?!”

Simbolul unei scene trase de păr

Cea mai trasă de păr scenă? Specialiștii militari români aucăzut, cu toții, de acord că „plasa de păianjen” a bombeloramplasate în mijlocul unei străzi aproape necirculate, este una deaces gen. „Păi ce să caute atâta explozibil pe o astfel de stradă?Și, la urma urmei, ce să caute genistul acolo, și să tragă de fireîn felul ăla?” se întreabă Alex.

„Mie mi se pare că scena asta vrea să fie un simbol. Simbolulamericanului către care se îndreaptă toate bombele, din toatepărțile…”, este de părere Marius. „Sau poate că n-au avut unconsilier, care să le spună cu ce se mănâncă…” intervine Ștefan.”Și dacă n-au vrut să ne arate tot ce poate echipamentul și tehnicalor”, presupune Tudor. „Mă-ndoiesc, atâta timp cât irakineniicunosc deja acest tip de echipament”, mai spune Alex.

Nici geniștii americani n-au fost maiblânzi

Specialiștii români n-au fost nici mai pricinoși, nici maicârcotași decât cei americani. Trei dintre geniștii unei unitățimilitare SUA au fost invitați la premiera filmului, care a avut locpe 24 iunie la Washington.
„Se vede clar că este vorba de Hollywood”, a spus Mike Wells,specialist care a activat într-o echipă de geniști deplasată înIrak. „În calitate de spectator, l-am considerat un filminteresant, dar în calitate de soldat am fost dezamăgit deinexactitatea faptelor și a portretelor create soldaților”, a spus,la rândul său, Gregory Bishop, PR-ul armatei.

„Ceea ce mă deranjează la film este că cei care îl vor urmărivor crede că reflectă realitatea, deoarece pare real. Au soldațicare sunt echipați corespunzător, arată ca niște soldați, iarirakienii, de regulă, nu sunt informați”, mai spune Bishop. ArmataSUA, care a refuzat să „patroneze” filmul (procedură largrăspândită cu filmele de război făcute la Hollywood), a consideratcă pelicula „The Hurt Locker” nu prezintă cu exactitate relatărilesoldaților, fapt care a determinat-o să nu-i acorde sprijin.

Inchide