Lelia Munteanu
10.04.2016
Puterea Gândului

Lelia MUNTEANU: Rusia – amanta înșelată care dorește o lume mai bună?

Lelia MUNTEANU: Rusia – amanta înșelată care dorește o lume mai bună?
Brookings Institution e un vechi și influent think tank american. Clifford G. Gaddy e un cunoscut analist economic, specializat în spațiul rus. Și-a intitulat editorialul "Sunt rușii, de fapt, în spatele Panama Papers?"

Dacă n-ar fi vorba despre Brookings și despre Clifford G. Grady, n-aș risca – în noianul de teorii ale conspirației – să reproduc ceea ce, deocamdată, e doar o construcție logică.

Ce spune Grady? Pornește de la constatarea că, până acum, Panama Papers pare un film ieftin de spionaj. Persoana care a furnizat cele peste unsprezece milioane de documente  Süddeutsche Zeitung (pe care sutele de jurnaliști de investigație care prelucrează informațiile nu se arată curioși s-o identifice) nu pare deloc una singură – amanta înșelată care își dorește o lume mai bună, cum lăsau unii să se înțeleagă. Demersul e mult prea complicat ca să nu aibă în spate un întreg serviciu specializat.

Unii, între care mă număr, presupun că Statele Unite nu sunt străine de această operațiune. Grady crede, dimpotrivă, că e mâna rușilor, mai precis a Serviciului Federal de Monitorizare Financiară, aflat în subordinea directă a președintelui Putin. E vorba despre o instituție de intelligence financiar, „recunoscută ca fiind cea mai puternică din lume, având monopol în ce privește informațiile legate de spălarea de bani și zonele offshore”.

Iată și argumentele. Putin este, de departe, vedeta dezvăluirilor.  Însă acestea nu probează o legătură directă cu el. Presupuneri despre averea sa fabuloasă se tot fac de ani de zile, iar Panama Paper nu-i creează președintelui Rusiei prejudicii serioase, de felul celor pe care le creează și le vor crea liderilor din democrațiile vestice. Absența informațiilor relevante despre americani, fapt care le atrage suspiciunea că ar fi în spatele acestei afaceri, e parte a acestei inteligente operațiuni rusești.

Documentele pot servi eventual unor țări marginale pentru a-și incrimina politicienii corupți, vor distruge câteva cariere și câteva destine, vor alimenta curentul anti-sistem, dar adevăratul scop al Panama Paper e de a transmite un mesaj liderilor euroatlantici care ar fi putut fi menționați în documente, dar nu sunt, susține Grady.

E vorba despre un șantaj subtil, o lovitură redutabilă:”Pentru ca informațiile să funcționeze ca armă de șantaj, trebuie ținute secret. Odată dezvăluite, ca în cazul Panama Papers, devin inutile pentru șantaj. Valoarea lor e distrusă”. Tocmai de aceea, mesajul pe care îl transmit ar fi următorul: „Avem informații și despre ticăloșiile voastre financiare. Știți asta. Le putem păstra secrete, dacă veți colabora cu noi. Cu alte cuvinte, cei menționați public nu sunt țintele. Cei care nu sunt menționați sunt țintele”. (The Guardian declarase că majoritatea celor unsprezece milioane de documente vor rămâne confidențiale).

Scopul lui Putin nu este de a distruge – adaugă Clifford G. Grady – ci de a controla.

O cheie îndrăzneață de a citi Panama Papers. Încă nu îndeajuns argumentată, cum nici varianta Statele Unite nu este încă. Oricum, cea mai mare scurgere de informații financiare din istorie nu putea fi opera unei amante înșelate de Mossack sau de Fonseca.
 

Inchide