• Publicat:
Puterea Gândului

Greață la PSD

Greață la PSD
Multă lume, la stânga politică, pare să fi intrat în depresie. Să fie bântuită de ideea sinuciderii politice... Desigur, în contextul unei agitații telenovelistice.

Printre personajele comediei de mai sus, construite pe partitura „trăiam, oricum, vremuri infernale cu Vasilica la timonă, dar acum, că e și prezidențiabil oficial, suntem pe fundul prăpastiei”, se află, în ordinea mulțimii lor: primarii, nemulțumiți că li s-au tăiat banii, prin manevre bugetare, la început de an, și că, ce să vezi, dacă Dăncilă nu le dă, acum, sumele înapoi, nici ei n-au să pună osul la treabă în campanie; grupul apropiaților lui Dragnea, din partid, care se declară, prin portavocea „Ștefănescu”, cuprinși de o greață infernală, ca urmare a aplicării unor manevre abrupte în stabilirea prezidențiabilului oficial; restul trupei disidenților anti-Dragnea, rămașii în partid din motive personale – Stănescu, Buzatu, Firea; Tăriceanu și susținătorii săi din ALDE, care continuă să pună condiții pentru „o bună guvernare”, din postura lor de repetenți electorali, extrem de supărați că PSD nu și-a dorit un candidat unic al alianței, în persoana lui Călin Popescu Tăriceanu, Kiseleff-ul tupeist preferându-o, totuși, pe Dăncilă.

Eu cred că în toată această distribuție, există personaje îmbătrânite în „rele” politice, oameni vechi, care au trăit și trăiesc, bine-mersi, din banii contribuabilului, redistribuiți în politichie, indivizi care ar fi trebuit să învețe ceva, vrând-nevrând, din meandrele fenomenului

Numai că ei arată dimpotrivă: pierduți în decor, pur și simplu!

Întrucât că nu poți să ai intenții „ferme”, „decisive”, „finale”, fără ca, mai întâi, să le gândești cu aplecare, pentru ca să te repliezi rapid, ulterior, înțelegând fundătura spre care te îndrepți.

Nu poți să spui că primarii, rămași fără bani după „elaborarea” și adoptarea Legii bugetului 2019- lasă că în anii precedenți, tot felul de „îndestulări” bugetare, pompate în administrația locală, au intrat în buzunarele primarilor prin majorări substanțiale ale propriilor salarii, până acolo încât oamenii mai treceau prin primării doar ca să semneze statele de plată și să-și încaseze veniturile, după care puneau, la loc, lacătele pe ușa primăriilor falimentare și plecau acasă – și-au pus în cap să o trântească pe Dăncilă, în lupta pentru Cotroceni.

Ca să ce?! Ca PSD să piardă, fără drept de apel, și președinția după europarlamentare? Ca reculul acestor ratări succesive să slăbească partidul, în fibra lui, urmând ca localele din primăvara următoare să se transforme într-un fiasco absolut, iar primii care vor afla asta să fie chiar aleșii partidului din teritoriu?!

Eu nu cred că există vreun primar – cu excepția (probabil) a lui Robert Negoiță, a Gabrielei Firea, a unora de prin Vaslui, Olt sau Teleorman -, care să nu-și lege propria funcție de soarta partidului, implicit a prezidențiabilului Dăncilă.

În consecință, nu cred că-și vor duce gândul „sinuciderii politice” până la capăt.

Tot așa cum nici ALDE n-o va face – și când spun ALDE mă refer la conducătorii partidului, de la Tăriceanu la Vosganian -, fiind conștient că, odată ajuns la trei procente în sondaje, nu sinuciderea politică ar trebui să-i preocupe, ci supraviețuirea. Și cum să supraviețuiești, dacă nu ca un vagon la remorca PSD.

Astfel încât, temerile lui Paul Stănescu, gen „Viorica Dăncilă ar trebui să se gândească la viitorul alianței!”, sunt total lipsite de substanță.

Și dacă Tăriceanu și compania nu-și vor mai da voturile social-democraților, în Parlament, cui le vor da? PNL? USR? UDMR? Sau cui?

Sigur că Popescu Tăriceanu se va înscrie în cursa pentru Cotroceni, pentru a-și menține trupa în atenția publică. Fără această candidatură, partidul său va ajunge, până în toamnă, la un singur procent electoral. Poate nici acela întreg…

Despre valurile pe care le face Vosganian, precum și despre ultimatumurile rizibile pe care le tot anunță, am mai scris, deci nu e cazul să reiau.

Cât despre falanga anti-europeană din PSD, declarată ca „apropiați ai lui Dragnea”, implicați în manifestări/jocuri/declarații tendențioase, ca să nu spun periculoase pentru starea, echilibrul și viitorul partidului, ca formațiune de stânga, europeană, nici ea nu cred că vrea, cu tot dinadinsul, să se sinucidă politic.

Deoarece n-au stofă de martiri, vorba unui personaj din România.

P.S. Am scris aici, cu ceva timp în urmă, că o candidatură la Cotroceni îi va fi fatală Vioricăi Dăncilă. Că i-ar fi mai bine să o arunce în luptă pe Firea, candidat cu mai multe șanse, la această oră, potrivit sondajelor.

Ideea e că, și dacă pierdea Firea, și dacă pierde Dăncilă, eșecul la prezidențiale foarte posibil să fi fost decontat de președintele partidului.

Așa că, dacă tot e să pierzi, mai bine pierzi pe mâna ta.

Inchide