Patriarhul Ecumenic își semnează astfel Pastorala de Paști din anul acesta: „Fanar, Sfintele Paști 2019, Bartolomeu al Constantinopolului, Fierbinte rugător către Hristos cel Înviat”.
Acest blând arhipăstor e socotit vândut ereticilor și scos de la pomenire de către monahii radicali din Sfântul Munte, pentru relația sa de frăție cu Papa Francisc, pentru convocarea Sinodului Panortodox, pentru ostenelile sale ecumenice. (Același tratament i-a fost aplicat și unuia dintre iluștri săi predecesori, Athenagoras, care în 1965 i-a dat frățeasca îmbrățișare Papei Paul al VI-lea). De pe atunci flutură deasupra mănăstirii Esfigmenu înfricoșatele cuvinte „Ortodoxie sau moarte”.
Și astăzi, în viul dimineții Învierii, zeloții de la Esfigmenu stau tot sub semnul morții, bineștiind, în inimile lor rugătoare, că Ortodoxia e viață.
„Experiența Învierii ține de nucleul identității ortodoxe. Prăznuim Învierea Domnului nu doar la Sfintele Paști și în perioada pascală, ci în fiecare Duminică și la fiecare Sfântă Liturghie, care este întotdeauna un praznic de lumină”, scrie Bartolmeu în Pastorala sa. „Viața creștină, în toate dimensiunile ei, în cultul divin precum și în viața și mărturia noastră în lume, poartă un duh pascal și este mișcată de biruința asupra morții a lui Hristos cel Înviat și de așteptarea împărăției Sale veșnice”.
Icoana acestui duh pascal e și imaginea Patriarhului Ecumenic lângă Suveranul Pontif, după cuvântul Mântuitorului: „Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una.” (Ioan 17,21).
Unirea Bisericilor nu se va înfăptui în vremea vieții noastre, dar nu înseamnă că trebuie să ne pierdem speranța, a cărei lumină neînserată ne-o dăruim astăzi:
Hristos a înviat!