Băsescu, beția puterii

Redactor:
Lelia Munteanu
L-am văzut gustat, luat, ciupit, afumat. Niciodată mangă, ca vineri, când s-a șucărit rău pe popor
L-am văzut gustat, luat, ciupit, afumat. Niciodată mangă, ca vineri, când s-a șucărit rău pe popor

L-am văzut gustat, luat, ciupit, afumat. Niciodată mangă, ca vineri, când s-a șucărit rău pe popor. Credeți că, înfricoșat, a dat înapoi ca să oprească mintingurile spontane care se anunțaseră din vreme? Nu cred. O mie – două de oameni într-un oraș de peste două milioane nu înseamnă nimic. Șeful Republicii Traiane Băsescu s-a speriat când a înțeles că s-a legat de cine nu trebuia și l-ar putea face erou pe Raed Arafat. Adică l-ar putea azvârli direct în cartea de istorie, de unde îi șterge pe toți, conștiincios, cu radiera.

De ce tace Emil Boc? se agită analiștii și madam Tatoiu. De parcă s-ar aștepta cu toții ca pe premier să-l lovească un acces de personalitate. PDL, pe care cu obediență îl conduce, i-a trimis sâmbătă pe cetățeni la film. Dar cei din stradă (mult mai puțin numeroși decât cei din malluri), au văzut deja moartea domnului Lăzărescu cu ochii lor.

Președintele a greșit. O să se întâmple din ce în ce mai des. E singur-cucuvea. Nu mai are pe nimeni care să-i numere cuburile de gheață din paharul puterii. N-au mai rămas trei care să-i spună că prea a dat-o-n dictatură și să-l trimită la culcare, în speranța că se va trezi democrat. Corifeii Opoziției sunt în continuare înecați în retorică și necredibili pentru români. Au avut o umbră de înțelepciune, când au declarat că nu se vor implica în mișcările de stradă, dar o să le treacă repede.

În piețe au început să iasă zilnic oameni disperați, amestecați cu protestatari de profesie. Disperații au plecat de-acasă cu gândul la Smurd, la Arafat. Pe drum, și-au adus aminte de toate belelele adunate în ultimii ani. Și fiindcă trebuiau să poarte un nume le-au zis „Jos Băsescu”. O mie- două de oameni, într-o Capitală de peste două milioane, nu înseamnă nimic. Câteva sute, într-un oraș de zeci, sute de mii – nu înseamnă nimic. Dar, dacă la ei se uită cinci milioane (televiziunile au făcut ratinguri ca la balamuc) – fandacsia-i gata. Cinci milioane își vor aminti și ei de pâinea copiilor, de ratele la bancă, de facturile la întreținere, de taxe și impozite… Pericolul nu e atunci când cele două trotuare pline cu oameni de la Piața Universității se întâlnesc pe carosabil, ci va fi atunci când foamea va învinge frica, iar cei din stradă vor face joncțiunea cu cei din fața televizorului. Asta se numește explozie socială. Și liderii sindicali nu vor mai fi acolo, ca să conducă dansul pinguinului.

Până atunci însă, se vor mai petrece câteva lucruri. Procurorii republicii vor descoperi noi comploturi și subminări ale economiei naționale, ca să mai furnizeze populației niște entertainment de la parchet. Președintele va fi nevoit să sacrifice guvernul mai devreme decât și-a propus.

Băsescu n-a făcut pasul înapoi cu legea Sănătății din slăbiciune, ci abțiguit de aburii puterii. Pentru prima oară, însă, n-a controlat mesajul. Iar mesajul care a ajuns la oameni e altul decât și l-ar fi dorit: că se poate. „Se poate” e bulgărele pe care românii îl vor rostogoli până la primăvară.

Inchide