Clarice Dinu
23.04.2012
Politică

Lăptarul, portarul și bișnițarul. CE NU ȘTIAI DESPRE POLITICIENII PE CARE-I VEZI LA TELEVIZOR

Portretul politicianului la tinerețe: FOTO - cum arăta Emil Boc pe vremea când făcea armata

Au muncit la negru sau ca necalificați, au cules ciuperci, autăiat lemne, au vândut varză în piață sau au făcut speculă cuțigări. Portretul politicianului de tinerețe nu este cu nimicdiferit de al românului de rând.

Premierul Emil Boc a intrat în câmpul munciiimediat după ce a terminat liceul. Picat primul sub linie lafacultate, actualul șef al executivului a muncit la un CAP unde acărat baloți. Nu în fiecare zi, ci câte o săptămână pe lună, cât săaibă timp și pentru a se pregăti pentru examen.

„Am lucrat la CAP-ul dintr-un sat vecin cu mine, satul Călata,unde am fost de la cărat de baloți pe câmp, la activități specificede acolo. Nu vreau să fiu ipocrit și să spun că în fiecare zi amfost acolo. Am fost în fiecare lună câte o săptămână, o săptămânăși ceva. Dar în anul acela m-am pregătit, iar anul următor amintrat la facultate cu 9,18, dacă nu greșesc, și am fost primulcare am intrat”, a povestit Boc despre începuturile sale într-alemuncii.

Încadrarea la CAP a fost însă o șmecherie pentru a scăpa de unan și jumătate de armată.

Foto: Libertatea

„M-a marcat foarte mult acel moment când trebuia să merg înarmată. Auzisem că în armată te prostești și uiți. Frații mei auvenit cu varianta să merg să lucrez la CAP ca să nu mă ia înarmată. Am stat și m-am gândit și mi-am spus că mai bine este laCAP, decât în armată”, a explicat, în urmă cu câțiva ani actualulpremier, care odată intrat la facultate a efectuat stagiul militar,însă doar nouă luni.

Antonescu a muncit latâmplărie, Ponta lafast-food

Înainte de a ajunge profesor la Tulcea, președintele PNLCrin Antonescu și-a câștigat primii bani lucrând,în studenție, într-un atelier de tâmplărie. „În anii 80-81, eramstudent în vacanță și am muncit la un atelier de tâmplăriesemiprivat în regim socialist. Câștigam 75 de lei pe zi, baniifiind obținuți cumva la negru”, a rememorat liberalul, pentrugândul.

Președintele PSD Victor Ponta și-a încercatnorocul în tinerețe în afara granițelor. La începutul anilor `90 aplecat în Franța și nu s-a dat în lături să muncească într-obenzinărie sau la un fast-food. „A fost cea mai boemă perioadă dinviața mea. În septembrie am terminat formalitățile și am primitdrept temporar de muncă. În septembrie m-am apucat de lucru, laînceput la o benzinărie, apoi două luni la un supermarket (făceamcam o oră la dus și una la întors plus cele opt de muncă și una depauză). Am reușit să-mi închiriez o cămăruță de 12 metri pătrați laultimul etaj dintr-un bloc în apropiere de Saint-Lazare (măurmăresc gările, în București am trăit 20 ani la Gara de Nord).După care am găsit serviciul ideal – la un fast-food din centru,program de la ora 17 până la închiderea de la 1.30, salariul minimpe economie echivalent cu 1.000 de dolari (cine avea în România înanii `90 așa salariu?!)”, a descris aventura pariziană liderulPSD.

Baconschi a fost paznicla Notre Dame

Tot la Paris, între 1990 și 1995, a făcut „stagiatura” la muncade jos și ministrul de Externe Teodor Baconschi. Atăiat bilete, a fost paznic la Notre Dame, iar apoi a lucrat la olibrărie de artă și a avut câteva colaborări cu BBC și Europaliberă. „Primul meu job a fost de corector la o editură, înainte deadmiterea la facultate, aici, în România. La Paris, am avut câtevajoburi temporare. Am fost mai întâi casier la cripta arheologică dela Notre Dame. Mai pe românește, tăiam bilete. Am tăiat bilete denu-mi mai amintesc nici măcar cât costau. Apoi am schimbat slujba,m-am mutat sus la turnurile de la Notre Dame. Să nu vi se parăciudat, am fost și paznic la turnurile de la Notre Dame din Paris.Asta era o slujbă mult mai dificilă, presupunea o porție zilnică dealergare pe scări”, a povestit, pentru gândul, Baconschi,lupta pentru supraviețuire a unui bursier la doctorat în capitalaFranței.

Experiența i-a adus și filosofia de viață:”Nu poți ajunge înpoziții importante decât dacă pleci de la munca de jos. Secretul esă nu arzi etapele”. De altfel, acesta e și sfatul său pentrutinerii studenți, mai ales că din astfel de episoade poți rămâne șicu amintiri amuzante. „Aveam un coleg, când păzeam turnurile, multmai celebru decât mine. El era titular de post. Era un antilezsimpatic care conducea toate grupurile de turiști. Omului i-asporit faima mai ales după ce a apărut un mic articol, într-orevistă de cartier, cu poza lui. A făcut o fotocopie și se lăuda cuasta. Colegul ăsta al meu mai avea un obicei ciudat, își prăjeabananele pe calorifer până le carboniza și atunci spunea că augustul cel mai bun”, și-a amintit Baconschi.

Experiența pariziană nu l-a ocolit nici pe fostul ministru alCulturii Toader Paleologu. Ca elev funcționarstagiar la Ecole Normal Superieure, între 1996 și 2001, strângea pelună peste 1.000 de euro. A plecat apoi peste Ocean, pentru a filector de franceză la Boston College. „Primele joburi suntuniversitare. În România nu îmi pot face cum se cuvine meseria debază”, a comentat ușor dezamăgit Toader Paleologu.

Hrebenciuc a începutîntr-o „lăptărie”

La 14 ani când a început să muncească nimic nu prevestea că o săajungă unul dintre cei mai influenți politicieni. PesedistulViorel Hrebenciuc și-a obținut primii bani,lucrând într-o „lăptărie”. „Primii bani i-am câștigat, la Arad. Amlucrat ca muncitor necalificat încă din clasa a opta în industrialaptelui. Primii bani i-am câștigat pe 1 august 1967 (n.r. – 14ani). Am primit 800 de lei. De atunci nu mai suport mirosullaptelui fiert”, a declarat, pentru gândul ,Hrebenciuc.

Mai descurcăreț a fost actualul vicepreședinte al PSDMarian Vanghelie, care nici nu avea buletin când adevenit speculant. „Făceam speculă cu țigări, blugi, cafea. Cu detoate. Aveam 13 ani când am făcut primii bani”, a povestitVanghelie, pentu gândul.

Iliescu dădeameditații

În vremea liceului a început să-și rotunjească veniturile șipreședintele de onoare al PSD, Ion Iliescu. Dădeameditații și a continuat să o facă și în timpul facultății. „Amterminat studiile universitare în 1954 și prima mea angajare a fostla Institutul de Studii și Proiectări Energetice din București.Eram un grup de specialiști în domeniul hidroenergetic, era camprima promoție pe acest profil și am lucrat sub comanda șiconducerea unui profesor de-al nostru – Dorin Pavel la un studiuamplu despre potențialul hidroenergetic al râurilor din România.Cred că aveam salariul de 790 de lei la nivelul anului 1955.Modest, dar era salariul de începător”, a adăugat Ion Iliescu.

Tot în timpul liceului a câștigat primii bani șivicepreședintele PNL Relu Fenechiu. Împins de laspate de tatăl său, care a vrut să-i arate cât de greu se scoate unban, liberalul a fost nevoit să lucreze într-o vacanță la o fabricădin industria lemnului. Și-a luat revanșa în facultate când a scosbani frumoși făcând stații de amplificare și orgă de lumini pentrustudenții străini. „Îmi amintesc, în vacanța de vară din anul treide liceu am fost angajat la Combinatul de prelucrare a lemnului lacare lucra tatăl meu. Mergeam și măsuram încărcătura din camioane.Am câștigat puțin, vreo 100-200 de lei. Pasionat fiind deelectronică, în facultate am câștigat construind stații deamplificare și orgă de lumini pentru studenții străini. Luam cam100, 200 de dolari pe fiecare”, și-a explicat vicele PNL spiritulantreprenorial de tinerețe.

Președintele PC, Daniel Constantin, a obținutși el primii bani în perioada facultății. „Student fiind, amparticipat la recensământul populației răspunzând de o zonă destulde mare – Agronomie, Domenii, 1 Mai. Nu mai știu ce sumă am primit,dar era o sumă cam de zece ori mai mare decât bursa pe care oprimeam lunar”, a declarat pentru gândul DanielConstantin.

Flutur a pornit de lacules de ciuperci și afine

Lungul parcurs al lui Gheorghe Flutur până lafuncția de ministru și șef de consiliu județean a început de jos.Chiar de la nivelul solului. Încă din copilărie, actualulprimvicepreședinte PDL a făcut bani din culesul afinelor șiciupercilor. „M-am născut la poalele Obcinei Mari, o zonă cuimportante întinderi de pădure. În clasa a V-a am participat pentruprima dată la recoltat zmeură și afine, fructe de pădure în generalși ciuperci. Era o concurență între copii, mergeam pe ValeaBistriței și câștigam bani în vacanță. Era o activitate care înBucovina aducea mult profit”, își amintește Gheorghe Flutur,precizând, pentru gândul, cămunca sa din timpul vacanțelor îi aducea bani frumoși: „Îmi aducaminte că în clasa a VII-a am fost într-o campanie și am câștigat700 de lei. De acești bani mi-am cumpărat o uniformă pentru 1septembrie, pantofi și alte câteva haine pentru noul an școlar.Mi-au și rămas câțiva bănuți de buzunar”.

Pasiunea elevului Gheorghe Flutur a fost urmată prin studiile desilvicultură, aducându-i, la vârsta de 25 de ani, un post deinginer: „Aveam o situația aparte, pentru că m-am căsătorit pe cânderam în primul an de facultate, iar la angajare eram unul dintrepuținii tătici. A trebuit să împart tot timpul cu familia. A fost operioadă frumoasă. Era greu, dar frumos. Primul meu salariu a fostde 1.100 de lei și îmi amintesc că i-am luat un cadou simbolicbăiatului și soției”.

Deși avea în sarcină coordonarea a cinci pădurari, șeful CJ Suceavanu a ocolit munca de teren: „Am participat la toate genurile delucrări, de la plantat suprafețe de păduri până la recoltarea deciuperci și de fructe de pădure. Am păzit pădurea, am fugit dupăhoții de lemne, eram mai mult justițiar decât silvicultor, amconstruit drumuri forestiere”.

Cea mai frumoasă amintire a lui Flutur este însă perioada celorpatru ani petrecuți în pădurile din Gura Humorului: „Am trăit cufamilia în casa silvică, în pădure. Aveam animale de care trebuiasă ne ocupăm și a fost o experiență foarte interesantă. În spatelecasei aveam ursul care mânca porumbul și copiii mei îl vedeau pefereastră. A fost o perioadă extrem de frumoasă dar dură”.

Videanu a muncit „înzona legumicolă”

Când încă nu descoperise potențialul marmurei, AdrieanVideanu vindea varză în piață.

„Am fost un om care a muncit foarte mult alături de părințiilui. Eram în zona legumicolă, în zona din care eu vin, dinTeleorman. Asta nu înseamnă că mi-a fost rușine ca student fiindsau elev fiind să mă trezesc la 5 dimineața și să mă culc la 12noaptea și să muncesc alături de părinții mei. . Mă simt atât debine din acest punct de vedere. Am muncit pământul alături depărinții mei. Munceam tot timpul și părinții mă recompensau pentrumunca pe care o făceam”, a declarat Videanu, în 2010, într-uninterviu acordat gândul.

Becali vindea iaurt șibrânză steliștilor

Azi europarlamentar și patron de club de fotbal, Gigi Becali aînceput să muncească de mic, dându-i o mână de ajutor la stânătatălui său. „Când aveam 12 ani, mă duceam cu oile la păscut, aveamvreo 400-500. Tata era foarte mândru de mine, iar eu mă pricepeam,mulgeam o oaie până tundeau ceilalți una singură”, a declaratîntr-un interviu Becali, care, câțiva ani mai târziu, vindea iaurtși brânză în cantonamentul forbaliștilor de la Steaua.

Mazăre a vândut ziare,Negoiță a pus faianță

Robert Negoiță, Radu Mazăre șiNicușor Constantinescu au fost întreprinzători dintinerețe. „Primii 12.000 de lei i-am câștigat în 1990 înființând cuRadu Mazăre săptămânalul Contrast, ulterior cotidianul Telegraf șirețeaua națională de distribuție a presei Conpress. Am vândutpersonal ziare pe stradă”, și-a readus aminte NicușorConstantinescu.

Robert Negoiță a câștigat bani de la 14 ani. „Tatăl meu avea ofăbricuță de cărămidă și mă muncea acolo destul de tare și îmi maidădea așa bani, uite faci chestia asta îți dau atâta. Eu cu fratelemeu am strâns niște bani și ne-am cumpărat amândoi o drujbă. Eu cuaia chiar am făcut bani. Cei mai mulți bani, îmi aduc aminte foartebine, pe care i-am făcut într-o zi au fost 900 de lei, ceea ce esteechivalentul a mai mult de 900 de lei de azi. Aveam vreo 14 – 15ani, se întâmpla asta în 1986-1987. Nu făceam exploatareforestieră, ci tăiam lemnele vecinilor, le scurtam de cât îmi dădeamăsura. Eram plătit la căruță la mașina de lemne. Mai tăiam și înalte localități. În localitatea din care sunt eu, Măneciu -Prahova, era fabrică de cherestea, era exploatare forestieră șierau mai mulți care aveau drujbă. Prețul era oarecum mai scăzut,dacă mă duceam mai la vale în zona Izvoare – Homoreciu era prețulmai sus. Cei 900 de lei i-am făcut în Homoreciu. Activitatea astacu lemnele merge mai bine toamna și iarna. Am făcut asta până pe la18 ani”, a explicat Negoiță cum și-a început cariera.

Apoi a trecut la afaceri cu cărămidă. „La un moment dat, tatăl meune-a lăsat singuri în casa în care am crescut și el s-a mutat cubunicii mei din partea mamei. Ne-a lăsat și casa și făbricuța decărămidă. Vreo doi ani am făcut cărămidă și am făcut bani. Șicărămidă mare și cărămidă mică”, a adăugat pesedistul. Acesta și-aîncercat norocul și în afara granițelor, muncind în construcții înIugoslavia și Franța. „În primăvara lui 1991, în martie, am plecatdin țară cu fratele meu în Iugoslavia. Acolo am muncit înconstrucții: zidărie, tencuială, gresie și faianță. Nu lucram lapatron, ci luam noi lucrări. Am învățat sârbește repede, mă duceacapul de atunci, normal, am învățat și meserie. Am lucrat dinprimăvară până în toamnă, adică un sezon. În 1992 m-am întors înRomânia și m-au luat militar. La eliberare în 1993 am plecat înFranța, unde am stat până în 1995. În Franța, nu am muncit înzidărie, tencuială, ci în zugrăveli. Am pus și ceva gresie,faianță. Când aveam șantiere, mă duceam și le arătam la ăia, bă cefaci, ia dă gletu încoace, uite așa”, a fost povestea luiNegoiță.

Inchide