Atenție, om turbat!

E la modă la televizor acum dezbaterea pe problema maidanezilor. M-au chemat și pe mine ieri la o emisiune, n-am putut să mă duc, dar m-am uitat puțin, astfel încât să înțeleg rețeta. Deci, cum să salvezi maidanezii prin dezbatere publică?
 
În primul rând îți trebuie o aberație și un nebun. Aberația e orice altă cauză a morții a lui Ionuț decât a constatat procuratura. N-au încercat sinucidere până acum, restul e tot acoperit. Nebunul îl găsești printre oamenii politici pe care nu-i mai ia nimeni în serios demult, drept care ei nu se mai pot distinge decât strigând tâmpenii. Gen Vadim.
 
După aceste două ingrediente, îți trebuie o oală, adică un studio de televiziune, unde torni o fiertură de babe. Trebuie neapărat să fie babe celebre, semi-vii, pot să și doarmă în emisiune, ideea e ca din când în când să se trezească oftând și să lăcrimeze în timp ce îngaimă ceva despre sufletul câinilor. Pentru acest gen de babă uitucă, doar câinele mai are suflet, poate și pentru că e singură ființă care-o iubește necondiționat, pentru că niciun câine nu trăiește suficient să înțeleagă ca lumea oamenii.
 
În fine, peste fiertura asta se pune carnea: asociațiile de protecție a câinilor și avocații lor. Ăștia nu dorm, pentru că la salariile pe care le sifonează din fonduri își pot permite să bea nonstop în culise doar Red Bull. Mai departe, rețetă e simplă: toți acești schilozi la suflet, care confundă psihopatia cu dragostea și cățelul cu copilul pe care nu l-au avut niciodată, toți acești dopați cu adrenalină propriei orbiri, toți aceștia vorbesc.
 
De obicei, contra unui prost, aflat din greșeală pe acolo, care crede că rațiunea îl ajută la ceva, ca și cum colacul de salvare ar fi util când te arunci într-un lac cu benzină în flăcări. Din povestea asta nu iese nimic, nici adevăr, nici soluții, nici milă, nici umanitate, nici mai puține mușcături. Doar rating.
 
Și, pe lângă el, mirosul urât al urii, de data asta între oameni.
 
Pentru că, dacă au învățat ceva de la câini, iubitorii de animale au învățat să se organizeze și să atace în haită. Să latre share-uri pe facebook, ca să nu doarmă nimeni în cartier.
 
Și să rupă lanțul bunului simț, năvălind peste dorința noastră normală de a ne duce copiii în parc, nesupravegheați.
 
Da, măi, javrelor! Nesupravegheați!
 
Pentru că, dacă e să fie cineva supravegheat, îndeaproape de doctor și tratat de turbare publică, ar trebuie să fie tocmai dog-loverii și aliații lor!