Cât te costă să devii Halep

Redactor:
Adrian Macarie
Cât te costă să devii Halep
Mult. Foarte mult. Și nu vorbesc despre miile de ore pe care un copil le petrece pe terenul de tenis în drumul lui spre performanță, ci doar de bani: lei, euro, dolari, depinde de ce are fiecare părinte

Pentru că în România, dacă se naște mâine viitorul Federer  sau o viitoare Halep, iar tata și mama nu au bani, o să „moară” talent. Drumul de la primii pași în tenis până la cei 441.000 de dolari câștigați de Simona pentru victoria de la Doha este atât de lung și atât de costisitor, încât foarte puțini îl parcurg.

Simona Halep a avut noroc. De două ori. O dată pentru că a fost înzestrată cu talent, cum vezi la puține fete din circuitul WTA  și, încă o dată, pentru că părinții ei au avut ceva bani. Machedoni din zona Constanța, ei au încercat să-l facă jucător pe fratele mai mare al Simonei. Au investit în el până pe la 11 ani, când, conștienți că nu are niciun viitor, au renunțat. Și s-au concentrat pe viitorul Simonei, evident mult mai talentată și mai determinată. Și nu regretă niciun moment.

Pentru alți părinți care simt că au un copil talentat și vor ca el să fie, peste ani, la fel de bun ca Simona Halep, iată cum arată, schematic,  o „rețetă” financiară.

Un copil începe tenisul la 5-6 ani. Prima investitiție este cea în echipament. Câteva sute de lei pentru două rachete, alte câteva sute pentru o pereche de pantofi și un trening și după ce ai cheltuit, foarte probabil în jurul a 1.000 de lei, descoperi că acesta a fost doar mizilicul.

Dacă vrei tenis de performanță pentru copilul tău, în primii patru-cinci ani trebuie ca el să joace tenis cel puțin de 3-4 ori pe săptămână, fie iarnă, fie vară. Asta înseamnă între 50 și 100 de lei plătiți unui antrenor, în funcție și de valoarea acestuia, pentru o oră de antrenament, și alți 30, sau poate 50, în unele locuri chiar 80 de lei (în special iarna, când trebuie să te antrenezi pe un teren acoperit de balon) pentru închirierea unui teren. Pentru că așa este în România. Cu câteva excepții – pentru că sunt și programe organizate de FR de Tenis, sau licee sportive susținute de Ministerul Educației – toate lecțiile de tenis din România sunt plătite din banii părinților. Iar în această fază, la primii ani, să zicem de pe la 6-7 ani, până pe la 11-12 ani, tenisul înseamnă pentru un părinte câte 3-400 de lei pe lună, antrenor plus închiriat teren plus, evident, câte 7-800 de lei pe echipament aproape la fiecare început de an: copiii cresc, pantofii de sport și hainele le rămân mici.

Odată cu trecerea anilor cresc și cheltuielile. De pe la 11-12 ani, în funcție și de cât de determinat este părintele, copilul o să se antreneze în fiecare zi – adică 6-700 de lei pe săptămână pentru antrenor și teren, aceiași bani pentru echipamente, dar apar cheltuielile suplimentare. De la această vârstă copilul merge la turnee în străinătate. Dacă el este pe tabloul principal în turneele ITF (Federația Internațională de Tenis) sau ETA (Asociația Europeană de Tenis) nu plătește pentru cazare și masă, dar plătește pentru transport până acolo și plătește, dacă vrea, pentru transport, casă și masă pentru antrenor.

Este adevărat, însă, că acesta este un program pentru părinții care au cu adevărat mulți bani și nu țin cont de cât cheltuiesc atunci când vine vorba despre viitorul copiilor. Cei care nu au la fel de mulți bani, dar își știu copilul talentat, nu îi iau antrenor privat, ci îl lasă să antreneze cu alți 2-3 copii, ceea ce înseamnă că și cheltuielile cu antrenorul și închirierea terenului scad de 3-4 ori. Apoi, când încep să meargă la turnee în țară sau străinătate caută, în general, turnee cât mai aproape de casă, unde se ajunge ușor cu mașina, nu iau cu ei niciun antrenor și se bazează doar pe talentul lor și pe sprijinul moral al părinților. Dar chiar și așa, tot vorbim despre câteva mii de euro pe an, sumă de care nu dispune oricine în România.

Din momentul în care copiii confirmă, ajung să câștige turnee și caută primele puncte WTA sau ATP, cheltuielile cresc exploziv. De pe la 16-17 ani ai, clar, nevoie de un antrenor privat – un antrenor român bun îți poate cere 2.000 de euro pe lună, plus cheltuielile legate de deplasarea la turnee (în 2010, spre exemplu, tatăl Simonei Halep spunea că numai drumurile la turnee și antrenorul o costă 50-60.000 de euro pe an – n.b.). Un antrenor străin, doar pentru că este străin – și există în sportul românesc un mare demnitar care a cerut pentru copilul lui jucător de tenis un antrenor străin – poate să coste și 4.000 de euro pe lună.

Un component al echipei de Cupa Davis a României plătea la un moment dat câte 5.000 de dolari pe lună („și este foarte puțin”, susținea el) unui antrenor străin, iar despre Simona Halep se spune că îi plătește belgianului care o antrenează acum cel puțin 2.000 de euro pe fiecare săptămână, apoi un procent de 10 la sută din câștigurile de la turnee și un alt procent, la fel de consistent, managerului. Doar că Simona își permite. A câștigat, deja, șapte turnee WTA, are premii de peste 2,7 milioane de dolari, probabil că mai câștigă alte sute de mii de dolari din contractele de publicitate. Numai că asta se întâmplă acum, când este jucătoare de Top 10, când câștigă turnee.

În 2006 sau în 2007, spre exemplu, când făcea primii pași în căutarea gloriei, a câștigat 441 de dolari (impozabil)  în primul an, respective 3.136 (impozabil), în al doilea an.

În 2008, an în care a jucat 11 turnee, a câștigat puțin peste 10.000 de dolari, bani din care s-au scăzut câteva mii de dolari taxe și impozite. Să presupunem că a rămas cu 7.000 de dolari, bani din care trebuia să-și plătească antrenorul, terenul de tenis și drumurile spre cele opt orașe din Europa în care a jucat în acel an. Este clar că și în 2008, la fel ca în 2006, 2007 sau în 2009 (an în care a câștigat aproape 25.000 de dolari), tot părinții o sponsorizau. Probabil că sprijinul lor financiar s-a oprit abia în 2010, an în care Simona câștigă peste 100.000 de dolari, dar ea era, iată, de patru în circuit pe banii părinților.

Este greu de spus, recunosc sincer,  dacă aceasta este o „rețetă financiară” unicat pentru ascensiunea unui jucător de tenis, pentru că sunt multe variabile – poate vorbim despre un copil atât de talentat, încât câștigă turnee valoroase în primul lui an – dar, în general, drumul unui jucător de tenis de la inițiere până la clasamentul profesioniștilor urmează cam aceleași jaloane și durează la fel de mult: 8-10 ani, timp în care zeci și zeci de mii de euro ies din conturile părinților pentru o investiție nesigură în viitor.

Sunt părinți fericiți, care văd că nu au dat banii degeaba, și ne gândim la părinții Simonei, la cei ai Soranei Cârstea, la cei ai lui Horia Tecău, sau Marius Copil sau Patrick Ciorcilă, dar sunt mult mai mulți părinți care au cheltuit, care au investit, dar care n-o să apuce să-și vadă copilul pe prima pagină a ziarelor sau în direct la TV.

Pentru că aceasta este marea necunoscută a tenisului: nimeni nu-ți garantează, când copilul tău de 5 ani intră pentru prima oară pe un teren, iar tu accepți, conștient, să plătești mii de euro an de an, că într-o zi o să aștepți, pe un aeroport, alături de sutele de fani, un CAMPION.

P.S. Și dacă nu mă credeți când spun că doar părinții plătesc, vă ofer această declarație uluitoare a Ruxandrei Dragomir, cea care a fost – atenție! – președintele Federației Române de Tenis între 2009 și 2013:  „Acum, fără să fiu critică la adresa României, pentru că eu îmi iubesc țara, nu știu ce merit ar avea România. Cred că ar trebui doar să se mândrească pentru că Simona s-a născut aici. Ea și-a găsit drumul singură, ajutată de familia ei”.

 

Inchide