Ce ascunde ZÂMBETUL DE MII DE EURO AL UNEI STEWARDESE

Redactor:
Clarice Dinu
EXCLUSIV

„Bine ați venit la bord. Vă mulțumim pentru că ați ales să zburați cu compania noastră”. Sunt cuvintele pe care le auzim de fiecare dată când călătorim cu avionul de la însoțitorii de zbor. De la acei oameni care arată mereu ca scoși din cutie, care îți transmit o stare de calm chiar și în momente tensionate, afișând un zâmbet larg. Sunt cei care caută soluții la cele mai neobișnuite solicitări ale pasagerilor. Acei oameni care nu par niciodată obosiți indiferent de cât de lungă este cursa.

Priviți din exterior par că au lumea la picioare. Că nu au niciun motiv să se plângă de munca pe care o prestează. Au un salariu care, în cele mai slabe luni, depășește echivalentul în lei a o mie de euro. Văd lumea gratis și, tot gratis, dorm în cele mai luxoase hoteluri.

Însă, în spatele zâmbetului, a prezenței de spirit și a stării de calm se ascunde o rigoare cazonă. Fiecare detaliu, fiecare gest, fiecare reacție sunt muncite, studiate și intens antrenate.

Se învață la o școală de profil, contra cost, cursurile de pregătire putând ajunge și la 5.000 de euro. După trei luni, timp în care ai învățat cum să servești pasagerii unui avion cu mâncare și băutură, cum să le acorzi primul ajutor și cum să reacționezi în situații limită, inclusiv dacă avionul ar fi deturnat, ești nevoit să îți cauți singur un loc de muncă la o companie aeriană care să te angajeze. Pentru că nimeni nu îți garantează că, odată cu diploma de absolvire, vine și angajarea. Dacă urmezi cursurile unei școli de aviație din România poți lucra doar în cadrul companiilor aeriene autohtone și doar la câteva companii aeriene din Uniunea Europeană.

Ca să lucrezi la o companie din România pare adesea un vis. Posturile scoase la concurs sunt puține și, în plus, puțini sunt românii dispuși să scoată din buzunar echivalentul în lei a 5.000 de euro pentru a face cursurile școlii de profil. Așa că mulți dintre aspiranții la postul de steward caută să își găsească singuri de lucru, la companii aeriene externe.

Asta presupune să se prezinte la interviurile pe care le organizează companiile de aviație din întreagă lume. Și nu este necesar să plece din țară pentru a susține interviul. Sunt companii aeriene care vin să recruteze personal la noi în țară, iar anunțurile sunt publice.

Cele din țările arabe sunt cele care fac cele mai multe angajări în prezent. Angajatori de la Qatar Airways, Etihad Airways sau Emirates vin o dată la câteva luni în România și organizează interviuri, la finalul cărora angajează până la 40 de tineri, pe care îi selectează pentru a deveni însoțitori de zbor. Totul se face pe cheltuiala angajatorului.

Cum te prezinți la interviu pentru a primi un job de steward?

Anca Dumitrescu și Georgiana Ene sunt două tinere de 27, respectiv de  30 de ani care și-au dezvoltat un business în acest domeniu. O afacere prin intermediul căreia îi învață pe cei care vor să devină stewarzi cum să treacă cu brio testele pe care le-ar susține la interviul organizat de o companie de aviație care recrutează însoțitori de bord. „Avem o șansă de reușită de 80%”, susține Anca Dumitrescu.

În branșă sunt cunoscute ca fetele de la „Vreau să fiu Stewardesă”, iar în echipa lor mai sunt alte 5 persoane, printre care trei foste stewardese, o expertă în resurse umane și o editoare. Împreună formează tineri aspiranți la statutul de însoțitor de zbor.

„Ca să devii stewardesă există un set de condiții pe care trebuie să le îndeplinești, iar în momentul în care te prezinți la un interviu pentru un astfel de job trebuie să ai la tine un set de documente. Trebuie să ai minim 21 de ani, asta dacă optezi pentru un post la o companie aeriană arabă. Trebuie să vorbești foarte bine limba engleză, să nu ai niciun tatuaj vizibil prin uniformă. Mă refer pe mâini, pe picioare, pe gât. Să fii sănătoasă. E foarte important acest aspect și chiar vei trece printr-o serie de teste medicale foarte riguroase după angajare. Trebuie să știi să înoți. Trebuie să ai minim o diplomă de bacalaureat pe care va trebui să o prezinți la interviu. Înălțimea este iar un aspect care contează. La companiile arabe nu au neapărat specificat o înălțime minimă, ci mai degrabă o înălțime la care trebuie să ajungi. Ei fac la interviu un reach test. Asta înseamnă că, desculță, fără nimic în picioare, ridicată pe vârfuri, cu mâna sus, trebuie să atingi 2.10 m, 2.12 în cazul altor companii. Trebuie citit cu atenție un anunț de recrutare pentru a afla înălțimea minimă la care trebuie să ajungi”, explică Anca Dumitrescu.

Felul în care te prezinți la interviu este foarte important. Îmbrăcămintea și postura pe care o afișezi sunt criterii din cauza cărora poți fi depunctat. „Trebuie să te îmbraci într-un costum specific custom business attire. Costum de culoare închisă. Recomandăm un costum negru, bluemarin sau gri, cu o cămașă albă sau bleu, ciorapi culoarea piciorului și pantofi cu toc, recomandăm stiletto. Fetele trebuie să poarte neapărat fustă. Recomandăm ca la interviurile pentru un post de însoțitor de bord fetele să își poarte părul prins. Îl pot ține desprins doar dacă nu le atinge umerii. În rest, el trebuie prins, cel puțin în coadă de cal”, adaugă Georgiana Ene.

CV-ul pe care îl oferi viitorului angajator  trebuie să fie simplu. „Și foarte bine structurat. CV-ul trebuie să reprezinte fiecare cursant în parte. Să spună exact ceea ce faci tu, exact cum ești, fără înflorituri, fără copy-paste de pe internet, fără să spui că ești un team leader sau o persoană care nu se emoționează prea ușor, dar să tremuri în fața recrutorilor. Formatul de CV poate să fie în format Europass, dar și în format simplu – îl poți compune tu”, mai spune Georgiana Ene.

Regulile pe care trebuie să le îndeplinești după ce ai trecut de acest interviu

Nu doar în etapa interviului trebuie să respecți anumite reguli, ci și după ce l-ai obținut. După ce ai primit vestea că ai fost ales să faci parte din echipajul unui avion ai la dispoziție o lună să îți faci bagajele și să te muți în țara în care  compania aeriană care te-a recrutat are sediul. Vei semna un contract pe o perioadă determinată.

Biletul de avion, drumul de la aeroport și până la locul unde vei fi cazat, chiria, împreună cu restul utilităților – apă, curent, gaze, toate acestea vor fi suportate de angajator. La fel și costul cursurilor școlii de profil.

În primele trei luni vei face un training. Vei învăța cum să servești pasagerii  cu mâncare și băutură, cum să le acorzi primul ajutor și cum să reacționezi în situații limită, inclusiv dacă avionul ar fi deturnat. Ți se va arată cum să te fardezi, cum să îți aranjezi părul și inclusiv cu ce mână se servesc pasagerii. Dacă îi servești cu mâna stângă, gestul poate fi considerat drept jignire. Tot la curs vei învăța că zâmbetul face parte din fișa postului.

Dacă ești recrutat de o companie aeriană dintr-o țară arabă va trebui să respecți regulile din acea țară. Dacă ești fată nu ai voie să porți bluze decoltate. Nu poți să te plimbi în locuri publice tinându-ți iubitul de mână. Nu ai voie să te plimbi pe străzi cu haine mulate, decoltate, cu pantaloni scurți sau fuste scurte.

Un alt aspect pe care trebuie să îl ai în vedere atunci când accepți să semnezi un contract cu o companie aeriană dintr-o țară arabă este faptul că pe perioada în care vei munci nu contribui la fondul de pensie. Vei avea o asigurare de viață și una de sănătate, dar banii pe care îi vei primi la final de lună îți vor intra integral în cont, fără ca niciun procent din sumă să fie redirecționat către  fondul de pensie din România.

„Asta este o problemă. Îi sfătuiesc pe toți cei care ajung să zboare la o companie arabă să își încheie în România o asigurare individuală la fondul de pensie. E un lucru bine de făcut înainte. Nu după ce ai zburat zece ani, pentru ca mai apoi să te trezești că nu ai contribuit cu nimic  la pensie și că ai o gaură în vechime”, spune Anca Dumitrescu.

În plus, în perioada în care ai contract cu o companie aviatică arabă nu trebuie să rămâi însărcinată. Acest lucru este specificat inclusiv în contractul de muncă. În momentul în care apare o sarcină ești obligată să anunți angajatorul.

Care sunt așteptările aspiranților la un post de însoțitor de bord

Anca și Georgiana nu te învață doar cum să te prezinți la interviurile de angajare, ci organizează și cursuri, unde cei interesați pot trăi pe propria piele o simulare a interviurilor pentru un job de însoțitor de bord.

Persoanele înscrise plătesc o taxă de 200 de euro și participă la o serie de activități, în care le sunt testate și evaluate capaciatea de a face față unor situații neobișnuite, abilitatea de a lucra în echipă, felul în care interacționează cu persoane necunoscute și cât de fluent vorbesc limba engleză.  

„Niciodată nu trebuie să începi o frază cu ‘nu’, ‘nu aveți dreptate’ sau ‘nu se poate’. Trebuie mereu să găsiți o modalitate prin care să evitați aceste sintagme”, le spune Dumitrescu aspiranților,

La final, cursanții află care sunt șansele lor de a lua un interviu de angajare la o companie aviatică.Li se explică și unde au greșit și ce anume trebuie să îmbunătățească pentru a deveni candidatul ideal la un job de însoțitor de bord.

Andrei Andreiniciuc – 25 de ani și Andreea Rapciuc – 26 de ani, au venit din Sibiu, respectiv Buzău, la cursuri pentru că vor să fie însoțitori de bord.

„De mic copil am avut o slăbiciune pentru industria aeronautică și mi-au atras atenția foarte mult avioanele. Până acum m-am plimbat cu toate mijloacele de transport pe care omul le-a construit, mai puțin submarinul. Din ceea ce am experimentat până acum, călătoria cu avionul mi-a adus cea mai mare satisfacție. Îmi doresc să fac asta zilnic, să fie job-ul meu”, spune Andrei. Abilitatea de a lucra în echipă și faptul că este foarte atent la nevoile celor din jur reprezintă atuu-urile lui pentru a deveni steward.

Andreea mizează pe faptul că este tolerantă, calmă și optimistă. Ea vede acest job ca pe un mijloc prin intermediul căruia poate vedea întreaga lume. „Nu am avut ocazia să călătoresc până acum. Bineînțeles că și salariul mare mă atrage la acest job. Am lucrat ca educatoare la o grădiniță de stat din București. Vă puteți închipui ce salariu aveam”, spune tânăra.

„Nu am mai lucrat până acum într-un astfel de domeniu, dar pot spune că am lucrat în domenii în care am avut posibilitatea de a interacționa non-stop cu oamenii. Tot ceea ce am făcut până acum m-a pus față în față cu oamenii și consider că o eventuală reușită la interviurile următoare îmi va oferi o posibilitate chiar mai puternică de a sta față în față cu oamenii și de a face totul la un alt nivel, la un nivel mult mai ridicat”, mai spune Andrei.

Întrebată despre cea mai mare frică legată de meseria de stewardesă, Andreea spun că singurul lucru care ar ține-o departe ar fi imposibilitate fizică de aface față diferitelor sarcini care i se vor cere. „Mă aștept de la job-ul de stewardesă să primesc respect ca angajat din partea companiei. Mă aștept să văd niște locuri minunate pe care nu aș fi putut să le văd în alte condiții. Mă aștept să întâlnesc oameni minunați, oameni ca și mine care sunt pasionați de călătorie. Mă aștept să întâlnesc persoane din culturi diferite”, mai spune tânăra.

Actuală stewardesă: „Am învățat să zâmbesc mai mult. Am devenit mai optimistă”

Oana Maria Ene este o tânără de 25 de ani, din București, care – în decembrie 2013 – a renunțat la tot și a plecat în Adu Dhabi, unde a obținut un job la una dintre cele mai mari companii aeriene. „Abia îmi luasem o garsonieră. Mă angajasem pe un salariu bunicel la o companie multinațională. Aveam o relație stabilă. Și într-o lună mi-am schimbat radical viața”, povestește Oana.

Foto: Oana Ene, tânăra de 25 de ani, plecată în Adu Dhabi de un an și trei luni

S-a prezentat la un târg de job-uri de stewardese fără să fie atrasă în vreun fel de această meserie. S-a prezentat la îndemnul surorii ei Georgiana, co-fondator „Vreau să fiu Stewardesă”. „Am fost cobaiul lor. M-au pregătit și m-au trimis acolo. La scurt timp după ce m-am prezentat am primit un mail. Era o zi de duminică. Am fost anunțată că am luat interviul și că sunt așteptată să încep munca. M-am consultat cu ai mei, cu iubitul mei, cu prietenii mei. Toți mi-au spus să mă duc. Așa că mi-am împachetat cei 24 de ani de viață, în 60 de kilograme și o lună mai târziu am plecat spre aeroport”, își amintește Oana.

A trecut un an și trei luni de când a devenit stewardesă și nu poate spune când va renunța la noua ei profesie. „În tot acest timp m-am schimbat. Am învățat să zâmbesc mai mult. Am devenit mai optimistă. Le zâmbesc oamenilor chiar și când nu mai sunt în uniformă. Mi-a intrat în reflex”, mai spune tânăra stewardesă.

Foto: Oana Ene împreună cu colegele ei

În tot acest timp a fost în locuri despre care nici nu știa că există. S-a bronzat pe cele mai exclusiviste plaje. Își face cumpărăturile din marile centre comerciale ale lumii. Doarme în cele mai scumpe hoteluri.

Dar, recunoaște că la început i-a fost greu. Asta până s-a acomodat cu noua țară, noua cultură, noul program și chiar noul climat. „Aici vara sunt chiar și până la 50 de grade. Aici unde stau am un magazin alimentar la trei minute distanță. Vara nu pot merge să îmi cumpăr nici măcar apa. Dacă ies afară nici nu pot să respir. Vara în intervalul 9 dimineața 10 seara nimeni nu iese afară din casă. Atât e de cald”, spune Oana.

Ramadamul este o perioadă a anului destul de grea pentru o persoană care nu este musulmană. „Toate magazinele pe perioada zilei sunt închise. Nu se circulă, nu se mănâncă afară, nu se bea apă. Dacă vrei să ieși undeva în mall și îți este sete nu poți bea apă. Este foarte dificil”, povestește tânăra.

Foto: Oana Ene

Cu dorul de casă și de familie nu a reușit să se obișnuiască. „Sunt dependentă de Skype, WhatsApp și Facebook. Înainte de fiecare cursă o sun pe mama și îi spun că o iubesc și că îmi e dor de ea. Când aterizez o sun și îi spun că sunt bine”.

Câștigă undeva la 2.300 de euro și spune că această sumă este mare doar dacă locuiești în România. „Aici prețurile la alimentele de bază sunt foarte mari. Am dat pe patru nectarine 20 de lei, o pâine costă 7 lei. Apa e iar scumpă. Carnea la fel. De aici ne luăm doar strictul necesar. Restul îl cumpărăm din țările în care ajungem”.

Așa a descoperit că în Coreea sunt cele mai bune cosmetice, că laptele cel mai bun este în SUA, că cerealele cele mai bune vin din Japonia, iar carnea cea mai bună o găsești în Germania. „Cine mă aude spune că sunt fițoasă, dar numai așa putem să nu aruncăm banii pe mâncare”, mai spune Oana. 

Foto: Oana Ene

Această spune că majoritatea oamenilor au impresia că meseria de stewardesă prespune să te plimbi toată ziua cu avionul și după să stai la plajă. „Facem și asta, dar a fi stewardesă înseamnă să fii acolo 100% fizic și psihic. Cu mintea pregătită că oricând s-ar putea întâmpla ceva. Suntem trainuite să știm să stingem un foc, să bandajăm, să fim psihologi, educatoare. Știm din toate meseriile câte puțin. La cursuri ni se explică importanța zâmbetului. O profesoară mi-a spus că dacă voi zâmbi totul în jur se rezolvă. După o zi de muncă, când dăm unioformele jos suntem și noi oameni. În ultima perioadă au fost înregistrate tot mai multe cazuri de avioane deturnate. Asta pe mine nu m-a făcut să renunț. Sper doar că nu o să mi se întâmple mie. Dacă e să mi se întâmple ceva, mi se poate întâmpla și când trec strada”, spune Oana.

Fostă stewardesă: „Ajungi să trăiești tot timpul în alt fus orar”

Dacă Oana nu știe când va renunța la această meserie, Monica Posmaieși, o tânără de aceași vârstă cu ea, spune că nu s-ar mai întoarce la bordul unui avion ca făcând parte din echipaj.

Să devină stewardesă era visul ei încă din perioada liceului. O prietenă de-a mamei sale i-a deschis apetitul pentru acest job. A vrut să se angajeze în țară, dar a renunțat pentru că trebuia să își plătească singură cursul de aviație și mai apoi nimeni nu avea să îi garanteze un job în acest domeniu.

Astfel, s-a prezentat la Paris la un târg de job-uri pentru însoțitori de bord și la scurt timp s-a mutat Qatar. A stat timp de doi ani, după care a renunțat. Spune că nu s-a putut acomoda.

„Lucrul pe care nu îl promovează foarte mult companiile aeriene atunci când te recrutează este programul. Ajungi să zbori nopțile. Ajungi să trăiești tot timpul în alt fus și nu că te muți dintr-unul în altul. În fiecare zi ești în alt fus orar și nu știi care este al tău. A fost foarte obositor să mă trezesc dimineața, dar pentru mine să fie seară. Eram foarte confuză de multe ori. Noi nu știam niciodată ce zi a săptămânii e. Știam data pentru că aveam un program: zburăm pe 16 nu știu unde, dar nu știam dacă este marți sau joi. Weekend-urile nu existau, nici sărbătorile. Aveai concediu, dar nu se pupa cu ce planuri ai tu”, mărturisește Monica.

Spune că viața de stewardesă este una confortabilă. „Nu îți lipsește nimic. Înainte lucram 80 de ore pe lună și mi se părea mult. Acum stau mult mai mult în picioare și alerg mult mai mult. Diferența e de la cer la pământ și mai ales când e vorba de bani”.

Foto: Cel mai frumos peisaj văzut de Monica Posmaeși surprins în timpul zborului deasupra munților Himalaya

Spune că datorită acestui job a văzut cele mai frumoase apusuri și răsărituri. „Unul din zborurile mele preferate a fost către Beijing. Am zburat deasupra munților Himalaya și am văzut cel mai frumos peisaj”.

Deși spune că singurul motiv pentru care s-ar întoarce la viața de stewardesă ar fi dacă nu și-ar găsi în România un loc de muncă are și lucruri de care îi e dor din acea perioadă. „Înainte mă răsfățam mai mult. Mergeam la masaj, la cosmetică, la coafor. Aveam mai multă grijă de mine. Când eram acolo îmi era dor de ai mei”.

Întrebată ce ar schimba la job-ul de stewardesă, tânăra spune că nimic. „A ajuns acolo unde trebuia meseria de stewardesă. Poate că nu aș mai lăsa să existe avioane low cost. E o experiență îngrozitoare și un zbor ar trebui să fie plăcut, chiar și cu turbulențe. Să ai încredere în omul în care zbori”.

Acum Monica lucrează la o cafenea. Își dorește o carieră în industria preparării de cafea. Are un singur sfat pentru fetele care visează la o astfel de carieră: „Să zâmbească!”

Redactor – Mădălina Chițu

Operator – Cătălin Sanda

Montaj – Karin Frone

Producator – Cezar Helmis

 

Inchide