Cantitatea neglijabilă

Redactor:
Rodica Ciobanu
Cantitatea neglijabilă
Și ce frumos vorbeau în comunicate, despre colaborarea cu comunitatea locală! Ai fi zis că se vor apuca de treabă, abia după ce vor consuma aldămașul cu toată suflarea Pungeștilor, la crâșma din sat.

Și ce frumos vorbeau în comunicate, despre colaborarea cu comunitatea locală! Ai fi zis că se vor  apuca de treabă, abia după ce vor consuma aldămașul cu toată suflarea Pungeștilor, la crâșma din sat. Dar, cum a apus Ziua Națională a României, americanii de la Chevron și-au trimis, din nou, utilajele în localitatea-emblemă anti fracking, să foreze în căutarea gazelor de șist.  Peste două sute de protestatari au încercat să împiedice amplasarea platformei, dar au fost, la rândul lor, împiedicați de două sute cincizeci de jandarmi, care au luat pe sus vreo duzină, i-au băgat în dubă și i-au expediat la poliție, să le întocmească dosar penal. Sătenii așteptau, astăzi, să li se alăture simpatizanți din toată țara, însă drumul spre Pungești a fost închis. Ei retrăiesc, astfel, evenimentele de acum o lună, numai că, de această dată, Chevron, susținută necondiționat la cel mai înalt nivel, știe că se mișcă pe teren ferm și nu mai dă înapoi.

Situația de la Pungești scoate în evidență o realitate tristă și anume aceea că voința comunităților locale nu contează deloc pentru statul român și marile companii, cărora acesta le-a cedat resursele subsolului.

Locuitorii comunei vasluiene au organizat un referendum în care au spus NU explorării și exploatării gazelor de șist în perimetrul comunei lor. Au vrut să se blindeze cu încă unul, pe 24 noiembrie, dar au fost blocați de Prefectură, care l-a atacat pe cel din iunie în contencios administrativ, laolaltă cu referendumurile pe aceeași temă din alte 10 comune din județ. Coșmarul sătenilor din Pungești se va repeta, în curând, la vecinii lor, însă locuitorii Costineștiului, care, de asemenea, s-au pronunțat prin referendum în proporție covârșitoare – 92,69 la sută – împotriva extragerii gazelor de șist, îl trăiesc deja. La o socoteală superficială, sărim de suta pe care premierul Victor  Ponta o scuipă din vârful buzelor („Cu tot respectul pentru cei 20, 30 sau 100 de oameni mai înfierbântați, trebuie sa vedem care este interesul României”) și ajungem la câteva mii, iar, mai târziu, când harta neagră a gazelor de șist va fi complet hașurată, câteva zeci de mii de persoane, cărora fracturarea hidraulică le va afecta direct viața. Acestea sunt cetățeni ai nimănui, fiindcă statul român nu-i apără. Dacă își vor pierde afacerile, dacă micile cutremure produse de fisurarea rocilor le vor măcina casele, dacă va avea loc un accident ecologic nimeni nu-i va despăgubi.

Toți oficialii le spun cât de sigură este fracturarea hidraulică (pentru România nu s-a făcut încă un studiu de impact), dar, în caz de dezastru, nu există garanții. Marile companii tratează direct cu statul, iar statul – ce pretenții să mai ai de la el, când Victor Ponta și Traian Băsescu ne arată că ei sunt statul, la concurență. Cei doi nu pot să vadă oameni, ci doar marea masă fără chip, cohortele de pensionari, armatele de bugetari, legiunile de aleși locali, pe care încearcă să le manevreze după bunul lor plac. Protestatarii din Pungești reprezintă, pentru ei, o cantitate electoral neglijabilă, căreia jandarmii îi administrează corecții, tocmai fiindcă a avut neobrăzarea să se pună cu statul. 

 

Inchide