O mică manipulare: remanierea Guvernului

Privind la Traian Băsescu din perspectivă pedelistă, așteptândun răspuns la întrebarea «ce ministru pică?» este echivalent cuîncercarea de a înțelege toate schemele posibile ale unui joc denoroc și a o intui pe cea câștigătoare. Întreaga problemă aschimbării guvernului are la bază voința unilaterală statornicităla Cotroceni, iar scopul discutării până la epuizare a temeiremanierii a fost deja atins.

Medicul pediatru Mihai Craiu, despre copiii care stau în casă: „Am văzut o mulțime de manifestări…”

Pentru PDL, înlocuirea unui Șeitan, incapabil să-și explicesieși propriile idei, unui Vlădescu, ale cărui calcule dau totul peminus, sau ale unui Dumitru, care așteaptă încă să se facăprezentat, nu înseamnă nimic. Nici schimbarea întregului CabinetBoc nu va duce la stoparea căderii în hăul sondajelor. Tot ce arputea rezolva pentru pedeliști o eventuală remaniere sunt micileschimburi de funcții și rocadele de influență în câteva domenii. Ceîi desparte pe mai nou-ireconciliabilii Adriean Videanu și CezarPreda? În niciun caz averile, căci de bani nu duc lipsă nici unul,nici celălalt. Nici disputele ideologice, atât timp cât PDL-ul esteun partid a cărui doctrină e supunerea oarbă față de un singur om.Ceea ce dorește deputatul Preda de la ministrul Videanu nu eportofoliul Economiei, ci funcția de prim-vicepreședinte, cegarantează drepturi imprescriptibile la supunerea pedeliștilor derând. Cam aceeași miză este disputată și între tabăra Elenei Udreași cea a lui Vasile Blaga. Cu diferența că lupta pentru puteredintre cei doi nu va fi oprită de nicio schimbare de guvern. Poatecă nu întâmplător niciunul dintre cele două nume nu apare în niciunscenariu al remanierii.

Cel care va aduna grosul câștigului este însă cel care dă tonul.Pentru Traian Băsescu, amenințarea cu schimbarea miniștrilor afuncționat ca o rotiță în mecanismul prin care și-a menținutcontrolul asupra partidului. Iar tactica sa preferată a dat roade.Dacă, pe de o parte, a permis și încurajat criticarea lui Emil Bocprin portavocile din Parlament și de la Bruxelles, pe de altăparte, i-a dat mână liberă premierului să-i pună la punct peinsurgenți. Reacția deputatului Sever Voinescu pus la zid deBăsescu, în public, după ce, mânat de „băsescianism”, și-a jucatrolul de reformist în scenografia stabilită la Cotroceni, esteemblematică. Mesajele contradictorii cu care și-a bombardatpartidul și confuzia rezultată din acestea l-au asigurat pe TraianBăsescu că masa pedelistă rămâne o plastilină și că, avândcontrolul asupra partidului, nu doar asupra guvernului, are încontinuare domnia garantată. Din acest punct de vedere, întreagadiscuție asupra moțiunii și-a atins deja scopul. Că înlocuireagarniturii Boc va avea loc mâine, peste o săptămână, o lună sau unan, nici nu mai contează. Principalul ei obiectiv a fost acela de acrea, pe de o parte, presiune și teamă asupra miniștrilor, iar pede altă parte, confuzie în rândul celor care contestă Executivuldin interior.

Că remanierea ar putea fi doar praf în ochi o poate confirma sauinfirma mult trâmbițata întâlnire, în cadrul căreia Boc și suita deminiștri își prezintă portofoliile prin plusuri și minusuri. E greude conceput cu ce argumente pentru păstrarea în funcții pot veni înfața parlamentarilor fiecare dintre miniștri. Sau cum se poate faceo evaluare comparativă între ministere. Dovadă în plus că întreguldiscurs al remanierii nu trebuie luat prea mult în serios.