Bibi, dă-le țara înapoi!

„Dreptate socială, nu milă!”, „Tineri, vremea noastră a venit!”,”O generație întreagă cere un viitor!”, „Demisionați, Egiptul eaici!”, „Israelul e prea scump!”, „Poporul înaintea profitului!”(ăsta da, slogan, strigat pe Bulevardul Rothschild din Tel Aviv),”Dacă guvernul e împotriva oamenilor, oamenii se ridică împotrivaguvernului!” , „Bibi, porcule, dă-ne țara înapoi!”. De treisăptămâni, cetățeni de toate vârstele, profesiile, culorile,orientările politice si religioase, ies cu sutele de mii in stradă.Tinerii și-au așezat corturi pe cel mai exclusivist bulevard dincapitală (l-am invocat mai sus). „Dreptatea socială” pe care oclamează e ilustrată in revendicari cat se poate de concrete:micșorarea prețului locuințelor, scăderea chiriilor, scădereaprețului benzinei, impozite mai mari pentru apartamentele de locuittransformate în birouri, impozite mai mari pentru apartamentelenelocuite, controlul statului asupra prețurilor la produsele debază, ruperea cârdășiei dintre taicuni (marii deținători decapital) și puterea politică. Episoadele de corupție ale regimuluiNetanyahu sunt invocate zilnic. Niciodată în istoria Israelului unprotest de asemenea amploare n-a mai avut loc. Atâția oameni înstradă nu s-au strâns decât după Războiul de Yom Kippur și lamoartea lui Yitzhak Rabin. Dacă însă în 1974 și în 1995 a fostvorba despre proteste politice, în iulie-august 2011 mulțimileafișează revendicări sociale.

Unora le-ar putea părea de neînțeles că, într-o țară (una dintrepuținele) care n-a fost atinsă de criza economică, populația nuface ciocul mic. Ba mai mult, înspăimântată de spirala creșteriiprețurilor, cere reforme economice.

„Observăm discuțiile despre criza datoriilor suverane dinEuropa, auzim de posibilitatea incapacității de plată în cazul SUA.Datoria mea supremă este să mă asigur că Israelul nu ajunge înaceastă situație”, a declarat, pe la inceputul protestelor,ministrul lor de Finanțe, Yuval Steinitz (de formație filosof – unfel de Ialomițianu, dar cultivat și cuvântător). Deși părea deneclintit, Steinitz a anulat totuși proiectul de majorare aprețurilor la combustibil. Ponderat și foarte diplomat,guvernatorul Băncii Centrale, Stanley Fischer, a declarat cămanifestațiile nu pot fi ignorate, deși sunt surprinzătoare: „Dacăindicatorii economicii sunt motivul (protestelor) – economia eîntr-o stare foarte bună, cu cea ma mică rată a șomajului din 1987încoace”. Și a adăugat, conciliant: vom analiza, vom căuta soluțiietc. etc.
În fine, la jumătatea săptămânii trecute s-a exprimat și premierulNetanyahu, explicit: „Un val populism mătura țara”. Apoi s-a lansatîntr-un exercițiu de temporizare (ăsta-i farmecul lui): e periculossă schimbăm acum paradigma economică, nu trebuie să ne pripim,guvernanții trebuie să acționeze responsabil… Măcar nu maisugerează că protestele ar fi manipulate de Opoziție, adică destânga politică (primul ministru e ținut la putere de o coaliție dedreapta, extremă dreapta și ultrareligioși).

Benjamin Netanyahu se află, într-adevăr în cea mai ingratăpostură din toate mandatele sale (de ministru de Finanțe, ministrude Externe, de două ori premier). În septembrie, la AdunareaGenerală ONU, palestinienii își vor cere țara înapoi. Astăzi, înstradă, populația Israelului își cere și ea țara înapoi…

Medicul pediatru Mihai Craiu, despre copiii care stau în casă: „Am văzut o mulțime de manifestări…”