Bătrâna Românie

Redactor:
Mihai Găinușă
Bătrâna Românie
#Centenar Bătrâna Românie. Satele se destramă, pe câmpuril cresc doar scaieți, fabricile și uzinele au ajuns mall-uri, iar copchiii mei dragi mi-au plecat în bejenie. Mihai Găinușă, despre o bătrânică de 100 de ani, România

Nu e răutăcioasă mămăița, maică, nu e. Cum să fiu, tocmai acum, în an Centenar? Abia aștept să suflu în lumânările de pe tort. Aș sufla dacă aș mai avea cu ce, că de unde oxigen, mamaie? Mi-ați tăiat juma’ din păduri. E ca și cum mi-ați extirpat un plămân și l-ați făcut cadou la vecina Austria. Stați liniștiți, că mamaia e o supraviețuitoare. Păi, nu mi-ați scos voi aproape tot sângele cu sondele și le-ați făcut transfuzie la rușii de la Lukoil și la austriecii de la OMV?

Mi-ați furat și becurile din casă și le-ați dat la guralivii ăia de italieni de la Enel. Și apa din paharul cu proteză… și p-aia ați avut grijă s-o sifonați la francezii de la Apa Nova.

A mai rămas mamaia România doar cu ridurile. Că v-am rugat de 30 de ani să-mi faceți și mie niște liftinguri, să-mi întindeți pielea cu niște autostrăzi și v-a durut în cot. Dar de mâncat, mi-ați mâncat banii de operații. Voi și doctorul Bechtel, impostorul.

Acum stau ca proasta pe băncuță în fața graniței și mă uit ce s-a aranjat amărâta aia de vecină, Bulgaria. S-a făcut frumoasă, mamaie! Și-a băgat botox nemțesc în litoral și acu’ vin o grămadă de moși și babe din străinătate, să-i bage bani în buzunar. Ar veni și la mine, maică, da’ pe unde? Că nici acu’ nu mi-ați asfaltat ulița și veceul e tot în fundul curții. Ca acu’ 100 de ani.

Numai că sunt mai săracă, vai, mama mea! Că, după ce mi-ați vândut tot de prin casă, în afară de ficat, că p-ăla îl puneți serios la treabă, m-am trezit și cu datorii. Păi, de unde să mai scoată baba 100 de miliarde de euro, de i-ați împrumutat de afară? Păi, d-aia am strâns eu cureaua și-am făcut foamea pe vremea când m-a pus țăranul ăla de Ceaușilă la jug, să iau pâine pe cartelă și să-mi stingă lumina când mi-era lumea mai dragă? Ca să jucați voi banii împrumutați la păcănele? Cum, care păcănele? Pac! O licitație trucată și banii furați din buzunar. Pac! O pomană la pensionari, asistați și bugetari și nimic în schimb.

Și uite în ce zdrențe umblu, mai mare rușinea, femeie la 100 de ani! C-ați construit numai mizerii, zic vecinii că mă îmbrac la second-hand. Satele mele mândre au ajuns niște chiciuri cu termopane, cu acoperișuri albastre și case de toate culorile, numai normale nu. În orașe, zici că am țoale din petice: bloc lângă casă, casă lângă bloc. Și vă plângeți că vă-nghesuiți pe străzi și-n parcări ca păduchii în părul lui Codrin Ștefănescu!

Dar cel mai rău e că m-ați lăsat, mamaie, singură. Satele se destramă, pe câmpurile alea nevândute încă la arabi, cresc doar scaieți, fabricile și uzinele – mândria mămăiței – au ajuns mall-uri pentru cocalari. Iar copchiii mei dragi mi-au plecat în bejenie, pe la alți vecini.

Dar nu vă poarta mamaia pică, nici acum la 100 de ani, că sunteți toți copchiii mei, maică. Chiar dacă vă aveți precum Cain cu Abel. Numai să aveți grijă de mine, dragilor, că acu’, la 100 de ani, simt că vecina Ildiko încă vrea să-și transplanteze o mână de-a mea, Transilvania.

Hai, la mulți ani cu sănătate, mamaie! Și cine are bătrâni, să nu-i vândă!

 

×
Inchide