Nevrednici la putere

Redactor:
Lelia Munteanu
Nevrednici la putere
Un comentariu semnat de Lelia MUNTEANU

Confuzie și paradox – astfel caracteriza Peru fostul candidat la președinție (în alegerile din 1990) Mario Vargas Llosa.

Laureatul Nobel pentru Literatură a oferit, povestindu-și campania (El pez en el agua, „Peștele în apă”, 1993), imaginea pateticei sale patrii, care astăzi, după un sfert de secol, nu e cu mai nimic modificată. (Glumind cu ziariștii, vorbise la un miting electoral despre președinția Republicii Peru ca despre cea mai periculoasă meserie din lume).

Frazele lui Llosa sună dureros astăzi în urechile noastre de români:

„Poate că nu-i tocmai exact să afirm că-mi iubesc țara. Adesea o detest și mi-am promis din tinerețe, de sute de ori, să trăiesc pentru totdeauna departe de Peru, să nu mai scriu niciodată despre el și să-i uit aberațiile. Dar adevărul e că nu m-am îndepărtat niciodată de Peru și că țara a fost pentru mine, fie că mă aflam acasă, fie în străinătate, un motiv constant de adâncă mâhnire. Nu mă pot elibera de Peru: când nu mă exasperează mă întristează și, uneori, simt și una și alta. Mai ales de când văd că restul lumii se interesează de cataclisme, de recorduri în materie de inflație, de activitatea traficanților de droguri, de abuzuri la capitolul drepturile omului, de masacrele teroriste ori de isprăvile guvernanților. Și că se vorbește despre Peru ca despre o țară grotescă și oribilă, ce moare încetul cu încetul din pricina incapacității peruanilor de a o guverna cu un minim de bun simț. Când am citit în eseul lui George Orwell că Anglia este o țară de oameni buni cu (oameni nevrednici la putere), îmi amintesc că m-am gândit cât de bine se poate aplica definiția aceasta Perului. Pentru că există printre noi oameni capabili să facă ce au făcut, de exemplu, în ultimii zece ani spaniolii în Spania, dar oamenii aceștia s-au ocupat rareori de politică, aceasta rămânând aproape totdeauna în Peru în sarcina celor mediocri și în majoritate corupți”.   

Mario Vargas Llosa invocă „faimoasa metodă a instituției peruane: a amâna lucrurile la nesfârșit, până când interlocutorul se plictisește să mai insiste”, omniprezentă și în instituțiile românești.

Întors aseară la Lima, după o zi obositoare la poarta Amazonului, Papa Francisc s-a întâlnit cu liderii politici și ai societății civile, cu membri ai corpului diplomatic. În prezența președintelui Pedro Pablo Kuczynski – care era cât pe ce să fie înlăturat de Parlament din cauza așa-numitei Afaceri Odebrecht (numele unei companii braziliene care, încă din vremea când era ministru al Economiei, l-a mituit cu milioane de dolari în schimbul unor contracte preferențiale – Suveranul Pontif a vorbit minute în șir despre flagelul corupției.

Cât despre fostul contracandidat al lui Llosa la președinție, Alberto Fujimori, care a câștigat și a condus Peru timp de zece ani, din 1990 în 2000, acesta a fost întemnițat pentru corupție în anul 2005, cu o sentință de 25 de ani. De Crăciun, președintele Kuczynski l-a grațiat pe motive de sănătate, în realitate având mare nevoie de sprijinul fujimoriștilor din Parlament. 

Inchide