Marian Sultănoiu
14.12.2012
Puterea Gândului

Noua Elodia

Noua Elodia
Vorba unui comentator al privatizării Oltchim: „Sper că Diaconescu nu e dus așa de tare cu căpuțu'', încât să fi făcut asemenea ofertă fără să aibă banii strânși în pușculiță".

Vorba unui comentator al privatizării Oltchim: „Sper că Diaconescu nu e dus așa de tare cu căpuțu’, încât să fi făcut asemenea ofertă fără să aibă banii strânși în pușculiță”.

Da. Orice se poate spune acum, însă, din punct de vedere politic, Dan Diaconescu a jucat extrem și a câștigat, împotriva tuturor rezervelor noastre. A făcut circ, a explodat „minutul de aur” al televiziunilor, a adus MEC-ul pe platou, și-a atribuit rolul principal într-un show live, marca OTV, a transmis mesajele necesare pentru a dovedi electoratului că nu bate câmpii. Ce-l scoate din mulțime pe acest om este faptul că s-a imunizat în fața criticilor, a miștoului contemporanilor, a neîncrederii generate prin felul său de a trăi la marginea absurdului, de multe ori a penibilului „produs” chiar de formatul emisiunilor sale. Nu-l doare populismul de care dă dovadă, nu-l face să lăcrimeze demagogia, mută bine cu naționalismul. Electoratul său îl susține necondiționat.

Dacă, din punct de vedere economic, victoria de azi seamănă cu nodul unui ștreang, de care-l poate scăpa numai existența reală, în preajma sa, a unui megainvestitor – care să scoată din buzunare peste o sută și ceva de milioane de euro, la minut, iar pe termen scurt un miliard-două -, ca politician, „nebunia” sa începe să producă.

Mai mult, adversari politici de calibru au sporit, prin comentariile lor, impactul unei „victorii morale”, a unui „experiment reușit” în care „adevăratul politician arată poporului calea și nu doar spatele”. Prin intervenția sa, părtinitoare și nejustificată în calitate de premier, considerându-i oferta drept „exotică”, Victor Ponta i-a dat apă la moară lui Diaconescu în exercițiul de a-și dubla doza de populism, aproape justificat într-o atare împrejurare. Imaginea de „singur împotriva tuturor politicienilor” a început să producă efecte și, dacă implicarea lui în privatizarea Oltchim nu a fost doar o manevră populistă scăpată de sub control, care i-ar putea „rupe gâtul” una-două, DD va beneficia de sporirea substanțială a portofoliului de simpatie.

Alături de Ponta, mulți alți politicieni malițioși au devenit, fără să-și dorească, agenți electorali ai lui Diaconescu, din pricina unui ton prea ironic și fără rezerve. În contrapartidă, DD pare acum „cel bun”, „cel darnic”, „cel frumos”. De astăzi, Diaconescu se poate legitima ca „politician jucător” în fața oricărui adversar. El va spune că a trecut dincolo de promisiunea electorală, de obicei adânc înmormântată după fiecare vot al ultimilor 20 de ani, și a arătat că poate. În noiembrie, DD ne va trimite tuturor vederi cu Oltchim, pe spatele cărora o să scrie: „Poporul DD” vă urează sărbători fericite. Ne întâlnim la alegeri, la privatizarea Tarom, la privatizarea CFR Marfă, la privatizarea Poștei”.

Și, să dea Dumnezeu să fie doar atât…

P.S. Apropo. Vă dați seama ce-ar însemna s-o găsească pe Elodia, tocmai acum?!

Inchide