• Publicat:
Puterea Gândului

Oribilul PSD

Oribilul PSD
Codrin Ștefănescu, acest comediant tragic al PRM, PSD, PC, din nou PRM, și din nou PSD, te întoarce mereu cu gândul la spusele lui Vadim, pe care n-am să le reproduc aici, fiind, cel puțin, devastatoare.

Iar dacă mi se va spune: „pui preț pe vorbele lui Vadim!?”, am să răspund, în ceea ce-l privește pe preopinent, că, în general, „cine se aseamănă se adună”.

După Congresul PSD, de ieri, fostul secretar general al partidului – Doamne, în ce fundătură ajunsese acest partid -, cel, mai sus, amintit, a postat pe Facebook următorul mesaj: „Vreau să le mulțumesc celor care m-au susținut în toate aceste zile! Vreau să le mulțumesc celor 466 de colegi care m-au votat la Congres! Voi mi-ați demonstrat că există încă curaj și oameni de caracter. Vreau să le mulțumesc și celor care m-au trădat! Mult mai mulți! Oameni pe care i-am susținut și apărat. Voi mi-ați arătat fața oribilă a ceea ce urmează să devenim curând. Adică lași, lipsiți de scrupule și fără de cuvânt. Ceea ce nu voi accepta niciodată! Il voi susține pe Liviu Pleșoianu ptr alegerile prezidențiale dacă rămâne consecvent ideii de a candida! Ceea ce îmi doresc cu adevărat! Adevărata bătălie abia începe!”.  

Ce-i poți răspunde acestui vajnic perdant politic, altceva decât: „Bravos națiune, halal să-ți fie!”.

Mie, însă, vorbele lui Codrin îmi par bine țintite, bine simțite, bine lovite: „Voi mi-ați arătat fața oribilă a ceea ce urmează să devenim curând. Adică lași, lipsiți de scrupule și fără de cuvânt”.

Absolut corect! Într-o democrație trebuie să ai curaj! Să spui ce-ți roade ficații! Ce nu-ți convine! Ce vrei să schimbi! Ce vrei să îndrepți.

Asta, așa în general. Într-o formațiune politică, însă, acolo unde marea majoritate – după cum s-a văzut în Congres – trasează liniile directoare, pune țărușii, fixează orizontul de „atins”, cum ar veni, tu, oarecare muritor, trist membru al atâtor partide, eșuat, la final, în Kiseleff, n-ai de făcut altceva decât să scrutezi zarea.

Iar dacă nu-ți place ceea ce vezi, alege-ți drumul! Cu siguranță, nimeni nu te ține cu forța într-un partid de lași, lipsiți de scrupule și fără de cuvânt.

Democrația îți dă dreptul să alegi, mereu, ceea ce-ți dorești.

Hai, dacă Ștefănescu ar fi fost un membru marcant al social-democrației, vreun „vechi” al partidului, vreun senior, cu bunele și cu relele lui, vreun Văcăroiu, vreun Nica, vreo Plumb, vreun Pașcu, vreun Năstase, aș fi înțeles ca omul să se cramponeze de partid, să accepte umilința de a traversa deșertul lașității, al lipsei de scrupule, al lipsei de cuvânt, în zvârcolirea sufletească de a nu-și părăsi partidul.

Dar pe Ștefănescu, marele traseist politic, împins, ca un zbenghi în fruntea partidului de acela pe care l-a slujit necondiționat – ca pe toți ceilalți lideri de partide prin care a trecut -, ce-l face să sufere atât, alta decât umilința de a-și fi pierdut „foncția” din care i-a susținut și apărat, nu-i așa, pe mulți… cu gura.

A devenit PSD un partid de lași și poltroni pentru că și-a fixat o linie sigură, europeană, modernă, social-democrată? E un partid fără scrupule, pentru că nu-l mai susține pe Ștefănescu în lupta lui cu morile de vânt? E un partid fără de cuvânt, pentru că nu-i mai acordă credit unuia care, înainte de Congres, o face una cu pământul pe Dăncilă, pe care o persifla în Congres, căreia-i amușina urma, după victorie – și, ce să vezi, pe care o săruta, apoi zâmbind -, pe care o categorisește, astăzi, ca fiind, implicit, în calitatea de conducătoare a unui partid de lași, un președinte laș, fără scrupule și fără de cuvânt?!

Sincer vorbind, indiferent de ce cale va avea de gând Pleșoianu să urmeze, cu un astfel de personaj printre susținători nu-i văd prea luminoasă calea…

Inchide