• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

O demisie întârziată

O demisie întârziată
Nimeni nu-și dorește la conducerea principalului serviciu de informații o persoană care prezice catastrofe teroriste și aruncă propria-i răspundere pe spinarea țapilor ispășitori.

Domnul George Maior ar fi putut demisiona de la șefia SRI în momentul în care noul președinte al României, Klaus Iohannis, și-a luat funcția în primire. Domnia sa a optat însă pentru o soluție politicianistă: și-a depus mandatul, lăsându-l pe președinte să delibereze și să ia o decizie în locul său. A procedat ca eroii operetelor politice dâmbovițene care declară, emfatic, că se pun la dispoziția țării, sperând ca țara să aibă nevoie de ei. De data aceasta n-a mai avut! „Își va forma președintele o opinie despre felul în care ne-am exercitat mandatul și va lua, desigur, domnia sa, o decizie în conformitate cu ceea ce va vedea”, spunea dl Maior cu două luni în urmă. În lumina acestei declarații, nu a demisionat, ci a fost demis.

Ar fi putut demisiona chiar mai înainte, atunci când a constatat că, în pofida comunicatelor alarmiste și a  bunăvoinței arătate de parlamentarii din Comisia SRI, nu poate să umple „golul legislativ” creat prin declararea legii prelucrării datelor personale și a cartelelor prepay ca neconstituționale, ceea ce ar fi produs „consecințe grave, greu de anticipat, asupra securității naționale”.

Dl Maior nu a încercat să umple vidul măcar cu vechile instrumente, ci a procedat ca un politician: a trecut la presiuni. A folosit sângerosul episod Charlie Hebdo ca să forțeze reluarea legilor neconstituționale în Parlament și a pus CCR la stâlpul infamiei. Uitând că este directorul unei instituții dintr-un stat de drept, nu dintr-unul polițienesc, dl Maior a scos Curtea Constituțională vinovată pentru „catastrofa” care o să vină.  „Vreau să avertizez foarte serios că există o răspundere și morală, undeva în stat, în legatură cu securitatea națională a cetățenilor români, nu a statului, nu mai vorbesc de stat și că, la momentul unei catastrofe, voi ști spre cine să arăt cu degetul. Cineva se joacă cu lucruri foarte mari, pe care fie nu le înțelege, fie dintr-o rea-credință le abordeaza în acest fel”, afirma domnia sa, în urmă cu câteva zile.

În lumina acestei declarații, era firesc ca dl Maior să fi fost demis ori să fi demisionat, deoarece nimeni nu-și dorește la conducerea principalului serviciu de informații o persoană care prezice catastrofe teroriste și aruncă propria-i răspundere pe spinarea țapilor ispășitori. Doar politicienii fac asta – vezi sperietoarea „Dacă îl alegeți pe Iohannis, vă taie pensiile”.

În fine, discursul lui George Maior și al deputatului Sebastian Ghiță, secretarul Comisiei parlamentare SRI, seamănă așa de bine că nu mi-e clar cine pe cine a copiat. Iată ce zicea parlamentarul, cu cinci zile în urmă: „Dacă o să se întâmple ceva rău, cine o să răspundă, domnii de la Curtea Constituțională? Îi arătăm cu degetul? Ce putem să le facem? Doamna Gorghiu, domnul Orban? Nu cumva sunt iresponsabili politicienii care au atacat la Curte această lege?”. 

Având în vedere evidentele afinități ale dlui Maior, cred că într-un partid politic – poate PSD, poate chiar acela pe care îl va face dl Ghiță – își va găsi menirea, dacă nu cumva, obosit de atâtea amenințări naționale, va pleca, într-o sinecură să se energizeze un pic.

Inchide