AVEREA lui Dan Voiculescu, Securitatea și capitalismul roșu. „Înainte de 1989, aveam un SALARIU FABULOS”

Redactor:
Vlad Mironescu
AVEREA lui Dan Voiculescu, Securitatea și capitalismul roșu. „Înainte de 1989, aveam un SALARIU FABULOS”
Zi decisivă pentru Dan Voiculescu

Cu o pensie de aproape 2.700 de lei pe lună, conform declarației sale de avere, omul de afaceri Dan Voiculescu, 67 de ani, se declară un simplu pensionar, refuzând eticheta de oligarh (afacerist care domină atât financiar, cât și politic, funcționarea unui stat), pusă de diplomații SUA de la București, într-o telegramă Wikileaks. Într-adevăr, cea mai mare parte a averii lui Dan Voiculescu, estimată în 2012 la 340-360 de milioane de euro, de Top Capital, nu mai este pe numele său. Voiculescu le-a donat-o fiicelor sale, Camelia și Corina Voiculescu.

Pe numele său, Dan Voiculescu mai declara, în 2013, doar un apartament de 224 metri pătrați în București, acțiuni pe Bursa de Valori București și la Turbomecanica, precum și aproximativ 1,53 milioane de euro în conturile personale. Împrumuturile acordate în nume personal însumau însă o avere separată, de proporții considerabile: 2,7 milioane euro către fiica sa Camelia Voiculescu, 2,7 milioane dolari și 48.000 lei către soția sa Elena Voiculescu, 295.000 de euro către președintele PC, vicepremierul Daniel Constantin, 695.000 de lei către directorul Antena 3, Mihai Gâdea, și soția acestuia, precum și 42.000 de lei către doctorița Luiza Spiru, șefa Fundației Ana Aslan, și 44.470 de euro către Daniel Breahnea.

Deși nu apare în declarația de avere, domeniul imens în care locuiește Dan Voiculescu se află la Corbeanca, pe malul lacului, pe internet circulând imagini filmate din elicopter cu acest imobil. De altfel, Voiculescu și familia apar în interiorul acestui imobil grandios.

Pe numele fiicelor lui Dan Voiculescu se află însă toate firmele sale, cele mai importante fiind Grivco, grupul media Antena și Antena 3, casa de producție media Intact Production, Intact Media Group, Grupul Media Camina (care deține posturile de radio Zu și Romantic), Convergent Media (care editează Gazeta Sporturilor), Tipografia Intact, Sanagra (firmă cu care face afaceri cu terenuri agricole), Smart Food Solutions (produce pâinea Savoria), Euroexpo Trade Fairs.

Totuși, după cum singur a recunoscut în documentarul „Kapitalism. Rețeta noastră secretă”, în 2010, toate deciziile de afaceri ale acestor firme trec prin fața ochilor săi și au nevoie de aprobarea sa. „Din 2004, am făcut toate formele de transfer ale proprietăților mele către cele două fete și sunt mulțumit, pentru că de fapt ăsta e rostul părinților, să construiască pentru copii”, spune Voiculescu în documentar, deși nu este clar când a făcut acest transfer, uneori a declarat că în 2001, alteori că în 2006.

În documentarul realizat de regizorul Alexandru Solomon, Dan Voiculescu este filmat cum îi explică, în limba engleză, unui subaltern sau partener de afaceri, modul în care fiica sa, Camelia Voiculescu, gestionează afacerile familiei:

„Ce e foarte important, prietene, este să fii foarte rezervat: da, dar…, da, dar… Ar fi bine să ai o linie generală. După cum știi, totul va fi decis de Camelia, iar Camelia va decide doar după o discuție cu tatăl ei”. Apoi, Dan Voiculescu este filmat cum se uită peste niște hârtii și își dă ok-ul.

Afacerile lui Dan Voiculescu, gestionate acum în acte de fiica sa Camelia Voiculescu, se întind de la mass media până la agricultură, de la comerț cu energie până la imobiliare. Prin grupul Grivco, holdingul de bază al familiei Voiculescu, sunt controlate aproximativ alte 50 de firme, care dețin printre altele terenuri de 180.000 de metri pătrați în București, Ploiești, Ilfov, Bacău, Iași, Predeal, dar și clădiri de birouri de 9.000 de metri pătrați, conform revistei Forbes.

Magistrații au pus sechestru asigurător, în dosarul penal în care Dan Voiculescu este judecat pentru implicarea în fraudarea Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), pe bunuri în valoare de 60 de milioane de euro, cât este estimat prejudiciul adus statului – pe o suprafață de 360.000 de metri pătrați, de la baza de agrement Băneasa, pe 5.000 de acțiuni la Grivco, pe 9,9 milioane de acțiuni, în valoare de 2 milioane de lei ale Cameliei Voiculescu și pe alte 5.000 de acțiuni.

Valoarea averii lui Voiculescu a scăzut totuși drastic din 2009, când era estimată la 1,5 miliarde euro, până în 2013, când a fost estimată la 340-360 de milioane de euro, conform Top 300 Capital.

Începuturile: Crescent și Securitatea

Dan Voiculescu nu a explicat niciodată public despre cum a obținut banii pentru a-și demara vertiginos afacerile imediat după Revoluția din 1989. Colaborator dovedit al Securității, în urma verdictului definitiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dan Voiculescu a lucrat pentru poliția politică a regimului comunist sub numele de cod „Felix” sau „Mircea”. El a condus, înainte de 1989, Crescent din Cipru, una dintre firmele cu care Securitatea făcea comerț, prin intermediul întreprinderilor de comerț exterior.

În 1990, guvernul României a angajat experți canadieni pentru a găsi banii din firmele Securității, estimați la 2 miliarde de dolari, însă aceștia nu au fost recuperați niciodată. Într-un interviu acordat pentru un documentar realizat de canadieni în 1991, intitulat „Averea Diavolului”, Dan Voiculescu refuză să spună cât valora compania Crescent la căderea regimului Ceaușescu, însă este ferm: „Niciun leu nu s-a scurs în conturile speciale ale regimului Ceaușescu”.

„I-am iertat, trebuia să îi dau în judecată și sigur aș fi câștigat. Ei au făcut o mare greșeală, au făcut o afirmație, spuneau ei autorităților române arestați-l pe Voiculescu dacă vreți să aflați adevărul„, îi declara Dan Voiculescu regizorului Alexandru Solomon, în documentarul său din 2010, „Kapitalism. Rețeta noastră secretă”.

În acest documentar, apare unul dintre rarele momente în care Dan Voiculescu vorbește despre începuturile sale ca afacerist și cum a profitat de poziția de la Crescent: „A existat și în România o categorie, în care mă număr și eu, care rămânând în România, au lucrat pentru multinaționale și au gustat din acest capitalism, dinainte de a avea capitalism în România. Au învățat unele lucruri, fără să lucreze afară, dar după principiile celor de afară. Această categorie este principala categorie autentică, reală, de capitalism românesc„.

Întrebat cum l-a prins Revoluția în 1989, Voiculescu își amintește că avea un salariu de 5.000 de dolari la Crescent, însă neagă că, deși conducea firma Crescent a Securității, era omul Securității: „Eram în București, lucram ca director general al firmei Crescent, reprezentanța din București, aveam un salariu foarte mare pe vremea aceea, de vreo 5.000 de dolari pe lună, era un salariu fabulos. E adevărat că salariul nu era plătit de stat, de public, era plătit de patronul meu, domnul Fuad Sanbar. Sigur că noi am lucrat foarte mult cu o întreprindere de comerț exterior, care era legal înființată în România, care și aia era foarte serioasă. Întâmplător, aia era o unitate a Departamentului Securității Statului, dar ea era o ICE ca toate celelalte și așa cum am lucrat cu Vitrocim, cu Tehnoforest, cu Tehnoimport, cu toate întreprinderile, lucram și cu Dunărea. Aici s-a creat confuzia, că dacă ai lucrat cu Dunărea, care era firma Securității, și tu erai al Securității„.

Totuși, la final, Voiculescu se contrazice: „Permisiunea asta de a lucra sau nu la o reprezentanță de firmă străină, nu o dădea decât Securitatea”.

Cum s-a transformat „băiatul sărac, născut la Bariera Vergului”, în „Capitalistul roșu”

Tot în 2010, Dan Voiculescu apare cu o altă rară declarație de sinceritate, într-un interviu pentru Adevărul. El recunoaște că regimul comunist i-a asigurat succesul, însă spune că tot „școala vieții” l-a făcut om și că nu uită originile sale sărace, de la care a plecat pentru a ajunge „capitalistul roșu”.

„Pentru mine, am spus că a fost o șansă. Și recunosc că a fost o șansă să trăiesc într-un sistem socialist, după reguli capitaliste. Fiind ani la rând directorul general al unei companii capitaliste, regulile după care eu trebuia să muncesc erau regulile capitaliste, că nu puteam cu regulile socialiste să dezvolt o entitate capitalistă. Contextul în care trăiam însă era socialist. Deci când spun că am avut șansa mă refer la acea școală a vieții, cum o numim, care mi-a oferit șansa să pot să mă dezvolt după reguli capitaliste într-un stat socialist„, spune Voiculescu.

Eu sunt de stânga și sunt capitalist. De aceea sunt ‘Capitalistul roșu””, mai spunea Dan Voiculescu, vorbind despre diferențele de viziune dintre stânga și dreapta politică în România.

Întrebat de realizatorii interviului dacă consideră că „a furat startul” în ce privește capitalismul, pornind în cursă încă dinainte de 1989, cu firma Securității Crescent, Voiculescu consideră că nu a ars etape în viață, pentru a-și clădi averea:

„Cu 10 ani mai înainte, cu 12 ani mai înainte. Ăsta e adevărul. Și sigur că acest lucru a pus amprenta pe felul de a gândi, pe felul de a fi, pe felul de a mă comporta. Adică eu am rămas băiatul ăla sărac, născut la Bariera Vergului, unde stăteam într-o cămăruță cu mama, cu tata și cu o bucătărioară și cu WC în curte. Eu n-am uitat asta. Nu am ars etape. Adică nu s-a întâmplat ceva în viața mea care într-o lună sau trei să mă facă din pisică, leu. Și atunci am mers pe etape, încet, încet, fără să uit de unde am plecat„.

În prezent, Dan Voiculescu se află în fața unui verdict definitiv în dosarul privatizării ICA, în urma căruia ar putea să intre la închisoare pentru modul în care a realizat această afacere cu statul. Dan Voiculescu a fost deja condamnat la 5 ani de închisoare cu executare de instanța de fond, el contestând decizia la Curtea de Apel București, care dă o sentință definitivă. Dan Voiculescu a demisionat de două ori din Parlamentul României, obținând astfel mutarea procesului său la o instanță inferioară și câștigând astfel timp până la un verdict definitiv.

 

Inchide