• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

„Cineva trebuia s-o facă”

„Cineva trebuia s-o facă”
Pregătisem altceva pentru ziua de astăzi. Lucrasem o felicitare pentru cititori, cu elfi și animale cântătoare într-un Crăciun cartoon, care se dezvăluie smulgând o fâșie de ziar.

Pregătisem altceva pentru ziua de astăzi. Lucrasem o felicitarepentru cititori, cu elfi și animale cântătoare într-un Crăciuncartoon, care se dezvăluie smulgând o fâșie de ziar.

Și mă gândeam ce plăcut ar fi să poți răzui realitatea și săplonjezi, de-a binelea, dincolo, în lumile pe care ți le imaginezi.Dar realitatea nu te lasă și un bărbat a plonjat, în lumea asta, dela balconul Parlamentului României, în podeaua sălii de plen.Premierul, la tribună, și-a înghițit discursul, PreședinteleSenatului a apelat „112”, ședința s-a întrerupt, aleșii au săritdin bănci, înghesuindu-se în jurul rănitului,. „Cineva trebuia s-ofacă!”, a mai avut acesta puterea să spună, conform relatării unuimartor.

Exasperarea, revolta, neputința l-au împins pe angajatul TVR săcomită gestul extrem de a încerca să-și frângă gâtul, aruncându-seîn gol, afirmă comentatorii, unii trimițându-l la psiholog.

Eu cred însă că nu are ce căuta acolo. Tentativa suicidară a luiAdrian Sobaru pare atent chibzuită. Nu și-a dat foc în PiațaVictoriei, nu s-a cocoțat pe un stâlp de înaltă tensiune sau peacoperișul unui bloc (locuri comune pentru protestele radicaleindividuale), ci a ales amplasamentul de maximă vizibilitate. Doaracolo, în templul politicii, sub ochii liderilor de partide, aiîntregului guvern și ai tuturor televiziunilor, exact când primulministru își începea discursul pe fondul unei moțiuni de cenzură,gestul său avea mai multă relevanță decât o intoxicare accidentalăcu monoxid de carbon. Doar comis acolo ieșea din aria faptuluidivers și devenea știre de primă pagină, doar astfel depășea sferaindividuală, intrând în cea simbolică.

Nu a făcut saltul doar pentru sine, oricât de greu i-ar fi să-șiîntrețină familia și de fără speranță ar trăi, ci pentru semeniiîncercați de aceleași sentimente, pentru toți aceia care resimtgrija zilei de mâine ca pe o insuportabilă formă de opresiune și,după 20 de ani de la revoluție, strigă „Libertate!”. Pentruaceștia, cineva trebuia să o facă.

Aș vrea să cred că gestul lui Adrian Sobaru, care va face, fărăîndoială, înconjurul lumii, va răscoli conștiințele guvernanților,ale politicienilor, în general. Dar nu sunt semne în aceastădirecție. Emil Boc și ai lui au rămas, după dramă, să se treacăsinguri de moțiunea de cenzură. Era liniște, iar femeile deserviciu, chemate urgent, curățaseră sângele de pe mochetă.

Tags:
Inchide