Caracal. Jurnal de campanie

Redactor:
Adrian Onciu
Caracal. Jurnal de campanie
Micul Pentagon. Casa de nebuni (61)

AMR 103. Număr zilele, minutele și secundele. Mult a fost, puțin mai este până pe 10 noiembrie. Îmi place aici, la sanatoriul din Neptun, unde fac tratament pe timpul verii. Stau la soare, trag pe nas nisip fin, mă joc cu lopățica, mă dau cu nămol și citesc presa progresistă (bravo băieți, sunteți buni!).

De plictiseală speculez pe marginea evenimentului de la Caracal. Când eram mic mi se spunea Columbo. Reușeam să dezleg orice rebus cu mult înaintea milițienilor. Nici nu-i de mirare că m-au sunat de la CNN, Sputnik și Fox News să-mi dau cu părerea despre situația din Caracal și despre nebunul de Ghiță. Vreau să cred că lucrurile au logica lor. Iar atunci când n-o au, prefer să tac, căci mai bine tac dacă nu-mi pot susține vorbele prețioase cu fapte concrete.

Așadar, s-o luăm sistematic, punct cu punct:

1) De când gașca lui Liviu a subordonat Justiția, pacienții nu se mai simt în siguranță. Ca simplu individ te poți trezi săltat de pe stradă și sechestrat în cine știe ce spital insalubru, plin de șobolani social-democrați.

2) După plecarea Codruței, polițiștii și procurorii au o permanentă stare de anxietate. Tremură la fiecare zgomot, sunt lipsiți de inițiativă și abia așteaptă să-și depună dosarul de pensionare. Inutil să precizez vinovații. Îi vedem în preajma Puterii.

3) La 112 se fac multe glume proaste, în general de către votanții Vioricăi (care, se știe, au discernământ diminuat). Asta nu constituie o scuză pentru Poliție. Dimpotrivă. Este o agravantă că nu știu să distingă între adevăratele victime și simpatizanții PSD.

4) Ghiță are o figură de psihopat căruia doctorii i-au greșit tratamentul (apropo, vreo demisie la Ministerul Sănătății?). Observația ar putea genera confuzie. Și Liviu avea față de sociopat, dar n-a omorât pe nimeni din câte cunosc. 

5) Anchetatorii au interes să arunce fumigene în ochii opiniei publice pentru a-i bulversa pe eventualii suspecți încă neprinși. Odată, când eram la bunici, am încercat să ard o găină într-un butoi de varză murată. N-a mers! A ars butoiul în întregime și găina a scăpat binemersi. Trăiește și în ziua de azi. Pe cine vor ei să prostească?!

6) Am un foarte mic sentiment de empatie când văd PSD-ul cum se zbate cu un picior în groapă. Vioricăi îi mai trebuie doar un bobârnac să cedeze psihic și să plece acasă, la Videle, cu coada-ntre picioare. Mă întreb ce fel de monstru o fi Ghiță dacă s-a dus la farmacie să cumpere medicamente pentru victima lui. Nu-l înțeleg! Eu oricând i-aș da bobârnacul ăla Vioricăi (deși, să fim serioși, mai tare l-aș trosni pe figurantul de Dan!).

7) Astfel de fapte abominabile ar fi fost de neconceput pe vremea lui Dacian și vor deveni practic imposibile dacă Ludovic ajunge pe cai mari. O spun cu toată responsabilitatea și greutatea funcției mele de șef al Statului paralel.

8) Am senzația că victimele lui Ghiță au ajuns la un spital din afara țării, cu complicitatea unor oameni din sistem. Nu m-ar mira ca respectivii să aparțină grupului de interese din jurul Vioricăi. Aștept confirmări de la Serviciul Psihiatric de Pază și Protecție.

9) Mă întreb dacă nu cumva Ghiță din Caracal și Ghiță din Ploiești sunt la fel de periculoși pentru societate.

10) Intenționez să câștig alegerile pas cu pas. Astăzi am mai făcut un mic pas.

În concluzie, scandalul ăsta cu răpiri, crime, dezvăluiri incendiare și bâlbe ale anchetatorilor îmi vine ca o mănușă. Am să urmăresc desfășurarea evenimentelor (cum altfel?) decât cu atenție și foarte multă îngrijorare.

(va urma)

×
Inchide