Râsul fricii

Râsul fricii
În procesul garnitură pentru gloanțe de la Târgoviște, avocatul apărării țipa la Ceaușești uneori mai tare decât procurorul, iar Nicolae nu voia să vorbească „decât în fața Marii Adunări Naționale", Andrei Ujică a simțit nevoia să ne aducă în față și o apărare a lui Ceaușescu făcută de dictator însuși.

În procesul garnitură pentru gloanțe de la Târgoviște, avocatulapărării țipa la Ceaușești uneori mai tare decât procurorul, iarNicolae nu voia să vorbească „decât în fața Marii AdunăriNaționale”, Andrei Ujică a simțit nevoia să ne aducă în față și oapărare a lui Ceaușescu făcută de dictator însuși.

Întrucât toate imaginile prezentate în „Autobiografia luiNicolae Ceaușescu” sunt realizate de cameramani oficiali, cuaprobarea lui Ceaușescu, avem un film în regia lui N. Ceaușescu,montajul Andrei Ujică. Dacă filmul acesta îi era proiectat luiCeaușescu înainte de a fi împușcat, nu cred că ar fi cerut să setaie sau să se schimbe ceva.
Iar dacă ar fi fost prezent acum la premiera de la Sala Palatului,așa cum fostul rege Mihai I și-a văzut tinerețea regizată de SergiuNicolaescu, nea Nicu s-ar fi uitat nedumerit în stânga și îndreapta la râsetele celor din jur.

Subsemnatul n-am râs decât o dată, la vederea titlului unuifaimos film porno prins în cadru în secvența convoiului oficialCeaușescu – regina Elisabeth străbătând Londra.
Ba am trăit și o revelație. Am auzit, am citit, m-am referit euînsumi de nu știu câte ori la vizitele în China și Coreea de Norddin 1971, în urma cărora Ceaușescu a trecut la restalinizareaRomâniei, dar nu văzusem niciodată imagini din această vizită.Imaginea cinematografică – ce miracol!… Cum trebuie să se fi simțitCeaușescu atunci, dacă pe mine, acum, în 2010, m-a luat amețeala!…Beijing – un ocean, literalmente un ocean de oameni, mărginit doarde orizont, costumați pe armate – de pionieri, de muncitori, deostași, sportivi, agricultori – toți zâmbind cu gura până la ceafă,mișcându-se ritmat și strigând din bojoci: „Cea-u-șe-cu!Cea-u-șe-cu!”. Phenian.

Zeci de mii de trupuri, fiecare cu plăcuța lui ținută cu mâinilepe creștetul capului, alcătuind colosal de perfecte panouri viicare-i urau sănătate și noi succese tovarășului Ceaușescu. Beijing.Care alegorice uriașe, venite parcă din oștirile antichității,închipuind tot felul de imagini tematice plăcute marelui conducătorprieten. Phenian. Stadioane întregi cântându-i în româneștetovarășului Nicolae Ceaușescu. Beijing…

Erau Serbările unui Zeu. Întâmpinările de acasă, cu pâine, sare,costume populare și Amza Pellea pe deal costumat în Baiazid până săfie Mihai Viteazul pe ecran îi vor fi părut lui Ceaușescu niștejocuri de grădiniță. Abia acum înțeleg cu adevărat cum i-a încolțitatunci în cap lumpențăranului din Scornicești că un om ca el senaște o dată la 100 de ani și că poporul nu îl merită.
Înțeleg că este excitant să-l vezi pe Nicolae Ceaușescu jucândvolei ca un natantol, stâlcind cuvintele în bătaie cu mâinilemorișcă prin aer, tot mai singur și mai îmbătrânit, dar în SalaPalatului 2010 se găseau în majoritate inși trecuți de 40 de ani.Și râdeau. De ce râdeau? Pentru că Nicolae Ceaușescu e mort de 20și ceva de ani, i-au văzut și hârca la televizor, așa că pot sărâdă. Când era viu, șușoteau când se întâlneau la wc, ziceau câteun banc cu el coborând vocea și privind în jur, în general făceaupe ei de frică. Acum râd superior când Ceaușescu spune că e fiu dețăran, că a fost muncitor și că a devenit intelectual.
La filmul lui Andrei Ujică am văzut un suflet tare care a stăpânitun popor slab.

Inchide