VREAU ȘI EU PĂRINȚII MEI. Cum ar putea fi ajutați cei 40.000 de copii abandonați din România să își găsească familie

Redactor:
Raluca Ion
VREAU ȘI EU PĂRINȚII MEI. Cum ar putea fi ajutați cei 40.000 de copii abandonați din România să își găsească familie
"Vreau și eu părinții mei", campania Știrilor Pro TV, își propune să determine autoritățile să simplifice procesul de adopție

Mii de români își doresc să devină părinți adoptivi și 40.000 decopii părăsiți așteaptă să-și găsească o familie în centrele deplasament sau în casele asistenților maternali. Când se întâlnesc,într-un final, e mult prea târziu. Părinții își doresc copii devârstă mică, dar, din cauza legii românești, copiii devinadoptabili mult prea târziu, când sunt prea mari ca să-i maidorească cineva. „Vreau și eu părinții mei”, campania Știrilor ProTV, își propune să determine autoritățile să simplifice procesul deadopție și militează pentru scoaterea copiilor din centrele deplasament mamut, pentru înființarea Tribunalului Copilului în toatejudețele din România și pentru reevaluarea adopțiilorinternaționale, aducând în atenție modelele altor țări care daucopii spre adopție străinilor.

Corespondentul Știrilor ProTV Paula Herlo aratăcum 40.000 de copii abandonați sunt împiedicați de o legecomplicată și incoerentă să aibă parte de o familie. A vorbit cumicuții care timp de câțiva ani au trecut de la un asistentmaternal la altul și care nu au nici azi cui să-i spună mamă. Le-acunoscut pe mamele naturale care, deși și-au părăsit copiii șile-au pus viața în pericol, au un cuvânt greu de spus în ceea ceprivește viitorul lor. Statul le întreabă dacă vor să își deacopilul spre adopție, ele refuză, iar lunile trec în defavoareacopilului care nu poate fi declarat adoptabil și care va creșteprea mare pentru a-l mai vrea cineva. Corespondentul Știrilor ProTV a mai discutat cu asistenții sociali cărora legea le cere săîncerce reintegrarea copiilor în familia naturală, să le cautetoate rudele până la gradul patru și să le întrebe dacă nu vor săîl crească ele pe micuțul abandonat, procedură care poate să durezeani de zile. Și cu asistenții maternali care ajung să-i adopte peunii dintre copiii pe care îi au în grijă. Însă nu pot să îi adoptepe toți.

Alexandru are 10 ani și, după ce s-a plimbat pela 3 asistenți maternali, a fost la un pas de adopție. A ajuns săcrească însă tot într-un centru, în care se simte singur și îi efrică de ziua de mâine. Băiatul trăiește fiindu-i teamă că vaajunge pe drumuri. La 10 ani, Alex vorbește ca un om mare desprevisul lui, acela de a-i ajuta pe copiii abandonați să nu trăiascădrama lui. „Când voi fi mare, vreau să devin un fel de președinte,să îi ajut pe copii să crească lângă mama lor”, spune băiatul, carenu s-a împăcat cu ideea că va trăi într-un centru de plasament.

Jumătate dintre copiii părăsiți din România, adică 20.000, crescîn casele unor asistenți maternali. Ionuț știe căe băiatul doamnei Camelia, că are un tată și o soră. În realitatenu este însă așa și toți cei care îl înconjoară sunt cumva deîmprumut până când va veni cineva care să-i devină părinte pentrutotdeauna. A devenit adoptabil abia la vârsta de 6 ani, după lungiprocese în instanță și după ce i-au fost căutate rudele până lagradul patru. Cea care îl crește a adoptat deja unul dintre copiiipe care i-a avut în grijă. Pe Ionuț însă, care nu vorbea și numergea atunci când i-a fost dat în grijă, nu mai poate să îladopte. Și-ar pierde salariul de asistent maternal și nu ar maiavea bani să crească doi copii.

Într-un sat din nordul țării, la marginea pădurii, într-unhambar, trăiesc părinții unei fetițe care astăzi plânge fără să oaudă nimeni într-un salon de spital. Bianca esteal cincilea copil pe care îl abandonează în sistemul de protecțiesocială din cauza sărăciei. Mama povestește că, de când a aflat căeste însărcinată, a știut că nu o să aducă fetița acasă, că n-arecondiții. Din spatele casei, fiica cea mare ascultă tăcută spuselemamei. Pe ea a adus-o acasă. Pe ea și pe încă patru frați. Pe alțicinci copii i-a părăsit și nu știe unde au ajuns. Pentru ca micuțasă aibă o șansă să fie adoptată, autoritățile trebuie să îigăsească toate rudele, să le întrebe dacă o vor în casa lor.

Soarta Biancăi e în mâna rudelor, care, cel mai probabil, se vordezice de ea. Pentru ei, acum e doar o gură de hrănit, pentru alțioameni însă este copilul pe care-l așteaptă dintotdeauna. Nu seîntâlnesc pentru că legea îi ține departe unii de alții. Vor trecelunile și poate anii până când rudele vor decide dacă vor săcrească sau nu copilul sau până când mama se va duce în instanțăsă-și dea acordul pentru adopție. Soarta Biancăi depinde de o lege,de oamenii care o vor aplica, de rude, dar și de fiecare dintreromâni care pot face ceva ca micuții precum Bianca să poată fiadoptați. Pe site-ul Știrilor Pro TVputeți semna petiția pentru o lege corectă și eficientă aadopțiilor în România, pe care o susțin deja peste 44.000 depersoane.

Inchide