• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

Cine pândește în spatele revoltei din Egipt

Cine pândește în spatele revoltei din Egipt
„Există popoare care prin firea lor se agită și se revoltă, dar egipteanul rămâne cu capul plecat toată viața lui pentru o bucată de pâine. (...) Poporul egiptean este poporul cel mai ușor de cârmuit din întreaga lume.

„Există popoare care prin firea lor se agită și se revoltă, daregipteanul rămâne cu capul plecat toată viața lui pentru o bucatăde pâine. (…) Poporul egiptean este poporul cel mai ușor decârmuit din întreaga lume. De îndată ce iei puterea, egiptenii îțiarată supunere, se umilesc înaintea ta și faci cu ei ce vrei. Șiorice partid politic care organizează alegeri și e la putere lecâștigă obligatoriu, fiindcă egipteanul trebuie să sprijineguvernul. Așa l-a creat Dumnezeul nostru”… Considerațiile acesteacinice aparțin unui personaj al marelui scriitor Alaa al-Aswani.Cartea – o frescă a societății egiptene – a fost publicată în 2002.Astăzi, egipteanul de rând, după 30 de ani de dictatură aFaraonului Moubarak și-a luat soarta în propriile mâini și a ieșiteroic în stradă, cu pieptul gol în fața tancurilor.

De zile întregi, protestatarii cântă: „Ya Moubarak Al-Saudyia fientizarak”! (O, Moubarak, Arabia Saudită te așteaptă”!)
Ce se întâmplă astăzi în Piața Tahrir este și semnul eșeculuipoliticii americane în Orientul Mijlociu. Chiar dacă n-a dat decâtun comunicat oficial în care cheamă la stabilitate în zonă (amtrăit să văd un Netanyahu echilibrat, laconic), Israelul are preadestule motive de îngrijorare. Efectul de domino de care se temeauYerushalayimul, Washingtonul și Riyadhul se cam produce. Au crezutcă dinastia Moubarak va fi eternă, deși au înțeles că fiul său,Gamal, nu are șanse să-i succeadă la președinție, au mizat pesupunerea egiptenilor, deși știau că sărăcia ticăie în Egipt ca obombă cu ceas.
Mohammad Mustafa El Baradei, descins în seara de 27 ianuarie de laViena și dispus să-și asume răspunderea viitoarei tranziții (desprecare secretarul de stat Hillary Clinton vorbește deja, bătându-iapropouri fine lui Moubarak), ar putea fi soluția ca pax americanainstaurată în regiune să mai dăinuie o vreme. Dar El Baradei nu eliderul opoziției, fiindcă în Egipt dictatura s-a străduit să nuexiste o opoziție formală, legal constituită. Și, în plus, ElBaradei n-a prea mâncat sish kebab cu protestatarii de astăzi. Uniidintre ei mărturiseau, de altfel, intervievați de Al-Jazeera, călaureatul Nobel pentru Pace a cam venit la masa pusă și n-a fostniciodată un opozant serios al președintelui.

Mai vehement s-a dovedit când i-a criticat pe americani pentruinvazia din Irak, de la înălțimea funcției de șef al AgențieiInternaționale pentru Energie Atomică. Numele lui Baradei a fostrostit prima oară prin 2009, într-un cerc de reformiști…livrești, ba chiar a patronat o fantomatică (și tolerată deautorități) Asociație pentru Schimbare. Adevărata și cea mai detemut opoziție în Egipt n-a apărut încă în lumina reflectoarelor.Frații Musulmani – cu toate aripile lor mai mult sau mai puținteroriste – sunt oficial în afara legii, mulți în închisori. Dar eise află în mijlocul protestatarilor, în Piață, în mijloculmanifestanților, furnizându-le hrană și apă, protejând bunurilecetățenilor de bandele de tâlhari. Au tactul de a-l încurajamomentan pe El Baradei să preia inițiativa. Pe de altă parte,”discipoli” ai Fraților Musulmani, activiști din Hamas, sestrecoară din Gaza, prin frontiera de la Rafah, ca să le dea și eiprotestatarilor o mână (armată) de ajutor.

Celălalt aliat de nădejde al americanilor în zonă, ArabiaSaudită, n-are altceva de făcut decât să ofteze și să se lase înmâna Celui de Sus – „Inshallah”. E drept că Regele Abdallah l-aîmbărbătat telefonic pe Hosni Moubarak, dar n-o să-l jelească dacăse duce și nici n-o să-l găzduiască, fiindcă nu e nevoie. (Dealtfel, soția președintelui Moubarak, împreună cu cei doi fii șifamiliile acestora sunt deja la Londra). În ce o privește, CasaSaud are probleme destul de gingașe de succesiune: regeleîmplinește 87 de ani, prințul moștenitor, fratele său, Sultan – 85.Un alt prinț pretendent din familie, care s-ar califica lasuccesiune, are și el vreo 77 de ani.
Deocamdată, în Egipt s-a instalat – cum se întâmplă în astfel desituații – degringolada. Nu trebuie neglijat faptul că, întredeținuții care au reușit să evadeze din crunta pușcărie Wadi ElNatrun, situată în deșert la aproape o sută de kilometri de Cairo,sunt militanți de frunte ai extremismului islamic.

Deși Poliția a fost retrasă de pe străzi și apoi trimisă din nouîn luptă, cheia problemei stă în mâinile Armatei. Care probabil cănu-și va asuma răspunderea de a-l mai ține la putere peMoubarak.
Îngrijorarea majoră a observatorilor – recunoscută sau nu – e aceeacă, fără președintele Hosni Moubarak – democrația născândăegipteană s-ar putea să aducă la putere, în viitoarele alegeri, ocoaliție fundamentalistă. Ceea ce (plauzibil și destul de probabil)va aprinde fitilul în întreg Orientul Mijlociu.

Inchide