• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

Amoruri la Beijing

Amoruri la Beijing
Cum să nu iubească Victor Ponta China? Acolo, s-a bucurat de amorul clandestin cu Daciana, acolo s-a însurat cu ea în 2007, acolo, orice ar face la el acasă, este onorat ca oaspete de seamă și, tot acolo, este mai înalt decât toți.

„Nu am deloc sentimente de mare iubire față de Statele Unite ale Americii. Prefer China”, declara dl Ponta în 2005, într-un interviu pentru Gândul. Era la a doua vizită la Beijing, după cea din mai 2004, în care, împreună cu Daciana Sârbu, condusese o delegație de 55 tineri politicieni români, tot atâția câți ani număra prietenia cu poporul chinez. I-a plăcut atât de mult că s-a cerut și anii următori, între 2004 și 2014, zburând spre țara sa de suflet de opt ori. Preferința sa are – așa cum se vede și în coperta de pe pagina oficială de Facebook, unde soții Ponta zâmbesc tandru, cu spatele la Marele zid – o importantă componentă romantică, sentimentală, China trezindu-i premierului amintiri dulci. Amorezat și nedivorțat, aici a evadat câțiva ani la rând, cu Daciana, în minivacanțe deghizate în vizite de partid și parlamentare, aici, într-un sejur de miere, s-a căsătorit civil a doua oară, la Ambasada României din Beijing. Iubirea l-ar fi putut ajunge oriunde, chiar și la Washington, dacă tinerii pesediști și-ar fi găsit omologi socialiști pentru schimburi de experiență, însă aprecierea entuziastă față de un partid comunist și față de felul în care acesta „a condus poporul pe calea socialismului” nu l-ar fi putut lovi în altă parte.

În flatanta declarație a dlui Ponta, se află mai mult decât obișnuita curtoazie din întâlnirile diplomatice. Se găsește o nedisimulată admirație pentru partidul-stat, cealaltă mare iubire inspirată de China. Este idealul politic al liderului pesedist: un partid care să controleze toate instituțiile, care să reducă poporul la o turmă și să-l mâne încotro-l duce capul, care să nu aibă critici, ci lăudători, care să pape de unul singur ce a mai rămas din averea statului și să-și aclame corupții pe stadioane. Și nu se-ndreaptă Victor Ponta spre ideal, prin redeschiderea traseismului politic, prin amnistia fiscală combinată cu derobarea de răspundere a funcționarilor statului, prin transformarea bugetului de stat în bancă de partid, prin controlul unei părți a presei, prin atacurile împotriva demersurilor deranjante ale justiției și promisa „dreptate pentru baroni”?! Nostalgic după un partid unic, Victor Ponta se lasă dus de val și, cu toate că n-a pus, personal, umărul la evoluția socialistă a Chinei, se declară „mândru” de aceasta, ca un membru de nădejde al Partidului Comunist Chinez.

Pe Facebook, Victor Ponta și-a pus peste 30 de fotografii cu el însuși în China și o colecție de dorințe, de la cartierul chinezesc din Craiova, până la trenul de mare viteză București-Iași-Chișinău. Nu știu ce se va alege de ele – marea putere prietenă a promis mult, dar investește prudent -, însă sunt sigură că, dacă va deveni, toamna asta, președintele ales, dl Ponta își va vedea idealul cu ochii.

Inchide