Noi, broscoii surzi

Pentru că s-a vorbit zilele acestea despre un mare gânditor francez, Alain Finkielkraut (agresat sâmbătă la Paris de antisemitismul feroce al unor „veste galbene” și protejat de bunul simț al altor „veste galbene”), mărturisesc că e un autor pe care l-am citit cu delicii.

Un scurt eseu, publicat pe la începutul mileniului, mi s-a înfipt în minte ca un țăruș de argint. E și alegoria statutului nostru, al cetățenilor mărunți striviți de pletora de activiști și propagandiști care ne vor cu tot dinadinsul binele. Titlul textului: „Broscoii din Tiergarten”.

În parcul din proximitatea grădinii zoologice („Tiergarten”) din Berlin, se desfășura anual – sub deviza „Pace, Bucurie, Clătite!” – generoasa „Loveparade”, un mare concert de muzică electronică menit să celebreze dragostea și solidaritatea universală.

În dimineața de după concert, „iepurii, veverițele și batracienii din Tiergarten erau strânși cu lopata, cu timpanul spart de decibeli. Broscoii care supraviețuiau rămâneau surzi”.