Economia de pedeapsă și gorila invizibilă

Ce titlu tâmpit! ar zice premierul (după exasperarea cu Reuters-ul). Și asta încă nu-i nimic – i-aș replica – urmează textul.

Cifrele abțiguite ale nemuritorului Gherghina nu mă vor convinge că am ieșit din criza economică. Cu atât mai puțin că ne așteaptă un reviriment de ț la sută.

Mai inventiv decât debilii săi predecesori, guvernul Ponta a transformat economia României în economie de pedeapsă. Cum vine asta: modelul de creștere economică constă exclusiv din amenzi, taxe și impozite. Imaginația Executivului n-are bariere (proiectul Codului Rutier, bine împachetat etic, nu e decât o nouă sursă bugetară de venit, ca și scumpirea rovignetei, într-o țară cu câteva sute de kilometri de autostradă).

Medicul pediatru Mihai Craiu, despre copiii care stau în casă: „Am văzut o mulțime de manifestări…”

Apropo, guvernanții erau foarte deciși să încerce și cu cianură: până au ieșit indignații în stradă (speriindu-l rău pe Crin Antonescu și făcându-l pe Victor Ponta să dea în dedublare),  „Roșia Montană” era prinsă în documente ca „investiție prioritară”.

Înainte de a trece la subiect, vreau să lipesc pe gardul Cotrocenilor această frază a lui Milton Friedman (Dumnezeu să-l ierte): „Trimiteți orice guvern în deșertul Sahara și în cinci ani va rezulta o penurie de nisip”.

Subiectul e foamea. Furați de scandalurile din USL, ocupați cu maidanezii, concentrați să zăriți Opoziția pe scena politică, s-ar putea să nu băgați de seamă că ne dă târcoale.

E ca în vechiul experiment (1999) cu gorila invizibilă, povestit de marele psiholog Daniel Kahneman (Nobelul pentru Economie în 2002): Daniel Simons și Christopher Chabris „au turnat un scurt film, cu două echipe care făceau schimburi de pase cu mingi de baschet, o echipă purtând tricouri albe, cealaltă – tricouri negre. Cei care urmăreau filmul au fost instruiți să numere pasele efectuate de către echipa în alb, ignorând jucătorii în negru. Sarcina e dificilă și te absorabe cu totul. Pe la jumătatea filmului, o femeie costumată în gorilă apare în imagine, traversează terenul de joc, se lovește cu pumnii în piept și pleacă. Gorila este vizibilă timp de 9 secunde. Multe mii de oameni au văzut filmul și cam jumătate dintre ei nu au remarcat nimic neobișnuit. Sarcina continuă – și mai ales instrucțiunea de a ignora una dintre echipe – provoacă orbirea (…) Privitorii care nu au perceput gorila, siguri că aceasta nu a existat în film, nu-și pot imagina cum ar fi putut să le scape un eveniment atât de șocant. Studiul cu gorila ilustrează două fapte importante legate de mințile noastre: putem fi orbi în fața evidenței și suntem, de asemenea, orbi față de propria noastră orbire”.