• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

„Obama, primul președinte evreu”

Pe coperta ultimului număr al hebdomadarului american „New York" - ceafa lui Barack Obama, care poartă pe cap o kippa albă, și explicația, cu litere de-o șchioapă: "Primul președinte evreu".
Pe coperta ultimului număr al hebdomadarului american „New York" - ceafa lui Barack Obama, care poartă pe cap o kippa albă, și explicația, cu litere de-o șchioapă: "Primul președinte evreu".

Pe coperta ultimului număr al hebdomadarului american „New York” – ceafa lui Barack Obama, care poartă pe cap o kippa albă, și explicația, cu litere de-o șchioapă: „Primul președinte evreu”. Revista conține o amplă analiză, în cheie quasi- ironică, a relațiilor americano-israeliene din mandatul actualului președinte. Autorul, John Heilemann, amintește că șocanta formulă aparține profesorului Abner J. Mikva, care ii asigura pe alegători că, odată ce se va instala în Casa Albă, Obama va fi atat de favorabil Israelului încat va fi perceput ca primul președinte evreu. (Mikva merită o paranteză. Fost consilier al lui Clinton, implicat în campania lui Obama, el i-a dat acestuia un sfat pe care prezidentiabilul l-a urmat cu succes: ascultă cu atenție inflexiunile predicatorilor . In timp ce se bătea cu Hillary Clinton pentru a obține nominalizarea în propriul partid, Obama a tinut un speech în Manning (Carolina de Sud), în fața unei adunări de democrați de culoare. Nu le-a transmis decât o idee: candidez, fiindcă sunt sigur că voi câstiga. Însă a repetat fraza ritmat, cadențat, precum preoții afro-americani. Rezultatul a fost spectaculos – mulțimea, hipnotizată, a strigat: Amin!).

Dar profesorul Abner J.Mikva a fost, în entuziasmul său, bine temperat. In editorialul „Obama si evreii”, Chicago Jewish News, încă din 24 octombrie 2008, scria fără echivoc despre cel de-a 44-lea președinte, citând o sursă irefutabilă care însă dorea să-și păstreze anonimatul: „Evreii l-au creat. Oriunde te-ai uita, găsești o prezență evreiască”. Mă întreb ce-o fi scris Chicago News la alegerea lui Clinton sau a juniorului Bush. Fiindcă – până la Adunarea Generală AIPAC si discursul în Congres de a doua zi al lui Netanyahu, Barack Obama si echipa sa de consilieri au încercat să se păstreze cât s-a putut mai echidistanți în acțiunile de mediere ale negocierilor iraeliano-palestiniene.

Astăzi însă (19, ora Bucureștilor), în fața Adunării Generale a ONU, Mahmoud Abbas va rosti un discurs în care va cere statelor membre să-l susțină în efortul de a obține pentru Palestina – (adică Gaza și Cisiordania, cu capitala preconizată în Ierusalimul de Est) – statutul de membru cu drepturi depline, convins fiind că de partea lui are 126 din cei 193 de membri. Deși a încercat, până în ultimul moment, să-l convingă să renunțe la cererea sa și să se întoarcă la masa tratativelor cu Israelul, președintele Obama n-a avut succes.

Ar fi fost și greu, ținând cont de faptul că, în fulminantul discurs în fața Congresului american, la sfârșitul lui mai, premierul israelian a identificat inflexibil – inacceptabil pentru partea palestiniană – premisele oricărui dialog: 1) recunoașterea statului Israel, ca o condiție obligatorie, preliminară; 2) excluderea Hamas de la masa tratativelor; 3) Ierusalimul – nedivizat, capitală a Israelului; 4) nici o șansă întoarcerii refugiaților.

Și Bibi Netanyahu va susține astăzi un speech la ONU. Ce va spune e ușor de anticipat – cât va fi de patetic depinde de ultimele înțelegeri cu Franța și Marea Britanie. Cele două, alături de SUA, Rusia și China sunt membri permanenți ai Consiliului de Securitate. Sarkozy a apucat să-si afirme un punct de vedere: Palestina să capete, deocamdată, statutul de observator, iar într-o lună să fie reluate negocierile (înghețate vara trecută), urmând ca, într-un an de zile, să se finalizeze proiectul vizând două state. Ultimele declarații ale Marii Britanii au fost de-a dreptul rabinice: nu vor obstrucționa cererea de admitere în ONU a Palestinei, dar nici nu o vor susține. În fine, Obama a apucat să declare că, la rigoare, SUA se va folosi de dreptul de veto în Consiliul de Securitate ca să împiedice Palestina de a deveni acum al 194-lea stat ONU.

Pentru Orientul Mijlociu, dar și pentru lumea întreagă, ziua de astăzi este hotărâtoare. Poate marca, adică, hotarul dintre pace și război. Palestina nu va fi recunoscută ca membru în Organizația Națiunilor Unite. Primăvara arabă nu s-a încheiat, Israelul e din ce în ce mai izolat în zonă și mai are, în plus, o pacoste de șef al diplomației – Avigdor Lieberman (născut la Chișinău, în treacăt fie zis).

Președintele Obama a fost obligat – de la soluția pe care o exprima în mai (revenirea la granițele din 1967 – de neapărat, în viziunea israeliană) – să se replieze, dacă își mai dorește un al doilea mandat. Cu toate aceste fandari diplomatice, relațiile lui cu evreii americani sunt în continuare reci. Doar 14 la sută dintre ortodocși l-ar mai vota, iar numărul lor scade sensibil, cu fiecare sondaj de opinie. In ce privește marii sponsori, aceștia au motive de nemulțumire în plus: pe lângă faptul că și-a permis sa-i ia peste picior pe bancherii de pe Wall Street, numindu-i „pisici îmbuibate”, viziunile lui economice îi exaspereaza la culme.

… În incinta Consiliul de Securitate al ONU, pictată pe un perete, e o imensă pasăre Phoenix. Silueta ei pare astăzi mai degrabă amenințătoare.

Inchide