Cumpăna lui Tudorel

Redactor:
Marian Sultănoiu
Cumpăna lui Tudorel
Manipularea, minciuna și jumătățile de adevăr, o filisofie a dreptului politic pentru Tudorel Toader. Marian Sultănoiu arată cum au înghițit meandrele jocului politic imaginea unui profesionist

Ei, aș! În cazul lui Tudorel Toader, manipularea și minciuna, practicate fie pe de-a-ntregul, fie prin rostirea jumătăților/sferturilor de adevăr, constituie un fel de filozofie a „dreptului politic”, contorsionat și ghebos.

Speriați de amploarea criminală a consecințelor aplicării Legii recursului compensatoriu, liderii PSD – inclusiv Dragnea, de vreme ce Dăncilă i-a cerut lui Toader să rezolve problema, așa cum, deja, anunțase, marți, în Parlamentul European – au reacționat, anunțându-l pe ministru că așteaptă de la el soluția imediată.

Absolut convenabilă noua postură a ministrului, pentru liderii PSD, precum și posibilitatea ca el să devină, într-un fel sau altul, țapul ispășitor al întregii grozăvii, de vreme ce s-a dovedit refractar, până azi, la dispozițiile Kiseleff-ului de a pune în operă un OUG pe grațiere și amnistie.

Sperieturii pe linie de partid, i s-a adăugat și intervenția, din păcate, extrem de tardivă, a președintelui, care a cerut astăzi guvernului, să găsească soluții de corectare a legislației în discuție: „S-a discutat foarte mult despre delincvenți care au fost eliberați mai repede decât au avut sentința, în baza recursului compensatoriu. Această chestiune a fost posibilă în baza unei legi care este în vigoare. Siguranța cetățeanului român nu este negociabilă. Trebuie să tragem câteva concluzii și să venim cu măsuri care permit omului de rând să stea liniștit și să nu se teamă că un delincvent eliberat vine peste el„, a spus Iohannis

Zis și făcut. Tudorel s-a conformat, s-a concentrat și până să afle soluția, a ieșit la declarații, ca să exprime ce a înțeles el, după comiterea crimelor și jafurilor care au îngrozit populația României: anume că, statistica primită de la Administrația Națională a Penitenciarelor i-a arătat o scădere a populației penitenciare, o scădere a numărului celor condamnați, care au fost eliberați condiționat, o scădere a numărului celor care revin în penitenciar după ce au beneficiat de eliberare condiționată, o scădere generală a stării de recidivă, toate consacrând rezultanta unei comparații între anii 2018 și 2014.

Cum s-ar spune, Dumnezeu pe pământ…

Mai mult, ministrul a afirmat, demn și curajos, că Legea privind recursul compensatoriu a fost inițiată de către guvernul tehnocrat al lui Cioloș, fiind susținută și apoi votată și de parlamentari din PNL și din USR, fiind promulgată de președinte, fără sesizare la CCR.

Apoteotic, luându-i pe români de proști, ministrul – care minte fără să clipească, întrucât mi-e greu să cred că n-are habar despre ce vorbește – a susținut că prezumtivul criminal din Mediaș nu face parte din categoria celor care au beneficiat de recursul compensatoriu.

Ce fel de om să fie un ministru al Justiției, aflat pe funcție, într-o țară europeană, civilizată, la începutul lui 2019, care să toarne, plenar, în doar câteva minute, cel puțin două minciuni gogonate – potrivit explicațiilor celor care îl contrazic? Gogoși care l-ar face invidios inclusiv pe bătrânul Baron Munchausen?

Astfel, în legătură cu momentul inițierii legii de către guvernul tehnocrat, Raluca Pună, fost ministru al Justiției la vremea respectivă, spune că proiectul recursului compensatoriu, propus de ea în 2016 și abandonat în Parlament până la finalul legislaturii, a fost reintrodus de guvernul Grindeanu, pe 31 ianuarie 2017, în mandatul ministrului Iordache.

A fost adoptat în mai, același an, după ce fusese modificat „în mod fundamental”, în Parlament. Adică: „S-a extins beneficul compensatoriu de la 3 zile pentru fiecare 30 de zile consecutive executate în condiții neconforme, la 6 zile pentru fiecare 30 de zile, chiar dacă nu sunt consecutive; (…) s-a extins condiția de 3 mp la 4 mp,” spune fostul ministru.

Prună mai precizează că, atunci când Parlamentul a adoptat legea în discuție, Toader era ministru al Justiției – încă din 23 februarie 2017 – în guvernul Grindeanu și că „ar fi avut obligația să apere proiectul adoptat de executivul din care făcea parte, opunându-se modificărilor care au condus, astăzi, la consecințe grave pentru siguranța cetățeanului”.

În legătură cu afirmația lui Toader, potrivit căreia criminalul din Mediaș „nu face parte de categoria celor care au beneficiat de recursul compensatoriu”, vorbitorul este contrazis chiar de motivarea judecătorului care a dispus eliberarea condiționată, a individului, în mai, anul trecut: „Din pedeapsa aplicată, echivalentă cu 4748 zile, condamnatul a executat efectiv 3946 zile, ceea ce reprezintă 3/4 parte, din care 408 zile ca beneficiu conform Legii nr. 169/2017 – legea recursului compensatoriu”.

Astfel, deținutul de atunci a intrat în comisia de liberare condiționată mai devreme cu fracțiunea de 6 zile libere la 30 de zile de detenție în condiții improprii, cuantum care i s-a scăzut din pedeapsa totală.

Nimeni în țara asta nu poate crede că un magistrat/profesor/ministru, sub care o lege a văzut lumina Monitorului Oficial, nu mai știe despre ce vorbește, șocat fiind de grozăviile realității pe care propriul său dezinteres le-a generat.

Iar acest fel de a fi, lipsit de eleganță și curajul răspunderii, nu poate repara, în nici un fel, imaginea unui profesionist, tot mai încurcat și mai hăituit în meandrele jocului politic.

 

Inchide