Băsescu se întoarce

Redactor:
Marian Sultănoiu
Băsescu se întoarce
Coșmarul cel mai negru al PSD: Băsescu se întoarce! Marian Sultănoiu despre avantajele întoarcerii de la pensie a fostului președinte

Indiferent dacă ar putea fi – sau nu – o situație iminentă sau doar un cârlig aruncat în piață pentru a genera valuri, reacții și dezbatere, o atare știre poate da frisoane și multe minți peste cap, atât în registrul pozitiv, cât și în cel negativ.

În ultima perioadă, presa a prezentat rezultatele câtorva sondaje de opinie care, indiferent de casa realizatoare, au arătat un recul – mai mult sau mai puțin violent – al procentajului electoral estimat pentru PSD (inclusiv un scor rizibil în ceea ce privește candidatura lui Liviu Dragnea pentru Cotroceni), precum și o oarecare dezmorțire a procentelor PNL, în special – ale Dreptei „consacrate”, în general – căreia i se adaugă „zestrea”, nu foarte substanțială, a perechii new entry: Ponta/ProRomânia și Cioloș/PLUS.

În toate aceste barometre, un singur partid cu „ideologie” anti-PSD, anume PMP, a scăzut sensibil în ultimele trimestre, cu precădere în urma forfait-ului declarat de starostele Traian Băsescu, formațiunea riscând să nu mai treacă „pragul parlamentar” la următoarele alegeri. Fapt care i-a pus, pe toți, pe gânduri și pe fuziune.

Potrivit A3, negocierile pe temă au fost inițiate încă de acum câteva luni, discuțiile continuând și astăzi, între Eugen Tomac și Ludovic Orban.

De asemenea, potrivit acelorași surse, este în desfășurare „un studiu pe 27.000 de oameni cu drept de vot din România, cu privire la fuziunea dintre cele două partide”, demers care ar putea avea loc după alegerile europarlamentare din primăvara acestui an.

Sigur, Stânga și-ar dori ca percepția electorală a acestei asocieri să fie una eminamente negativă, frizând efectul spectaculos al deflagrației în lanț: imaginea liberalilor să se șifoneze, spontan, mai tare decât aceea a liderului lor după o noapte de beție cruntă, comisă în curte, la Modrogan; apariția lui Băsescu pe coverta noii uniuni a Dreptei să arunce în aer întreaga încredere a susținătorilor blocului anti-PSD; lui Ponta să-i plouă ca la MTO, în sala de Consiliu a „vechiului” palat; PLUS-ul lui Cioloș să închidă pe minus, USR-ul să se reinventeze în alt USB, ca să distrugă, iar, Bucureștiul, cu toate sectoarele lui ratate, iar nația să-l întrebe, spontan și patriotic, pe Isărescu: „Ce poftești, mă, musiu? Adică cum ne-a luat prin surprindere trăsnaia asta de ordonanță pe care nici nu știi de unde să o apuci? Tu ești vânzător de țară, ești cu Europa, sau cu cine ești?”

Dar cine să mai trepideze/dispere/clacheze la așa știre, pe o vreme politică rece și urâtă, ca a noastră?!

Și apoi, întrucât e foarte posibil ca, peste ceva timp, coaliția anti-PSD, în configurația actuală, să câștige alegerile, întreb: cine va conduce alianța dintre noul USL – construit între PNL-ul lui Orban și ProRomânia lui Ponta – USR și UDMR? Ludovic Orban, Dan Barna, Victor Ponta, Kelemen Hunor?

Glumim?! O luăm de la capăt? Iar aducem PSD-ul la Victoria?

Că, dacă Băsescu nu e, nimic nu e.

Și eu îl știu de mult, de când s-a ales, după numai trei săptămâni de campanie, la Primăria Capitalei. Omul are mii de noduri de defecte, dar și o imensă calitate: devorează pesediști la masă.

După ce s-a ales primar, a venit la o conferință de presă, la partid, în Modrogan și a zis: „Ăștia m-au uitat – adică, PSD l-a uitat n.a. – Las” că le-arăt eu: de acum! Menirea lor este să ascută creioane!”. Și le-a cumpărat mii de ascuțitori.

Restul e istorie.

Așa că, abia acum, visul cel mai mare al lui Traian Băsescu, acela de a fi premier și de a trage pesediști în țepele ascuțite ale creioanelor, se va împlini. Va prelua frâiele jocului, într-o vreme în care președintele, decorativ „de facto”, al României, nu mai are nimic de făcut decât să strige, rătăcit, în Parcul Cotrocenilor: „Regatul meu pentru un cal! Regatul meu pentru un cal!”.

Și, ca să fim sinceri până la capăt, e posibil ca, pe fondul noii crize economice, organizate de PSD, ce tocmai stă să-nceapă, electoratul să-l roage frumos să se mai sinucidă, politic, încă o dată, numai și numai ca să nu lase țară să intre în rahat „cu marțipan”, ca turcii… Sau ca grecii…

 

Inchide