• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

Costul Crimeii

Costul Crimeii
Ce se întâmplă în Crimeea? Un șantaj, o încercare de destabilizare a Ucrainei pentru a o împiedica să se apropie acum, în elanul post-Ianukovici, de UE și NATO. Costul unei intervenții este trecut într-un acord semnat de Ucraina, Rusia și SUA în urmă cu 20 de ani.

La destrămarea Uniunii Sovietice, Ucraina a moștenit al treilea cel mai mare arsenal nuclear din lume, mai mare decât cele ale Marii Britanii, Franței și Chinei la un loc. În 1994, a fost de acord să cedeze acest arsenal Rusiei, în urma unor negocieri mediate de SUA. Ucraina a primit atunci un ajutor financiar considerabil din partea americanilor și, foarte important, SUA, Marea Britanie și Rusia au devenit de la momentul semnării acordului garantul integritătății teritoriale a Ucrainei. Cele trei țări s-au angajat să asigure independența Ucrainei, să nu efectueze vreun act de agresiune la adresa sa și să protejeze țara de orice fel de agresiuni externe (de exemplu, prezența trupelor rusești în Crimeea, fără acordul Ucrainei). Acesta a fost Tratatul de la Budapesta, reconfirmat în 2009 de Obama și Medvedev, și de aici ar trebui să pornească orice discuție despre scenariile pentru Crimeea.

Practic, conform acestui acord, Rusia nu avea – nu are! – voie să intervină militar în Ucraina ori să încerce să anexeze vreo regiune ucraineană fără ca SUA și Marea Britanie să nu fie obligate să intervină militar pentru a proteja Ucraina. Așa cum arată Tratatul de la Budapesta, Putin nu poate interveni militar în Crimeea fără a declanșa o intervenție a marilor puteri occidentale. Or, toți actorii implicați realizează că nimeni nu are nimic de câștigat dintr-un astfel de scenariu.

Ce se întâmplă atunci în Crimeea? Un șantaj, o încercare de destabilizare a Ucrainei pentru a o împiedica să se apropie acum, în elanul post-Ianukovici, de UE și NATO. Nu a fost deloc o coincidență că tensiunile separatiste din Crimeea, dar și din alte regiuni rusofone din Ucraina au apărut imediat după ce Ianukovici, omul lui Putin, a fost îndepărtat de la putere, în locul lui venind un regim pro-european, care vrea să semneze urgent acordurile cu UE și, eventual, să reînceapă discuțiile cu NATO (după ce Ianukovici a impus o politică non-bloc).

Barack Obama a vorbit, vineri, despre „costul” unei eventuale intervenții militare rusești în Ucraina, fără să îi facă o „notă de plată” a priori lui Vladimir Putin. Costul vine tocmai din Tratatul de la Budapesta. Un alt cost ar putea veni din China, iar Putin știe că Beijingul se uită foarte atent la ce face el în Crimeea – într-o bună zi, poate se va simți și China obligată să intervină în Siberia de est, pentru binele chinezilor de acolo.

Așa cum arată lucrurile acum, riscul ca Pen. Crimeea să devină o nouă Osetia de Sud, Abhazia sau Transnistria se poate concretiza doar cu un moment (istoria ne arată că nu e nevoie de mai mult pentru un război) lipsit de orice brumă de rațiune și gândire strategică din partea lui Putin.

Ucraina, deși nu ar vrea să intervină militar în Crimeea, are o armată mai pregătită, cu capacități defensive mai solide decât ale Georgiei în 2008.

Pentru Putin, în acest moment, miza nu poate fi cucerirea sau anexarea regiunii autonome Crimeea, ci destabilizarea țării. Crimeea este importantă pentru Moscova doar făcând parte din Ucraina, pentru că este un instrument de control util și vedem asta foarte clar de câteva zile.  O dovadă a venit azi din partea Ministerului de Externe al Rusiei, care s-a anunțat „extrem de îngrijorat” față de ultimele evenimente din Crimeea și, mai mult, a acuzat Kievul că a destabilizat situația din regiune. O altă dovadă este faptul că, după ce Duma a aprobat în unanimitate solicitarea președintelui rus de a autoriza o intervenție militară în Crimeea, purtătorul de cuvânt al Kremlinului a fost trimis să spună că șeful său nu a luat încă o decizie.

Realitatea este că nici rușii, nici americanii nu au vreun interes să achite „costul Crimeii”, care va fi foarte mare, așa că ne putem aștepta ca tot efortul din perioada următoare să fie către evitarea acestei „note de plată”, dând impresia că s-a respectat și înțelegerea de la Budapesta, dar și că fiecare actor implicat și-a făcut jocul.

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis

Inchide