Liviu Mihaiu
16.03.2019
Puterea Gândului

Adevăratul război civil al României: Partid versus Securitate. Ep. 2. Soros și Mass-Media

Vă mai amintiți de întâlnirea „secretă" de la Belgrad dintre mogulii media aflați în război cu Statul!?

Mă rog, cu partea a doua a „statului lui Traian Băsescu”, acum și cu Klaus în frunte.

„Cosa mogulae” a avut loc la mijlocul lui ianuarie, anul curent, și a avut trei moguli tineri drept protagoniști, foști „luptători” în tabăra serviciilor secrete și care au sprijinit la ordin, și ordin de plată, proiectul experiment americano-român atât de popular în sânul celor care vor o țară ca afară:

„Anti-Corupția ca afacere a siguranței naționale și euroatlantice”

Sebastian Ghiță, Dan Andronic, Cozmin Gușă. Marele absent a fost Cristian Burci, patronul ziarului Adevărul, prezent la întâlnirile anterioare. Și el, ca și toți ceilalți moguli din Ro, cu un dosar penal, despre care nimeni nu mai știe nimic, în afară de SIE. Cel mai probabil și motivul absenței „din poză”.

Hai să vedem cine sunt ei și cine-s inamicii lor. Și de ce se întâlnesc, sanchi, „în secret”, dar totuși, în exclusivitate, la RTV, trustul controlat de cel care a „condus ședința” de la Belgrad.

Întâlnirea a fost semnalul unei alianțe vindicative asupra celor pe care ei îi numesc „oamenii lui Soros”, și a lui Kovesi, cea care a fost colaboratoarea cea mai apropiată a ambasadei SUA și a lui Sebi Ghiță, cu care a întocmit strategii și tactici de distrugere a celorlalți în afară de el. Prin acest concept de gașcă a „societății deschise”, soroșiste, se înțelege chiar acei care au sprijinit și sprijină tot ce-a făcut DNA-ul și serviciile secrete, numitul Binom, desființat de CCR și de către actualul președinte Iohannis în perfectă înțelegere cu actualul director al SRI: Instrumentările împotriva politicienilor sau a lor personal. Și, da, prin nenumărate metode abuzive, martori cu multiple identități, stenograme falsificate și dosare direcționate, ordine ale SRI-ului și ale șefilor lor supremi. Toate astea programate dintr-un centru de comandă din care, atenție, absolut toți cei de mai sus au făcut parte activă.

Alianța de la Belgrad l-a identificat pe Soros ca pe un „remote but real enemy”, deși cei care au făcut exclusiv jocurile pe aceste meleaguri politice au fost cei din Departamentul de Stat American și CIA. Hai și Bruxelles-ul, francezii, nemții și austriecii… în nici un caz Soros prin finanțarea ONG-urilor „care vor deține puterea in România”. Traian Băsescu a spus într-o declarație replică la șeful Comisiei de supraveghere a SIE de-atunci: „asta cu Soros este o prostie”. Acest lucru este susținut și de către fosta șefă a fundației Soros, fostă consilieră de drept a președintelui Băsescu, europarlamentara Renate Weber. Una dintre cele mai reputate adversare ale amestecului serviciilor secrete în Justiție.

De ce a devenit Soros inamicul public nr. 1 în toate discursurile foștilor colaboratori ai vechii și Noii Securități!?

Pentru un simplu și banal motiv: nimeni nu-și permite, în țara în care filoamericanismul atinsese cote de 80% favorabilitate, să facă din SUA un dușman în discursul public. Așa cum mărturisea unul dintre israelienii care l-au transformat pe „inamicul Soros” în punctul forte al campaniei electorale a lui Victor Orban, Arthur Finkelstein (mort în 2017), și cel care a trecut și pe la PNL în campania din 2008: Soros este o plăsmuire care merge. Este dușmanul perfect în imaginarul colectiv.

Bunăoară, la întrebarea oricărui conspiraționist nou venit: „Cine-i dușmanul?” și „Cine ne face pe noi, patrioții?”, răspunsul cel mai potrivit era dușmanul lui Trump și în general al conservatorilor din toată lumea: Soros. George Soros.

Băieții au nevoie de „o cauză” când îi scoate cineva de la țeavă. Când duduia conducea la ANRP, cu cocoși, cu olteni, coldeeni și alți băsescieni, dar și cu americanii la conducerea Fondului Proprietatea (fostul ambasador Gitenstein a fost șeful F.P. numit în 2013) nu se auzea în media mogulescă nici o știre despre George Soros. George a devenit „persona non grata”, fix ca în anii ’90, după principiul: Nici o sursă de finanțare a „străinătății” nu este curată. „S-a găsit dolari la Penețeu” revine sub o formă mai credibilă și mai mondialistă: Soros – Imigrație – LGBTQ – Musulmani versus Noi înșine – securiștii patrioți – Familie tradițională – Resursele noastre numai ale noastre. Altfel spus: Noi, cei care nu ne vindem țara în timp ce-o furăm.

Azi, tot ce mișcă, Cioloș, Timmermans, USR , Coldea, Prună, ONG-uri, este „plătit de Soros”.

Mogulii cei noi (cei vechi sunt la închisoare, anihilați total prin dosare de șefii celor noi, sau băgați în pământ, dacă ne gândim la Dinu Patriciu și la celebra cimilitură prezidențială înlăcrimată: „Să-ți fie rușine Dinu Patriciu!”) s-au simțit folosiți și aruncați în închisorile românești, sub coordonarea mai mult sau mai puțin discretă a ambasadei SUA, în războiul pe care eu îl numesc de ani de zile „Partid versus Securitate”, și pe care Traian Băsescu l-a coordonat timp de două mandate, ca un om care a lucrat și pentru Partid și pentru Securitate. Atât pentru cele noi, cât și pentru cele vechi (vezi document, poziția 19).

Sebi Ghiță este fugit în Serbia printr-o evidentă conivență a serviciilor secrete

dintre cele două țări, „foste prietene” (doar amatorii în ale informației și analfabeții jurnalistici pot crede că „azilul politic” al lui Ghiță poate fi altceva decât un „escape room” preparat într-un schimb amical între cele două „state paralele”) .

Ghiță „Ploieșteanul” a fost, nici mai mult, nici mai puțin, pupilul și partenerul de afaceri al fostului adjunct al SRI, pe linie logistică și financiară, Gioni Popescu și-al generalului Dumitru Zamfir, dar și copilul de suflet al fostului președinte pesedist al CJ Prahova, Mircea Cozma, din familia cea mai căutată de către procurorii DNA.

Este „cel mai la vedere” dintre oamenii din imperiul afacerilor necontrolate de nimeni ale SRI, și cel care susținea despre Traian Băsescu că are înregistrări cu Kovesi și Coldea de la Cotroceni, sau, despre care Traian Băsescu, la rându-i, spunea public că este cel mai mare șantajist din România. Ce-i drept, în domeniul IT, și nu numai, nu-i stătea nimeni în față la vreo licitație pe bani publici (contracte de sute de milioane de euro). Sunt foarte multe mărturii despre amenințările sau preluările în forță ale consorțiilor lui Sebastian Ghiță.

Iată ce spunea, „în numele ordinii constituționale”, mogulul protejat de SRI, luni 11 martie, ora 10:38 seara, la RTV (televiziunea întemeiată după raptul de proprietate de la Realitatea TV petrecut într-o noapte, cu poliție, mascați, badigarzi în fața Casei Presei Libere, pe vremea când Sebi era intangibil, în numele Secției de Operațiuni Clandestine, iar patronul Realității TV (acum pentru a patra oară încarcerat) era arestat de către DNA, pe baza unei casete audio de către viitorul patron al RTV, „wired on purpose”:

„Soros a furat România, Soros nenorocește România.”

„Olanda a furat și a nenorocit România.”
„Europa este la remorca lui Soros.”
„Alegerile europene sunt între Timmermans, omul lui Soros, și Webber, omul lui Soros.”
„Pentru aurul ala de la Roșia Montană, pe care Soros îl vrea de 30 ani, ne-a distrus viețile.”
„Domnul Soros nu mai este domnul Soros, este un păienjeniș de ONG-uri inimaginabil.”
„Poate nu o să scăpăm de Soros toată viața, dar să ne luptăm trebuie.”
„USR este o organizație făcută să fure, să blocheze, să distrugă România. Se cheamă Uniunea Scufundați România.”

Iată o altă parte din predicatele sale, rostite în aceeași seară, la televiziunea la care, după spusele celei mai apropiate colaboratoare a fostului președinte, uneori își plătea salariile angajaților cu banii ceruți de generalul Florian Coldea lui Cocoș, fostul soț al Elenei Udrea, băiat pe care, azi, după peste un deceniu de colaborare portocalie cu Sistemul și câțiva anișori de pârnaie, îl puteți găsi la hotelul său din Dubai, dacă nu la o partidă de table în Monaco.

„Dacă le mai prindem pe străzi pe bandele #rezist cum i-am văzut astăzi la Ministerul Justiției s-ar putea să se întâlnească cu niște cetățeni de la Partidul Romania Unită care să le dea niște șuturi în fund și să îi trimitem acasă.

Că dacă poliția nu-i trimite acasă o să-i trimitem noi. (…)
Dacă avem o lege și o instituție, o respectăm.
Nu se trezesc unii dintre noi să spargă geamurile, sau să îl bată pe ministru sau pe judecători.
Asta în curând se va termina.
Dacă poliția nu-i ia de pe străzi, o să ne luăm la bătaie cu ei. (…)

Cum îi vom prinde pe străzi bătând vreun ministru, sărind pe gardurile parlamentului, distrugând instituții, o să le dăm o mamă de bătaie să plece acasă să ne lase in pace.”

Dan Andronic, patronul EVZ/Capital, este cel care a fost consultantul politic al lui Tăriceanu și al lui Traian Băsescu

Intermediar al mai multor puteri în stat și cel care azi este justițiabil pe rol, a întors armele împotriva „experimentului” după ce l-au arestat, se pare abuziv, în războiul dintre serviciile secrete, și în timpul misiunii sale de consultant într-un dosar de retrocedări, drept pentru care, până așteaptă sentința, a intrat în hora pe care, azi, milionarul Ghiță o vrea sindicalizată.

Al treilea jucător, Cozmin Gușă, este pupilul generalului de Securitate, Iulian Vlad

Și omul cu care, într-o zi, PSD-ul s-a trezit pricopsit ca secretar general al partidului, fără să-l cunoască nimeni personal. După ce acesta activase în trustul Intact la generalului Voiculescu, unde și-a făcut bani frumoși și un dușman celebru, pe Marius Tucă, care-i declara război chiar în interiorul trustului. Este, ceea ce, în termeni de specialitate, se numește un individ din „divizia de fantome”.

El are în proprietate o televiziune falimentară, cu peste 60 de milioane de euro datorii la stat și la privat, ținută în insolvență prin acțiuni discrete ale unui stat pe care americanii îl numesc „deep state”. Și, în care, ANAF-ul era condus de un fost ofițer de Securitate ce coordona 250 de oameni detașați de la SRI, sub guvernul Ponta, cel mai apropiat tovarăș al lui Sebastian Ghiță, cel căruia guvernul nu-i refuza nimic, dar absolut nimic.

Televiziunea lui Maricel Păcuraru (condamnat la închisoare) și Cozmin Gușă a fost preluată după următorul desfășurător de forțe, dacă e să ne luăm după mărturiile lui Elan Schwartzenberg, fugit în Israel, a cărui cetățenie este fără posibilitate de extrădare, și cel căruia SOV i-a încredințat televiziunea printr-un „contract de trustee”:

„După un an de investiții, m-am trezit că lichidatorul m-a invitat la dumnealui și mi-a spus «am niște presiuni colosale din partea SRI, în mod special. Dacă nu le vei rezolva de urgență, voi fi nevoit să fac niște lucruri regretabile». Nu am înțeles ce a vrut să spună la acea vreme, foarte curând au făcut o ședință a asociației creditorilor. Și de unde aveam creanță majoritară și controlam masa credală, m-am trezit că s-a dus în favoarea lui Gușă și Păcuraru. Piperea mi-a spus că ce face doamna Moncea cu acest caz, judecătorul sindic numit la cazul Realitatea, nu există în manualul de avocatură. Gușă și Păcuraru mi-au falsificat semnătura pe un act pentru a rezolva această preluare ostilă”, a acuzat Elan Schwartzenberg.

Iată ce spunea SOV despre actualul proprietar al televiziunii Realitatea:

„Gușă este un fel de peștișor, nu știu dacă știți ce-nseamnă parazitul. În ocean se strecoară prin colții rechinului un fel de peștișori mici care ciugulesc din colții rechinului resturile. Ăsta este Gușă. Cu Voiculescu la început, cu Adrian Năstase, cu Băsescu, cu mine, acum îl ciugulește pe Vizer. Nici domnul Elan, nici domnul Gușă nu au fost proprietarii acestui trust, au fost bidoane folosite de mine ca să-mi protejez trustul de atacul furibund al Securității române.”

Numai că atacul Securității se desfășura din două părți.

La cererea foarte veche (din anii 2000), a americanilor, de a se ocupa de „creierul FNI”.

Operațiunea „avionul lui Ghiță-Kovesi pentru extrădarea lui Popa, capul FNI, din Indonezia”, a fost condusă personal de fostul Președinte care s-a implicat marinărește în coordonare și discuții telefonice cu președintele Indoneziei.

Pe scurt, războiul politic și media este o „afacere militară”, în costume civile, război pe care puțini oameni pretinși informați îl înțeleg în dimensiunea sa, de sub și de deasupra apei.

Nimic de mirare într-o țară cu cei mai mulți agenți plătiți pe cap de locuitor din UE și în țara în care cuantumul pensiilor speciale sunt mai mari decât totalitatea pensiilor civile sau, în care, bugetul serviciilor secrete a crescut în ultimii 15 ani exponențial depășindu-l pe cel al Germaniei sau Franței. 

Numai că „Il Capo del cartello di Belgrado”, Sebastian Ghiță, cel care, in ianuarie 2016, inființa Gărzile lui Vlad Țepeș conduse de luptătorul k1 Daniel Ghiță, și-a vomat frustrarea de a nu mai face jocurile în țara in care s-a imbogățit, într-o amenințare directă cu bătăi de stradă și într-o teorie conspirativă, repetată în buclă, preluată din ideologia războiului americano-american, Trump-Soros, sau cel european, maghiaro-maghiar, Orban-Soros, ce reprezintă partea vizibilă și ideologică a violenței mondiale, regurgitat și la noi în țară, de cel mai bogat fugitiv din sânul „comunității de informații”.

Vorba unui greu jurnalist francez specializat în Europa de Est: „Dragă, când e vorba de România este nevoie de analiști militari, nu de analiști politici…”

Inchide